Cand suntem in lume?

[dobrin7m]

Cand suntem in lume?

Noi oamenii traim in mijlocul lumii, suntem inconjurati de lume, vecinul de deasupra , de alaturi, din fata, colegul, prietenul, fratele, sora, mama, sotia , copiii, lumea.

Noi oamenii ne deplasam prin lume, pe strada in drum spre munca sau cumparaturi, pe coridorul cladirii unde muncim cand ne lovim cu umarul de semeni, in biserica alaturi de alta lume.

Noi oamenii vorbim cu lumea, ajutam lumea si suntem ajutati de lume.

Deci se poate spune ca suntem in lume.

Monahul este si el in lume, daca ne gandim ca este intre fratii sai, intre mirenii ce cauta la manastire ajutor.

Suntem in lume tot timpul. Atunci cum vine sa nu fim in lume? Cum vine asta?

Este vorba de mintea noastra. Despre ea e vorba. Este vorba de schimbarea mintii, de scoaterea mintii din mijlocul lumii.

Mintea are ganduri si idei ce vin din duhul lumii. Mintea are imagini ale duhului lumii. Astea trebuie sa le scoatem din minte si in locul lor sa il punem pe Hristos. Si atunci nu mai avem mintea in lume ci afara de lume.

Doi oameni mergeau cu masina intre primele doua brate ale peninsulei Khalkidiki. Si pe stalpii de iluminat erau din loc in loc afise cu o reclama la o discoteca. Unul vazuse afisele si stalpii dar nu vazuse ce contineau pe cand celalalt a vazut si continutul. Cand au ajuns la destinatie , cel ce vazuse a exclamat: vai , afise cu femei desfranate si invitatie la party, pana unde s-a ajuns! Celalalt a spus:nu am vazut nimic, doar ca idee de stalp si afis.

Unul avea mintea scoasa din lume pe cand celalalt nu.

Deci gandurile si mintea sa fie doar la Dumnezeu. Cand vorbesti cu cineva, te gandesti la Dumnezeu nu te gandesti ca omul e pacatos sau desfranat, nu te gandesti ca te minte sau nu te minte, nu te indoiesti de el cu neincredere, nu il judeci.

Mintea are capacitatea de a gandi una si de a spune in acelasi timp alta. Cati nu vorbesc cu oamenii si in minte gandesc cate si mai cate! Sa scoatem mintea din lume si sa gandim la Dumnezeu. Asta se face cu paza mintii. Va trebui sa fim paznicii mintii noastre.

Daca reusim sa avem mintea la Dumnezeu, sa vorbim cu Dumnezeu, sa ii spunem toate durerile si bucuriile, atunci Dumnezeu ne va ajuta sa nu mai vedem raul din jur. Atunci Dumnezeu ne va scoate mintea din lume, si ne va ajuta sa vedem doar ceea ce e bun.

In concluzie: cum reusim sa fim in lume si totusi sa fin afara de lume? Tinand paza mintii; atunci vom fi in lume si vom reactiona cu lumea insa mintea va fi cu Dumnezeu.

[CelMandru]

În prealabil postat de dobrin7m

Daca reusim sa avem mintea la Dumnezeu, sa vorbim cu Dumnezeu, sa ii spunem toate durerile si bucuriile, atunci Dumnezeu ne va ajuta sa nu mai vedem raul din jur. Atunci Dumnezeu ne va scoate mintea din lume, si ne va ajuta sa vedem doar ceea ce e bun.

Asta-i cea mai simplă şi cea mai puternică rugăciune, dacă-i spusă din inimă. Fără paza minţii, fără rugăciune, fără Dumnezeu, încolţesc gândurile vătămătoare, şi cu cât le lăsăm să se înrădăcineze mai mult, cu atât mai greu ne va veni să le stârpim.

[dobrin7m]

Sigur, cu mintea se lucreaza din doua laturi: paza mintii de ganduri daunatoare si curatarea mintii de cele vechi inradacinate.

Cei casatoriti pot dobandi Duhul Sfant?

http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...ia/#more-40674

Pr. Nechifor Horia

Căsătorit sau necăsătorit, omul care caută cu credincioșie pe Dumnezeu începe să lupte cu toate iluziile și cu tot răul din el și din lume. Și în această luptă nu este singur, ci Duhul Sfânt, Mângâietorul îl înțelepțește și îl întărește. Părintele Cleopa amintea des în cuvintele sale despre o bătrână pe care a văzut-o, fiind singur în Altar ca preot, în fața icoanei, luminată de rugăciune, cum puțini călugări se învrednicesc. Cel mai probabil va fi fost o femeie căsătorită sau poate văduvă, ce stăruia în slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Tot astfel, părintele Sofian ne povestea de un fiu duhovnicesc, mecanic de locomotivă ce sporise în lucrarea neîncetată a rugăciunii inimii, asemenea monahilor îmbunătățiți. Așadar și în lume, căsătorit sau nu, omul se poate sfinți, poate cunoaște desăvârșit pe Dumnezeu, dacă va stărui cu credincioșie în curățirea sinelui de toată minciuna și de toată răutatea, prin chemarea numelui mântuitor al Domnului nostru Iisus Hristos“.

[George.m]

"Cata vreme omul traieste trupeste este stapanit de legea trupului. Iar daca moare si e mort lumii, e slobozit de legea trupului. Dar nu putem muri lumii, daca nu murim madularelor trupului. Si murim acestora cand ne facem partasi Duhului Sfant.

Iar Duhului Sfant ne vadim ca suntem partasi, cand aducem lui Dumnezeu roade vrednice de Duhul, si anume: dragostea catre Dumnezeu din tot sufletul si catre aproapele din toata simtirea, bucuria inimii din constiinta curata, pacea sufletului din nepatimire si smerenie, bunatatea gandurilor mintii, indelunga-rabdare in necazuri si incercari, dulceata in infranarea purtarilor, credinta simtita si neindoielnica in Dumnezeu, blandete din smerita cugetare si din umilinta, si infrangerea generala a simturilor" (Cuviosul Nichita Stithatul).