Idei de Dragobete?

Personal, cel mai mult ma mahneste pozitia triumfalista a unora, ca si cand toate s-au rezolvat si nu mai avem de facut decat sa ne culcam pe burta cu laurii pe piept. Asta nu e atitudine insuflata de Domnul ci de tovarasul dracu.
Pozitia triumfalista a existat dintotdeauna in Biserica, la unii oameni si grupari, dar astazi pare si mai tipatoare, asa cum sunt culorile unor toale de prost gust.
Nicaieri nu se minte mai mult decat in crestinism, asta-i limpede pentru orice crestin cat de cat lucid. In sens bun, acest fapt se datoreaza constientizarii neputintei, in duh de umilinta si pocainta. Crestinul vede cum pacatuieste permanent, in duh fiind purtat de Duhul iar aceasta pocainta a lui il apropie de Domnul. Intelege bine cat e de fragil si de usor de momit de satana, intelege bine urmarile pacatului in om si pricepe ca fara Domnul nimic nu este si nimic nu poate face. Intelege asa Scriptura, Cuvantul Domnului. O traieste aievea. Si comparind scurtele clipe de luciditate cu toate porcariile pe care le faptuieste zilnic, ajunge sa isi dea seama cat de mult minte crestinul, cum il batjocoreste pe Insusi Domnul, cum Il scuipa, cum Il biciuieste, cum Il rastigneste zilnic.
Cine nu intelege si nu simte asta face parte din suburbiile intunecate ale Bisericii si risca sa ramana acolo iar dupa moarte sa treaca gardul unde e plansul si scrisnirea dintilor. Mai mult inca, acest risc apartine in egala masura si celor sporiti duhovniceste, pentru care ispitele sunt corespunzator mai mari si mai perfide. Dracul nu lupta cu mine in aceeasi msura in care lupta cu un cuvios de pe Athos, de pilda. Cu mine e distreaza, mai trage o pipa, mai rasfoieste ziarul, mai arunca un ochi asa cum gospodina care croseteaza mai trage cu ochiul la friptura care se rumeneste singura in cuptorul cu microunde.

Teoria oglindirii nu are legatura cu ce am scris eu. Daca am folosit cuvantul oglinda si am scris o propozitie apelind la metafora oglindirii, asta nu inseamna ca m-am subordonat si am dezvoltat un curent de gandire strain de ortodoxie. Nu ma intereseaza practicile si teoriile pagane, nici oculte, nici ezoterice etc. Vad ca voi cunoasteti multe din astea si le scrieti pe labartatelea. Profitati de ocazie ca sa va etalati cunostintele bolnavicioase. Treaba voastra!
Pentru ochiul si inima buna, duhul, intelesul cuvintelor mele se vedea limpede din context. Si nu am facut nimic altceva decat sa dezvolt o particularizare, un exemplu, pe marginea cuvantului P.S. Episcop, pe textul pus voua sub ochi. Dar nu-l ingaduiti pe Episcop, nu va place cum v-o tranteste Omul lui Hristos. Treaba voastra, doar luati-va labele de pe mine, dezvoltati interpretativitatea deliranta pe alte meleaguri!
Dar cine decupeaza fire de par din corpul uman si apoi striga ca parul nu alearga, nu vorbeste, nu canta, are desigur dreptate. Dar v-am spus eu voua contrariul?
E greu sa comunici un inteles care reclama o diversitate de actiuni psihice in flux continuu, unuia care se pricepe sa faca doar analiza apoi sa delireze pornind de la un element extras. Fata de delir, tot respectul! Eu unul ma tin la distanta, pana trece parjolul.

In Dragobete, ca si in alte sarbatori care abia mai amintesc de originea lor categoric crestin ortodoxa, datorita balariilor intunericului care au crescut intre timp peste samanta florilor, licaresc elemente de viata intru Hristos. Cine are ochi de vazut sa vada! Cui ii place sa vada doar ce e prost si sa afirme, generalizind abuziv si bucuros de ocazie, ca totul este prost, sa-i fie de bine!

Lumea asta considerata rea de tot ereticul si, inca mai mult, Insasi Biserica spasmodica a lui Hristos, cu toate contrariiile si ororile ei ascunse sub pres din frica si viclenie sau dezvaluite cu nerusinare in ochii lumii, lumea si Biserica asadar: sunt creatia lui Dumnezeu care a ingaduit si ingaduie sa aiba loc tot felul de caderi si abateri.
Lumea aceasta e buna, e harazita fericirii si mantuirii. Inlauntrul ei respira Duhul Sfant, inlauntrul ei cresc sfintii, ca intotdeauna. Aici, sub soare si cer, intre oameni si probleme omenesti, printre boli si necazuri, intre dezbinari felurite, sub tot felul de silnicii si de apasari, de victorii momentane sau mai indelungate ale intunericului, aici are loc procesul de devenire intru Fiinta.
Unii dintre noi avem insa tendinta sa negam asta si, facind pe noi de frica in pantalonasii scurti, ne complacem in iluzia vazutului invers. Otravim cu gandirea negativa firele de iarba verde, minimalizam razele preadelicate ale Soarelui... Preamarim rautatea si moartea. Alungam Taina.
Dumnezeu sa ne lumineze pentru a vedea cum trebuie vazut! Pe toti laolalta si pe fiecare in parte! AMIN+

[anna21]

În prealabil postat de ioan cezar

Lumea aceasta e buna, e harazita fericirii si mantuirii. Inlauntrul ei respira Duhul Sfant, inlauntrul ei cresc sfintii, ca intotdeauna. Aici, sub soare si cer, intre oameni si probleme omenesti, printre boli si necazuri, intre dezbinari felurite, sub tot felul de silnicii si de apasari, de victorii momentane sau mai indelungate ale intunericului, aici are loc procesul de devenire intru Fiinta. [/b]
Unii dintre noi avem insa tendinta sa negam asta si, facind pe noi de frica in pantalonasii scurti, ne complacem in iluzia vazutului invers. Otravim cu gandirea negativa firele de iarba verde, minimalizam razele preadelicate ale Soarelui... Preamarim rautatea si moartea. Alungam Taina.
Dumnezeu sa ne lumineze pentru a vedea cum trebuie vazut! Pe toti laolalta si pe fiecare in parte! AMIN+

Sa-mifie cu iertare, dar eu nu pot lasa fara replica partea subliniata.


SFINTII NU SUNT DIN ACEASTA LUME.

Nu s-a sfintit nimeni pentru ca traieste in lume, ci dimpotriva, tocmai prin RENUNTARE la lume.

Asa cum Iisus Hristos a spus despre sine ca NU este din lumea aceasta ("Si El le zicea: Voi sunteti din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteti din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta."; "imparatia Mea nu este din lumea aceasta" etc..)
De aceea si cei care-L urmeaza trebuie sa se desprinda de aceasta lume care este sub stapanirea celui rau! (nu mai caut citat, dar la nevoie pot aduce.. sunt destule locuri in Scripturi).

Cei sfinti sunt alesi de Hristos din lume, dar nu mai apartin lumii, care nu-i recunoaste:
"Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste."

etc, etc..

Sfintii, desi traiesc in lume, nu sunt deloc din lume (ca sa putem deduce din aceasta ca lumea ar fi buna sau sfintitoare in sine), dimpotriva, au murit pentru lumea, au lepadat toate cele lumesti, cautand numai Imparatia lui Dumnezeu.

PS. Si te rog nu te mai da lovit cand primesti o replica (gen: "doar luati-va labele de pe mine") pentru ca este o atitudine foarte foarte nedemna pentru un barbat sa victimizeze atat.
Incearca sa faci distinctie intre mesaj si persoana.
Deocamdata tu esti singurul care raspunzi cu argumente ad hominem! Restul incearca sa se raporteze la subiectul in discutie.

În prealabil postat de anna21

Sa-mifie cu iertare, dar eu nu pot lasa fara replica partea subliniata.


SFINTII NU SUNT DIN ACEASTA LUME.

Nu s-a sfintit nimeni pentru ca traieste in lume, ci dimpotriva, tocmai prin RENUNTARE la lume.

Asa cum Iisus Hristos a spus despre sine ca NU este din lumea aceasta ("Si El le zicea: Voi sunteti din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteti din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta."; "imparatia Mea nu este din lumea aceasta" etc..)
De aceea si cei care-L urmeaza trebuie sa se desprinda de aceasta lume care este sub stapanirea celui rau! (nu mai caut citat, dar la nevoie pot aduce.. sunt destule locuri in Scripturi).

Cei sfinti sunt alesi de Hristos din lume, dar nu mai apartin lumii, care nu-i recunoaste:
"Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste."

etc, etc..

Sfintii, desi traiesc in lume, nu sunt deloc din lume (ca sa putem deduce din aceasta ca lumea ar fi buna sau sfintitoare in sine), dimpotriva, au murit pentru lumea, au lepadat toate cele lumesti, cautand numai Imparatia lui Dumnezeu.

PS. Si te rog nu te mai da lovit cand primesti o replica (gen: "doar luati-va labele de pe mine") pentru ca este o atitudine foarte foarte nedemna pentru un barbat sa victimizeze atat.
Incearca sa faci distinctie intre mesaj si persoana.
Deocamdata tu esti singurul care raspunzi cu argumente ad hominem! Restul incearca sa se raporteze la subiectul in discutie.

Bine sora, bine, bine... Fie cum voiesti. Domnul sa ne lumineze!
Prin nu stiu ce miracol am simtit chiar azi ca nu mai sunt suparat pe dumneavostra.
Asa ca, iarta-ma surioara! Vad bine ca ai suflet bun, mai bun decat al meu si imi pare rau ca nu m-am priceput sa iti raspund mai cu folos.
Sunt doar un amarat de pacatos inaintea lui Dumnezeu.
Te rog din sufletul meu cazut: Iarta-ma!
Dumnezeu sa va binecuvinteze, sora mea intru Hristos Domnul! AMIN+

[anna21]

În prealabil postat de ioan cezar

Bine sora, bine, bine... Fie cum voiesti. Domnul sa ne lumineze!
Prin nu stiu ce miracol am simtit chiar azi ca nu mai sunt suparat pe dumneavostra.
Asa ca, iarta-ma surioara! Vad bine ca ai suflet bun, mai bun decat al meu si imi pare rau ca nu m-am priceput sa iti raspund mai cu folos.
Sunt doar un amarat de pacatos inaintea lui Dumnezeu.
Te rog din sufletul meu cazut: Iarta-ma!
Dumnezeu sa va binecuvinteze, sora mea intru Hristos Domnul! AMIN+

Postarea aceasta ma descumpaneste, am vazut-o de o vreme si habar nu am ce sa-ti raspund (pentru ca nu stiu de ce ai scris-o, iar de vreme ce ai scris-o, ce astepti de la mine.. sau de la altii).
Dar ca sa nu interpretezi tacerea cine stie cum.. Scriu.

1. Ti-am mai zis, cred: nu sunt suparata pe tine.
2. Daca totusi te simti cu cugetul impacat sa te iert.. Ei bine, te iert.
3. Daca avem idei diferite, asta nu ne pune pe noi in razboi virtual.
4. Nu stiu de ce erai suparat pe mine.
Eu sunt altfel: cand sunt suparata STIU DE CE, caut cauza in mine, in altii, analizez situatia, ma gandesc ce am de invatat din asta etc.. Nu apar elemente supranaturale.. Nu pot intelege, deci, la ce te referi.
5. Cred ca din nou te grabesti cu evaluarile.

Multumesc pentru ganduri bune.

[zaharia_2009]

Frate Cezare, te rog sa ma ierti daca modul meu de formulare , mustrarile sau tonul meu te-a necajit .
Nu am scris ca as fi suparat pe tine , Doamne fereste, sau ca in lumea aceasta lunga si lata ("E lung pamintul , ba e lat ..."- vesnicul Cosbuc) eu nu as mai avea loc de tine .
Am scris doar din covingere (sau poate ca tocmai asta da gravitatatea gestului meu !) si cu gindul ca marturisesc un Adevar.
Dar cu siguranta ca in toata intentia buna si in nevinovatia declarata se poate adulmeca si izul mindriei , viermele care roade neincetat .
Pt. aceasta am si revenit cu o noua postare si am tinut sa imi cer iertare din nou !
Totusi unele greseli sunt inerente modului de comunicare : a scrie cit mai restrins dar si mai graitor !
Bine ne este noua sa raminem convinsi ca nu ne dorim sau nu ne nutrim raul unul altuia !

[zaharia_2009]

În prealabil postat de ioan cezar

Lumea asta considerata rea de tot ereticul si, inca mai mult, Insasi Biserica spasmodica a lui Hristos, cu toate contrariiile si ororile ei ascunse sub pres din frica si viclenie sau dezvaluite cu nerusinare in ochii lumii, lumea si Biserica asadar: sunt creatia lui Dumnezeu care a ingaduit si ingaduie sa aiba loc tot felul de caderi si abateri.
Lumea aceasta e buna, e harazita fericirii si mantuirii. Inlauntrul ei respira Duhul Sfant, inlauntrul ei cresc sfintii, ca intotdeauna. Aici, sub soare si cer, intre oameni si probleme omenesti, printre boli si necazuri, intre dezbinari felurite, sub tot felul de silnicii si de apasari, de victorii momentane sau mai indelungate ale intunericului, aici are loc procesul de devenire intru Fiinta.
Unii dintre noi avem insa tendinta sa negam asta si, facind pe noi de frica in pantalonasii scurti, ne complacem in iluzia vazutului invers. Otravim cu gandirea negativa firele de iarba verde, minimalizam razele preadelicate ale Soarelui... Preamarim rautatea si moartea. Alungam Taina.
Dumnezeu sa ne lumineze pentru a vedea cum trebuie vazut! Pe toti laolalta si pe fiecare in parte! AMIN+

Indrasnesc sa spun citeva cuvinte despre aceasta parere .
Deie Domnul sa fi inteles eu bine ceea ce emitentul a dorit sa si spuna si sa nu fac cumva vreo confuzie .
Adaug ca nu fac acest comentariu din dorinta de vreo polemica si nici ca sa ma laud , caci vorba aurolacului cel intrat in biserica in timpul sfintei liturghii si care a stat cu privirea si cu mina ridicata spre Pantocrator cele 10 minute :,,...nu voiesc sa ma laud , ca si asa nu este mai nimic de capul meu ".
Deci :

Atit ereticul dar si marturisitorul drept considera lumea aceasta dupa puterea de patrundere si intelegere pe care i-a dat-o Dumnezeu . Dar este adevarat ca in spatele acestei milostenii divine exista de fiecare data cererea sau lipsa de cerere catre El de a ne lumina mintile, intelegerile, gindurile si judecatile ... staruinta in aceasta cerere si nevointa zilnica proprie de cetit leteratura duhovniceasca zilnic cite putin .
Daca nu avem cetanii bune si multisoare nu prea este recomandat sa emitem pareri . Desigur, avem dreptul sa emitem ce voim noi, fiecare , dar la fiecare prostioara scapata s-ar putea sa fim nevoiti sa suportam oprobiul celor care sint mai sirguinciosi ca noi . Si cu siguranta ca de fiecare data se va gasi cite cineva , care cu dreapta socoteala va face aceasta .

Biserica , scrisa cu majuscula , se refera la institutia divinoumana , si nu umanodivina ( in aparenta poate parea ca nu conteaza cum ne exprimam ca tot aia este !) care nici pe departe nu are asemenea insusiri enumerate in post :
,,Insasi Biserica spasmodica a lui Hristos, cu toate contrariiile si ororile ei ascunse sub pres din frica si viclenie sau dezvaluite cu nerusinare in ochii lumii, lumea si Biserica asadar: sunt creatia lui Dumnezeu care a ingaduit si ingaduie sa aiba loc tot felul de caderi si abateri. .

Biserica este imaculata, negresita , neintinata, fara nici o contradictie in ea , fara viclenie si fara nici o oroare, cea in care este vesnic prezent Hristos in chip vazut si al carui insasi cap este (Sfintele si dumnezeiestile taine) si care cu certitudine ii da aceste calitati . Cea in care Duhul Sfint este in plenitudinea lucrarii (sfintind Sf. Taine si transformindu-le) si a prezentei sale !
Sa nu uitam asta nici o data , caci daca uitam , atunci credinta noastra nu mai este in Adevar ci in ceea ce s-a enumerat NEGATIV in postarea la care ma refer.
Dar trebuie sa avem grija sa nu confundam nici o data Biserica cu ierarhia, care intotdeauna a fost si va fi (datorita conditiei intrinseci strict umane)cu pacate, cu racile, cu neajunsuri si cu cite cine mai stie ce lucruri .
Tot timpul au existat ierarhi si preoti si slujitori de toate gradele fie apostati, fie eretici, fie lapsi, fie desfrinati, fie corupti , fie ocultisti, etc. Dar asta nu insemneaza ca este insasi Biserica astfel .
Nu uitati , dar nu uitati cu certitudine fratilor , cuvintele Mintuitorului spuse lui Petru ca un preambul : ,,.... tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea "
Si cum era Petru ? Si marturisirea lui cum a fost ? Si viata lui insasi cum a fost ? Era asa cum se enumera in postul respectiv ? Nici pe departe !
Si mai departe , la Inaltarea Domnului , ce le-a poruncit apostolilor sa faca ? Cumva ceea ce fac ei , unii este adevarat, astazi ?
Dar la Rusalii , cum a fost infiintata , in chip vazut, Biserica si cum a fost intarita ? Daca nu prin venirea insasi a Duhului Sfint ?
Vi se pare ca Duhul Sfint si insasi Hristos locuiesc in locuri dupa cum le-ati apreciat in postare : ,, cu toate contrariiile si ororile ei ascunse sub pres din frica si viclenie sau dezvaluite cu nerusinare in ochii lumii..."

Deci bine si frumos ne este noua sa cautam, daca putem, sa intelegem lucrurile asa cum trebuie , cum sunt ele marturisite drept de catre stilpii Bisericii , iar daca nu, sa nu ne fie noua sminteala a ne apuaca sa tilcuim ceea ce nu suntem in stare , caci aceasta nu ne va fi spre cinstea de a marturisi vreun adevar ascuns pina in prezent , ci spre osinda noastra .
Si daca in legatura cu osinda noastra ne poate durea pe la vreu cot pe undeva , cu posibilitatea de a mai amagii si pe altii cu asemenea idei va trebuii sa fim si mai atenti , deoarece este mult mai grav/delicat decit numai cu caderea noastra .

,,Lumea aceasta e buna, e harazita fericirii si mantuirii. Inlauntrul ei respira Duhul Sfant, inlauntrul ei cresc sfintii, ca intotdeauna. Aici, sub soare si cer, intre oameni si probleme omenesti, printre boli si necazuri, intre dezbinari felurite, sub tot felul de silnicii si de apasari, de victorii momentane sau mai indelungate ale intunericului, aici are loc procesul de devenire intru Fiinta.

Reluind acest pasaj trebuie sa accentuez de la inceput ca daca ati fi stiut , sau macar v-ar fi dus Duhul si dragostea , sa recititi rugaciunea arhiereasca a Mintuitorului din Gradina Ghetsimani , mai inainte de prindere, ati fi vazut printre altele ca insusi Hristos nu se roaga pt. aceasta lume ci doar pt. cei ce i-au fost incredintati .
Puneti-va va rog un mare semn de intrebare : dar de ce asa ?
Si va explicat anna21 cum este cu lumea aceasta si cu sfintii care spuneti ca este din ea .
Eu am sa adaug altceva :
Lumea aceasta nu este buna iar scopul ei nu este hedonismul ... nici pe departe ! Este adevarat ca este harazita mintuirii, ca timp si loc, dar nu fericirii .
Haideti va rog sa luam lucrurile de la inceput : Dumnezeu a zidit omul pt. Rai si nu pt. lumea aceasta (si vom vorbi si despre lumea aceasta ) . Si asa cum a fost toata creatia lui Dumnezeu, adica perfecta si buna si nimic nu-i lipsea, tot asa l-a zidit si pe om , pur, perfect si in deplina stare de curatie (fara polutii nocturne, fara ciclu menstrual , fara impreunare sexuala intre ei , fara lehuzie, necunoscator de pacat ,s.a.m.d.). Omul insa a cazut , prin voie proprie, din aceasta stare , motiv pt. care Raiul nu-l mai putea suporta deaorece devenise impur, intinat si nu-si mai avea locul acolo .
A fost imbracat in piele si oase ( a se vedea vedenia lui Iezechiel citita si la Prohodul Domnului , catre sfirsit) adica diferit de cum era trupul lui spiritual initial si astfel alungat din Rai in lumea aceasta , care il putea suporta asa cazut cum era el. A fost blestemat sa se chinuie in aceasta lume ca sa-si cistige existenta (diferit de cum isi cistiga existenta in rai unde avea un trup spiritual , adica trupul lui Hristos de dupa inviere , cu care a iesit din mormint fara sa dea piatra laoparte si cu care a intrat prin usile incuiate la apostoli) , apoi i s-a dat un nou mod de inmultire , prin impreunare sexuala, si in chinurile facerii sa se osteneasca , dupa care deci au fost aruncati pe pamint .
Deci in mod clar, scopul acestei lumi nu este HEDONIST, nu este de fericire . Nu ! Ci din contra , de chinuire , sau asa cum spune la tot pasul Biserica : de jertfa ! Ducind aceasta viata de jerfa el, omul , trebuie sa-si lucreze mintuirea pt. a se putea reintoarce in Rai, de und e a fost alungat . Daca nu se chinuie sa se mintuiasca , nici dupa adormire nu se va mai intoarce in Rai .
Mai stim despre aceasta viata cum este chiar de la Hristos : ingusta este calea mintuirii si larga cea a pierzarii ! La acestea se adauga toate celelalte pericope evanghelice pe care le auzim in timpul anului si care propovaduieste nevoia unei vieti jertfelnice pt. a ne putea mintui .

*************** va urma***********************

[zaharia_2009]

Asemenea pareri ca ale dvs. au f. multi tineri dar culmea , si batrini , care crezind ca viata aceasta trebuie sa fie una de fericire sunt nevoiti sa suporte socuri mari cind Dumnezeu le rinduieste cu totul si cu totul altceva doar, doar ca sa ii ajute sa se mintuiasca . Caci pierderea mintuirii este un lucru exceptional de rau . Ruperea de Dumnezeu este cea mai mare grozavie !
Trairea hedonismului, chiar si in doze sau pretentii modeste , privitor la aceasta lume , sminteste omul si il departeaza de Hristos fara a prinde chiar de veste !
Bucuria lumii acesteia , caci exista si bucurie bine inteles, este doar in ,,Raiul pe pamint " pe care l-am descris in postul meu anterior , si in trairea permanenta in Hristos . Fara Hristos trait in chip real , si nu dupa parerile noastre elitiste, intelectuale, viata este desnadajduitoare !

Am sa mai scurtez din comentariu , ca sa nu va amarasc !

Duhul Sfint este prezent in aceasta lume , da, desigur dar el nu este peste tot . Vorba lui Glykys : ia vezi la gheronul Cleopa ce zice : sa nu credeti ca Hristos (si cu atit mai mult DS) este in orice ragalie si palamida si bozie puturoasa ! Decit daca se pocaieste macar citusi de putin . Desi , de multe ori , exact acolo unde s-a invederat pacatul,acolo se arata si Dumnezeu tocmai pt. slava Sa si pt. a se arata continuu ca exista cu adevarat .
Desigur ca deplinatatea DS. este in sfinta Biserica.
Dar sa nu confundam cunostinta si vedera lui Dumnezeu despre existenta tuturor lucrurilor cu omniprezenta lui .

Procesul de devenire intru Fiinta (nu am inteles de ce l-ati scris cu majuscula ca daca va referiti la Hristos cred ca sunteti cu atit mai mult in greseala impardonabila) nu este traind in aceasta viata , ci traind intru Hristos , adica ducind viata in Dreptate si Adevar . In aceasta lume toti suntem haraziti sa traim dar sufera transformarea intru Fiinta doar cei care se rup de lumea aceasta (dar raminind in interiorul ei !) si incep sa traiasca in Hristos !
Nu va amintiti cuvintele Mintuitorului cind le spunea apostolilor ca ei nu mai sunt din aceasta lume si ca ei au fost alesi (alesi nu ca predestinatie a mintuirii, ca pe aceea si-o lucreaza fiecare indiferent und e traieste ! Ci ales ca sa poata cunoaste Adevarul si sa traiasca in El ) ? Pai dvs. cum intelegi asta ?

Ma repet a nu stiu cita oara : "...ce folos, ce folos, viata fara de Hristos !"

Of, iarasi am sentimentul ca mi-ati pus in carca un munte...:)
Dar sunt convins ca ati facut-o mizind pe faptul ca il voi cara. Asa si fac, si nu-i cu suparare, frate!
As face insa o mica precizare, chiar imi vine greu sa o las balta aici. Tin eu mortis sa afirm asta, permiteti-mi bucuria zicerii: spasmul e al omului cautator si al relatiilor de impas, desigur, al luptei credinciosului cu pacatul si cu limitele de tot felul. Nicidecum altcumva sau, Doamne fereste, al Altcuiva.
In rest e cateheza elementara, presupunem ca nu m-am abatut de la ea, nu e cazul sa mai comentez ceva.
Cred insa ca ati facut un lucru folositor ca ati ...suflat si-n iaurt! Da, profilaxia si repetarea cadelnitarii nu strica niciodata.
Va multumesc pentru postari! Post binecuvantat!

P.S. Buna remarca in legatura cu devenirea intru Fiinta. (Desigur si cu hedonismul, foarte bine ati re-punctat.) E evidenta pentru mine dar cine stie... poate suflatul in iaurt nu strica nici aici. Si totusi, sunt un pic incurcat, inca ma mai plesneste peste ochi coada mandriei: chiar mi le-ati pus pe toate in carca? Da, asa ati facut... Cu adevarat aveti mare incredere in mine...:) Va multumesc, frate! Fara ...pic de ironie. Va multumesc.