Celibatul a treia cale spre mantuire?

[fallen]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În cazul în care eşti văduv şi cazi în ispită, o eventuală căsătorie nu remite păcatul curviei. Aceasta, deoarece, fiind un păcat de moarte săvârşit de un botezat, nu se poate remite decât în urma Tainei Pocăinţei.
În cazul în care eşti divorţat şi cazi în ispită, nu te poţi căsători, fiindcă eşti deja căsătorit. Divorţul civil nu are efecte asupra Tainei Căsătoriei, iar Biserica nu admite poligamia. Deci, tot la Taina Pocăinţei este bine să ajungi.
Noi nu credem că Dumnezeu le rânduieşte astfel încât să păcătuim. Motivul este acela al milostivirii Lui. El vrea ca toţi să ne mântuim, iar păcatul este exact ceea ce ne împiedică să o facem. Prin urmare, ipoteza că Dumnezeu ar rândui să practicăm curvia ca să fie bine pentru toată lumea trebuie rejectată îndată ce ne trece prin cap, ca fiind ispită diabolică. Este, însă, posibil altceva: Dumnezeu are o capacitate mereu surprinzătoare de a preface răul pe care l-am făcut în ceva spre binele nostru sau al altora. Altfel spus, este, în principiu, posibil ca Dumnezeu, văzând că am ales moartea prin păcatul curviei, să ne ofere încă o dată o şansă spre îndreptare, iar această şansă ar putea fi căsătoria, ca remediu al concupiscenţei.

Da, dar cateodata ne da sa facem alegeri grele. De exemplu, sa alegem intre slujirea Lui si o dragoste, intre o slujba (serviciu) si slujirea Lui (in sensul de credinta, nu neaparat de preotie), intre o iubire si profesie, etc. Iar noi, mai ales cand suntem tineri si nestiutori, facem de multe ori alegeri gresite. Alteori insa nu este vina noastra daca, de exemplu, ne casatorim, tineri fiind si indragostiti, cu cineva care nu merita dragostea noastra si mai devreme sau mai tarziu tradeaza juramintele facute la Sfanta Taina (sau nici macar nu apuca sa le faca, se eschiveaza, amana momentul si pana la urma nici nu mai ajunge la altar); si atunci, ramanem singuri si ne dorim sau poate chiar intalnim pe altcineva mai vrednic si mai potrivit din toate punctele de vedere; nici atunci nu putem considera ca ni s-a oferit a doua sansa?