Sfintii Zilei

[tabitha]

În prealabil postat de cristiboss56

Multumesc totodata prietenei noastre Mirela , pentru frumoasa sa initiativa avuta pe acest forum ORTODOX

Cu placere, dar sa stii ca nu-mi place periajul, si nici bruiajele.
Mai bine sa fim atenti la ceea ce scriem, si cum scriem.
Citatele nu se exclud. Adica, vreau sa zic, sa fim atenti sa nu ne dam cu firma'n cap, ca sa folosim un limbaj "de gasca".

Sfinții Trei Ierarhi, pe care ii sărbătorim astăzi, să ne lumineze și pe noi, și pe cei cărora ne adresăm. Doamne ajută!

Domnul fie laudat!
Si multumiri tie, Mirela, pentru deschiderea acestui topic. Ceva vreme in urma intentionam sa propun un topic asemanator. Din nefericire am intarziat cu propunerea, din fericire tu ai fost mai harnica, mai prompta cu fapta. Slava lui Dumnezeu!
Descoperind abia in urma cu doua-trei luni comoara aceasta a Ortodoxiei - "Vietile Sfintilor", am simtit nevoia sa impartasesc din bucuria mea pe fiecare zi, rod al lecturii. Sa primesc si de la voi bucuria voastra, unele selectii si note, asa incat o parte din lectura "Vietilor" sa devina comuniune. Sa rodeasca prin impreuna-lucrare a membrilor comunitatii noastre de pe forum. De aici gandul catre un astfel de topic.
Intentia mea era sa extrag un pasaj din textul (adeseori bogat, de pagini intregi) pe fiecare zi si sa fac un scurt comentariu. De pilda, ce imi merge la inima sau ce cred ca e de folos pentru viata mea. Uneori, poate, vreo cerere de lamurire catre confrati pentru un cuvant sau altul.
Nu stiu daca o astfel de idee este si pe placul altor forumisti. Nadajduiesc sa fie, deoarece insufletirea noastra intru Hristos poate spori (asa cum din scantei separate poate creste un rug), prin implicarea mai multor suflete care isi marturisesc "miscarea" declansata de textul "Vietilor".

Ieri "meniul" ospatului duhovnicesc ne ofera cateva pagini despre Cuviosul Isidor Pelusiotul.
Mi-a mers la inima cuvantul: "Se cuvine a asemana cu soarele pe cei ce-si pazesc fecioria, iar cu luna pe cei ce vietuiesc in vaduvia cea neprihanita, iar cu stelele pe cei ce locuiesc in insotire cinstita." Urmind legatura cu Apostolul, care spune: "Alta este slava soarelui, alta este slava lunii si alta slava stelelor." (Slava asadar, pentru cele trei ipostaze - despre o a patra stare textul nu pomeneste - in care omul poate petrece bineplacut lui Dumnezeu.)
Apoi o zicere remarcabila, pilda pentru cei ce gusta poezia: "Iar gandul smerit a insotit curatia/ ca o pereche de boi mult ostenitori, care trageau jugul cel bun al Domnului."

Astazi pomenim doua sfinte mult patimitoare: Sfanta Mucenita Agata si Sfanta Mucenita Teodula. Cutremurator martiriul lor!
Am retinut cateva cuvinte mangaietoare si datatoare de nadejde in Domnul:
"Folositoare imi sunt chinurile acestea vremelnice"
"Sanatatea mea este Hristos"
"...bucurindu-se, Apostolul a zambit putin..." (iata, spre domolirea incruntarilor, ca Apostolul zambeste, fie si putin, ca un parinte multumit si usor amuzat de voinicia fiului...)
"... ma numesc crestina; acesta imi este numele cel cinstit si vesnic..."

Hristos in mijlocul nostru! AMIN+

[cristiboss56]

Astazi, in ziua a sasea a lunii februarie, am pomenit in Biserica pe sfintii mucenici Fausta Fecioara, Evilasie, Maxim si cei impreuna cu dansii (textul dupa Sfantul Simeon Metafrast).
Tot astazi, patimirea Sfintei Mucenite Doroteia si a celor impreuna cu dansa.
Tot in aceasta zi, Sfantul Mucenic Iulian din cetatea Emesei.
Precum tot azi pomenim pe Sfintele Mucenite Marta si Maria si fratele lor, copilul Licarion.
Astazi pomeneste Biserica noastra si pe Cuviosul Vicol, episcopul Smirnei.

Ce zi bogata!
Un pasaj foarte frumos, din cuvantul de pomenire a Sfintei Fausta:
"Asculta-ma Evilasie, porunceste unui zugrav sa zugraveasca chipul meu." Si, facindu-se aceasta degraba, sfanta a poruncit ostasilor sa sfasie icoana ei. Apoi a zis catre stapanitor: "Viu este Domnul Dumnezeu, precum eu nu simt nici cea mai mica durere pentru cat ati facut icoanei acesteia, care este chipul si asemanarea mea, astfel si sufletul meu nu simte nicicum muncile ce le dati trupului meu, ci, cat ma chinuiti, eu am in minte pe Stapanul meu, Hristos, Care imi micsoreaza durerile."
Ma emotioneaza in mod deosebit tabloul in care Sfanta Fausta spune, incadrata de cei doi fosti prigonitori ai sai (care ii devenisera intre timp, prin pilda vietuirii sfintei, frati intru Hristos): "Caci iata ma aflu intre acesti doi robi ai Tai, ca o vita-de-vie ce are struguri. Apoi fa treimea aceasta nedezlipita, de vreme ce ai zis, Doamne: Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor."

Sfantul Teofil ne arata criteriul sau personal de a se considera crestin: "Iata, acum m-am facut crestin, caci sunt ridicat pe cruce pentru pacatele mele..."

In fine, pentru eventualitatea ca un psihoterapeut ar mai cauta inca "secretul" vindecarii clientilor sai, aflam din cuvantul de pomenire a Sfantului Iulian: "... tamaduia nu numai trupurile oamenilor, dar si sufletele, caci, tamaduindu-i de boli, ii invata sa creada in Hristos..."

Domnul fie laudat!



Cântare de laudă la Sfintele Marta şi Maria, şi la fratele lor, Licarion

Sfintelor Marta şi Maria, surori după trup,

Împreună şi fratelui lor Licarion, cel prunc cu vîrsta,

Acestora trei a lor bătrînă maică, învăţătura cea bună lor a o dat:

„Iubiţi-L pe Hristos, copiii mei, pentru El, Chiar şi viaţa să o daţi.

“Iată chinuitorul se apropie: înfricoşat şi puternic,

Plin de mînie; el pe iubitorii de Hristos îi ucide.

A casei lor uşă, surorile o deschid,

De faţa tiranului, nu se înfricoşează.

„Ascultă-ne bine, sol al împăratului,

Noi sîntem creştini, cu totul neasemenea ţie,

Care diavolului eşti vîndut.”

Pe cruce tiranul i-a înălţat,

Şi atunci copilul Licarion lângă el a venit

Şi i-a zis: „Şi eu sînt creştin, şi pe mine să mă răstigneşti.”

Chinurile de pe Cruce cumplite sînt,

Maica este înspăimîntată,

Ea picioarele copiilor ei

Le sărută pe rînd.

Cu glasul lor, de pe Cruce, fiicele ei

O îmbărbătează: „Pentru noi, maica noastră, de durere să nu te frîngi,

Căci iubirea de Hristos ne-ai învăţat,

Şi ştim că pentru aste chinuri de nimic,

In Rai ne aşteaptă locaşurile cereşti.

Acolo noi te vom întîmpinape tine, Maică,

Noi, fiicele tale,

Şi fratele nostru Licarion.

Bucură-te de noi, maica noastră,

Bucură-te de noi, rodul pîntecelui tău!”

Ca şi un stîlp de foc chipul maicii s-a luminat:

„O, binecuvîntaţi fiţi voi, copiii mei!

O, copiii mei,

Fericită sînt eu întru voi!”

Cinstim astazi, prin Mila lui Dumnezeu, pe Cuviosul Partenie, pe Cuviosul Luca, pe cei O Mie Trei Sfinti Mucenici, pomeniti fie in veci in Biserica Domnului!
In timp ce Sfintii Mucenici au patimit pentru Hristos in vremea tiranului Diocletian, luindu-si cununa vecinicei sfintenii pentru marturisirea dreptei credinte inaintea neomenestilor prigonitori, cuviosii Luca si Partenie sunt crestini exemplari pentru vremuri mai linistite, cu pace.
Cuviosul Partenie e pomenit pentru minunata lui viata indumnezeita, despre care aflam, in (foarte scurt) rezumat, ca a decurs si ca s-a savarsit astfel: "Deci marele facator de minuni, Sfantul Partenie, stralucind asemenea cu ingerii prin viata placuta lui Dumnezeu si pe multi intorcindu-i de la idoli la adevaratul Dumnezeu, tamaduind nenumarate boli, aproape de sfarsitul vietii sale s-a imbolnavit si, chemindu-se de Domnul, s-a dus la El, in sapte zile ale lunii februarie, odihnindu-se cu pace in batrineti fericite."
O anumita interventie a Sfantului imi pare ca ne ajuta sa distingem limita rugaciunii pentru semeni: "Daca greseste cineva omului, poate ca s-ar asculta rugaciunea pentru dansul, dar greseala ta este catre Dumnezeu. Cele ce sunt ale saracilor intoarce-le lui Dumnezeu si totdeauna vei fi sanatos cu sufletul si cu trupul." Inteleg de aici ca, fara indreptarea prin fapte a celui ce se pocaieste, rugaciunea ar risca sa ramana in van - chiar daca e savarsita de un drept al lui Dumnezeu pentru o alta persoana.
Din viata Sfantului Luca m-a emotionat in mod deosebit lupta (conflictul?) dintre rugaciunile maicii sale si sfanta dorinta a Cuviosului de a trai viata monahala.
Iarasi, ca invatatura pentru spinoasa problema a crestinilor de azi, distingem atitudinea sfantului fata de mireni: "Iar el se intorcea de la dansele si se lepada cu totul, trimitindu-le la preoti, el nefiind preot ci monah nesfintit..." Iata la ce inaltime situa cuviosul Sfanta Taina a Preotiei! Aceasta atitudine o avea, dupa cum reiese din numeroasele carti despre Cuviosul Paisie Aghioritul, si acest bineplacut al Domnului care nu purta discutii, adeseori, pana cand persoana care il solicita nu se spovedea, mai intai, la preotul duhovnic...
Cuvant de indreptare imi pare, prin aceste pilde, pentru situatiile cand alergam dupa minuni, mai degraba decat sa plecam genunchiul si fruntea sub Epitrahil...
Cat despre Mucenicii pomeniti astazi... "erau si multi prunci, tinuti de mamele lor in brate..."
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! AMIN+

[cristiboss56]

Icoana Sfantului Mucenic Haralambie , pe care maine il praznuim !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Icoana Sfantului Mucenic Haralambie , pe care maine il praznuim !

Sfantul Haralambie a fost episcop al cetatii Magnezia, din Asia Mica, acolo unde guvernator al provinciei era Lucian dregatorul. Acesta nu suporta harul dumnezeiesc al batranului episcop, mergand pana la a le porunci intr-o zi ostasilor sa il aresteze pe Haralambie si sa il aduca in fata sa, pentru a-l judeca.
Sfantul Haralambie nu s-a aratat deloc infricosat de persecutiile cu care il ameninta dregatorul, ba chiar a repetat cu mai multa convingere credinta sa in Hristos. Atunci, Lucian a dat ordin ca episcopul sa fie dezbracat de hainele preotesti si sa fie brazdat – pe tot trupul – cu unghii de fier, pentru ca la sfarsit sa i se taie fasii de piele de pe corp.
Groaznic ranit, Sfantul Haralambie a tinut sa mai spuna doar atat: “Multumesc voua, fratilor, ca – jupuind trupul meu cel vechi si batran – m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor pentru Hristos”. Efectul a fost exact invers decat cel la care se astepta crudul Lucian: numerosii oameni adusi sa vada torturarea lui Haralambie au fost impresionati de rabdarea si curajul cu care mucenicul a indurat atatea chinuri, dar si de neincetatele sale rugaciuni pentru toti cei de fata.
Si, in loc sa renunte Sfantul Haralambie la credinta sa, i-a convins pe toti cei care au vazut tortura sa se lepede de idoli si sa creada in Hristos. Vazand acestea, dregatorul a poruncit sa le fie taiate capetele tuturor. Se spune ca pana si fata imparatului, Galina, a fost convinsa de martirajul cu care Sfantul Haralambie a rabdat cele mai grele chinuri, l-a acceptat pe Hristos si s-a botezat.
Se intampla in anul 202 d.Hr., atunci cand, nereusind sa-l determine sa renunte la credinta sa, dregatorul Lucian a sfarsit prin a comanda ostasilor sa-i taie capul Sfantului Haralambie.
Astfel a ajuns sa se numere printre sfinti cel care este considerat aparator impotriva bolilor, ocrotitor al celor aflati in suferinta.
In credinta populara, Sfantul Haralambie este imaginat tinand bolile in lanturi, in special ciuma, pentru a le da drumul atunci cand oamenii ii nesocotesc ziua. Ca simplu om, inainte de a fi slujitor al bisericii si martir, Haralambie a fost pastor, motiv pentru care a fost ales ca patron al animalelor domestice. Se considera ca el apara oamenii si vitele de imbolnavire, dar protejeaza si fiarele padurilor. De Sfantul Haralambie, in functie de zona, in provinciile romanesti (Bucovina, Maramures, Muntenia si Moldova) s-au impamantenit mai multe obiceiuri, pentru a-i castiga bunavointa, de ziua numelui sau: se ajuna, se imparteau pomeni, se stropeau vitele si pomii fructiferi cu agheasma si erau interzise activitatile gospodaresti legate de prelucrarea lanii si a pielii animalelor. La Biserica “Sfantul Lazar” din Iasi se pastreaza o particica din sfintele moaste ale mucenicului Haralambie.

Ieri, in ziua a opta a lunii februarie, Biserica a pomenit pe Sfantul Prooroc Zaharia si pe Sfantul Mare Mucenic Teodor Stratilat.
"Pomenirea lui Dumnezeu", cum aflam ca se talcuieste numele Sfantului Zaharia, a luminat poporul lui Israel fiind cunoscut ca batran imbunatatit si prooroc. Proorocirile lui au fost insotite de "multe semne, spre dovada". Se disting proorocirile despre pradarea Ierusalimului, despre sfarsitul lui, despre surparea templului si "despre incetarea proorocilor, a preotilor iudei, a sambetelor si pentru indoita judecata".
La predica de aseara, Parintele a dezvoltat in special pomenirea Sfantului Mare Mucenic Teodor Stratilat, care a fost invrednicit de Domnul cu sfarsit de mare marturisitor, prin taierea capului, dupa porunca imparatului prigonitor Liciniu, "fiara cea cumplita".
Sluga Sfantului, un notar pe nume Uar, a scris toata istoria pomenirii.
Am retinut minunata introducere, pe care indraznesc sa o redau pentru cei care nu au acces la text, precum si pentru bucuria recitirii unui asemenea cuvant duhovnicesc:
"Precum lumina soarelui veseleste ochii celor ce-l privesc, tot astfel cuvantul despre mucenici straluceste in mintile celor ce-l asculta.
Precum cerul se impodobeste cu stelele, tot astfel si Biserica lui Dumnezeu cu sfintii mucenici.
Precum florile impodobesc campul, tot astfel si mucenicii impodobesc Biserica."
Autorul ni-i prezinta pe mucenici ca pe podoabe sfinte ale Bisericii: stele si flori!... Domnul fie laudat!
Folosul duhovnicesc al pomenirii mucenicilor este considerat, dupa scriitorul patimirilor Sfantului, acesta: "iertare de datorii / doctorie pentru boli / mangaiere celor necajiti / izbavire celor ce patimesc de duhuri necurate / si sanatate iubitorilor de mucenici."
Nu fara un umor aparte este infatisata scena cand Sfantul adoarme linistit pe camp, in preajma balaurului... O asociere prudenta se cuvine, poate, aici, cu adormirea linistita a primului martir pentru Hristos, Sfantul Stefan, sub ploaia de pietre.
Remarcabila deasemenea triada rugaciune-fapta-rugaciune din confruntarea Sfantului cu balaurul. Rugaciune de cerere, fapta eroica, rugaciune de multumire.
Rugaciunea de cerere a Sfantului, neasemuit de frumoasa, sa o parcurgem aducind multumire Domnului:
"Doamne, Iisuse Hristoase, numele cel frumos,
Cel ce ai rasarit din fiinta Tatalui,
sa nu treci rugaciunea mea,
Tu, Care m-ai ajutat in razboaie si mi-ai dat biruinta asupra potrivnicului;
Tu esti acelasi, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeule.
Trimite-mi biruinta din inaltimea Ta cea sfanta, ca sa biruiesc pe vrajmasul balaur."

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! AMIN+

[Ivanacristescu]

La Ruina Chiajna,in Biserica nou-construita (alaturi de Ruina),Duminica,30 sept 2012,la ora 16,oo va avea loc Vecernia,si luni Sfinta Litughie,cu Arhiereu -cel mai probabil,preasfintitul Varsanufie- in cintea Hramului Bisericii: Acoperaminul Maicii Domnului,unde sinteti asteptati,toti cei care puteti si aveti dragoste sa mergeti...de la capatul tramvaiului 11 ,cu masina 162,pina la Balastiera lui Erbasu', 2-3 statii -nu stiu sigur ca n-am socotit-,apoi,pe linga Balastiera ,pe jos,pina la ..RUINA.
Repet,pt cei care nu stiti,inca: la Ruina Chiajna, acum aproape 2 ani,au fost "detasati",de la M-rea Radu-Voda (Sf Nectarie,Bucuresti),2 preoti (calugari) : pr Athanasie si Gavriil,care s-au ostenit ,pentru ca la Ruina sa "rasara" aceasta Bisericuta. Intiiul Hram :Acoperamintul Maicii Domnului,si al-doi-lea: Sf Ioan Hozevitul.

[Ekaterina]

El a fost de neam slav, din cetatea Dracha. El de foarte tanar a fost luat la scoala de muzica de la Constantinopol, unde s-a facut cel mai iubit cantaret al curtii imperiale. Dar temandu-se de lingusirile si laudele oamenilor, loan a fugit la Sfantul Munte Athos si s-a ascuns la Marea Lavra, ca pastor umil de oi. El a dus viata de mari si neobisnuite nevointe. Maica lui Dumnezeu i s-a aratat lui in doua randuri. El s-a savarsit catre Domnul in veacul al doisprezecelea. Sfantul Nicolae Velimirovici.