Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Profetul de carton

nu se chinuie singur, ca doar nu e prost.

Este vorba despre o măsură a dragostei. Dacă în timpul vieţii am ajuns la o măsură scăzută, cu aia intrăm în veşnicie. Chinul constă în faptul că omul şi-a limitat singur şi de bunăvoie această capacitate de a putea răspunde la infinita dragoste a Lui Hristos, pe cînd Sfinţii au ajuns la o măsură superioară, reuşind să fie într-o mai înaltă comuniune de iubire cu Creatorul. Primii se chinuie văzînd fericirea celorlalţi, înţelegînd că au ratat chemarea la o existenţă în armonie perfectă cu restul creaturilor şi cu Dumnezeu.

În prealabil postat de Profetul de carton

si de ce ar permite Dumnezeu existenta unui ochi bolnav pentru totdeauna? ori il vindeca, ori il face sa dispara.

Deoarece acel atribut numit libertate nu este încălcat. Dumnezeu nu Se răzgîndeşte. O dată ce l-a înzestrat pe om şi pe înger cu atributele propriului Chip, aşa rămîne în vecii vecilor. Deci El nu forţează pe nimeni să se apropie de bunăvoie de asemănarea cu Hristos, care este etalonul de iubire şi smerenie. Gîndiţi-vă că nici acum, în timpul vieţii de zi cu zi, majoritatea oamenilor refuză aceste standarde pe motiv că sînt absurde. Ei nu pot să conceapă iertarea, mila, armonia şamd, aşa că nu-i forţează nimeni. De aia s-a inventat Iadul, pentru că aceste fiinţe să aibă în continuare un tip de existenţă pe care l-au ales, dominată în principal de mîndrie, adică departe de asemănarea cu Hristos. Este alegerea lor, nu a Creatorului.