Celibatul a treia cale spre mantuire?

[teodoraianys]

Pot fi unii dintre noi chemati prin aceasta cale, cea a celibatului la matuire? Ce avantaje/dezavantaje (din punct de vedere duhovnicesc si nu al celui lumesc) poate avea aceasta alegere spre deosebire de cea a calugariei? Care poate fi scopul unei asemenea chemari?

Am intalnit multa lume care isi pune intrebarea asta, incepand numaratoarea cu mine insumi. Cred ca e destul de complicat sa faci comparatie intre avantaje si dezavantaje chiar atunci cand vine vorba de cununie si monahism, apoi daca vorbim de celibat. De un lucru sunt sigur: nu e celibatul o piedica spre mantuire, iar daca cineva anume, din pricini care tin fie de el fie de o anumita chemare mai rara, e lasat de Dumnezeu in celibat, atunci in celibat ii este mantuirea. „Unde iti este ascultarea acolo iti este si mantuirea”.

Pe de o parte, ca celibatar te poţi dărui total lui Dumnezeu, depinzând doar de tine să faci voia lui. Pe de altă parte, necunoscând căsătoria, nu ai parte de iubirea şi necazurile familiale care te scot mereu din tine însuţi, obligându-te să-ţi sacrifici egoismul, într-un efort permanent de a trăi (şi) viaţa celuilalt, respectiv pe cea a copiilor, până la uitarea de sine.
Sunt două căi; nu neapărat una mai bună decât cealaltă, ci doar diferite. Ambele pot fi spre mântuire sau spre pierzare.

[teodoraianys]

Poate fi considerat celibatul o cale mai grea decat monahismul?

Poate fi mai grea sau, din contră, mai uşoară. Ca monah eşti dator mereu cu ascultarea, cu tăierea voii. Mi se pare şi greu, dar şi mai liniştitor, ştiind că altcineva (duhovnicul, stareţul) se îngrijeşte de mântuirea ta, dacă tu faci ce ţi se cere. Pe de altă parte, celibatul poate fi mai riscant, pentru că eşti mai de capul tău, dacă nu ai un duhovnic pe care să-l consulţi cât mai des.
Rişti să te pierzi într-un trai confortabil, fără obligaţii.

[glykys]

S-a mai discutat acest aspect pe forum.
Eu personal consider ca nu sunt decat doua cai, calugaria si casatoria, ori ori.
Nu e bine sa le amestecam. Casatoria e un lucru firesc, la care e chemat omul inca de cand a fost creat (cresteti si va inmultiti...), iar calugaria e starea nefireasca, extraordinara. O cale de mijloc mi se pare fuga de raspundere si responsabilitati.

Inca nu am intalnit nici un parinte care sa se pronunte pentru aceasta cale de mjloc. A, sa traiesti in curatie si in expectativa pana la casatorie asta e altceva.

Despre calugarie vs. casatorie am gasit acum in pr. Papacioc, care are in acest articol si o scurta referire la celibat - pe cine intereseaza, citeste, nu as vrea sa supar pe cineva cu citarea acestuia
http://www.sfaturiortodoxe.ro/calugariecasatorie.html

Orisicum, trebuie vorbit in primul rand cu parintele duhovnic. Nu e vorba aici despre greutate si simplitate. Cel putin pr. Papacioc si Cleopa considera ca e mai grea calea casatoriei decat a calugariei. Fireste, un mirean ar zice invers. Problema este insa de vocatie, de statornicie, de responsabilitate...

În prealabil postat de glykys

S-a mai discutat acest aspect pe forum.
Eu personal consider ca nu sunt decat doua cai, calugaria si casatoria, ori ori.

Poate pierzi din vedere, dragă glykys, că celibatul poate să apară şi după ce o căsătorie încetează. Chiar dacă îngăduie recăsătorirea, aceasta e cu pogorământ, căci ea trebuie să fie una singură. Iar cel divorţat sau văduv s-ar putea să nu se simtă chemat la călugărie.
Pe de altă parte, însuşi Sf. Pavel a fost celibatar şi a recomandat celibatul.

Atâta vreme cât eşti mădular viu al Bisericii lui Hristos poţi aduce roadă, fie că eşti căsătorit, monah sau celibatar. Iar dacă nu lucrezi harul ce ţi se dă, eşti în greşeală, chiar dacă eşti în mânăstire.

[stefan florin]

În prealabil postat de N.Priceputu

Poate pierzi din vedere, dragă glykys, că celibatul poate să apară şi după ce o căsătorie încetează. Chiar dacă îngăduie recăsătorirea, aceasta e cu pogorământ, căci ea trebuie să fie una singură. Iar cel divorţat sau văduv s-ar putea să nu se simtă chemat la călugărie.
Pe de altă parte, însuşi Sf. Pavel a fost celibatar şi a recomandat celibatul.

Atâta vreme cât eşti mădular viu al Bisericii lui Hristos poţi aduce roadă, fie că eşti căsătorit, monah sau celibatar. Iar dacă nu lucrezi harul ce ţi se dă, eşti în greşeală, chiar dacă eşti în mânăstire.

da, dar Pavel a spus parerea lui personala. Nu Dumnezeu a recomandat asta. E o diferenta. Doamne ajuta!

[gdf-fdc]

În prealabil postat de teodoraianys

Pot fi unii dintre noi chemati prin aceasta cale, cea a celibatului la matuire? Ce avantaje/dezavantaje (din punct de vedere duhovnicesc si nu al celui lumesc) poate avea aceasta alegere spre deosebire de cea a calugariei? Care poate fi scopul unei asemenea chemari?

celibatul nu este bun,ori calugarie ori casatorie.

[glykys]

În prealabil postat de N.Priceputu

Poate pierzi din vedere, dragă glykys, că celibatul poate să apară şi după ce o căsătorie încetează. Chiar dacă îngăduie recăsătorirea, aceasta e cu pogorământ, căci ea trebuie să fie una singură. Iar cel divorţat sau văduv s-ar putea să nu se simtă chemat la călugărie.

Atunci se cheama ca te-ai angajat pe calea casatoriei, la inceput de drum si ca, dintr-un motiv sau altul, lucrurile nu au mers cum trebuie.
Cred ca initiatoarea topicului este la inceput de drum...

Pe vremea Sf. Ap. Pavel inca nu erau comunitatile de calugari. Asta nu inseamna ca nu erau calugari si pana atunci, chiar daca nu aveau ceea ce numim noi azi manastire, rasa...