La ce sa luam aminte mai mult in Postul Mare?

[costel]

"Ridicati-va, macar pentru o clipa, din mlastina intereselor voastre imediate. Luati un pic de inaltime! Luati un pic de distanta! Desprindeti-va, intr-un minim elan igienic, de maruntaie, de idiosincrazii, vorbe goale, obsesii, nevroze. Respirati mai amplu, priviti, scurt, spre mijlocul cerului, reinvatati sa suradeti. Exista si alte bucurii decat bucuria de a-ti strangula dusmanul. Exista si alte placeri decat placerea de a rani, de a calomnia. Nu va mai conduceti viata din subteranele sufletelor voastre agitate. Asezati-va, la rastimpuri, pe un loc mai inalt decat voi insiva. Sus inima! Si capul! Viata, viata adevarata e in alta parte..." (A. Plesu).

[adam000]

Plin de elan mesajul (nu o spun cu ironie), dar daca vrem sa ne inaltam spre ceva, trebuie intai sa cunostem pe unde stam, care sint limitele proprii si dreapta socoteala. Altfel risti sa cazi mai rau decat unde erai. In acest sens (si nu e o aluzie catre Mosneagu sau catre tine, ci o tema de reflexie pt fiecare din noi) citeam aici o povestioara:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...ea-virtutilor/

„Diavolul păzitor” al unui englez oarecare îl îndeamnă din răsputeri pe muritorul asupra căruia „veghează” să se jertfească într-o chestiune care-l preocupă: aceea specific britanică a ceaiului. Muritorul ar vrea să bea ceaşca de ceai de la ora cinci pe terasă. Nevasta şi soacra preferă să o bea înăuntru. Cedează, îi suflă diavolul, fii smerit şi bun, altruist, jertfeşte-te, fa-le pe plac. Omul îşi bea aşadar ceaiul cu ele, şi toată vremea se simte nefericit şi nedreptăţit, băutura i se opreşte în gît, blestemă în minte ambele femei care la rindul lor văd bine că le-a făcut concesia în silă şi simt cum le cuprinde antipatia. Diavolul jubilează. Trei exemplare în perspectivă.
Ce trebuia să facă muritorul? Să nu meargă prea departe pe calea virtuţii într-o chestiune secundară, să-şi recunoască limitele; să fi spus, deschis şi simplu, că-i este mai plăcut a lua ceaiul pe terasă, chiar singur. Ele ar fi stat înăuntru, el afară, toată lumea era mulţumită, „spiritul de jertfa” lipsită de dreaptă socotinţă (şi pus în aplicare unde nu avea ce căuta) era învins şi, la un mai mare nivel de modestie, nici unul din cele trei suflete nu ar fi apucat-o pe meandrele resentimentului şi iritaţiei - meandre care pentru dracii mărunţi sunt un predilect şi adevărat corso”.

[Ekaterina]

Minunat cuvantul Parintelui Paisie, a trait aceasta noblete si toti cei ce l-au cunoscut sau au citit cartile aparute despre Parintele, au simtit din plin aceasta virtute a Parintelui.

Am gasit la Parintele Sofian Boghiu un cuvant despre ce conteaza foarte mult in post.

"In post conteaza foarte mult sa va iertati unul pe altul. Postul n-are nici o valoare cand ai necaz pe cineva si nu te poti impaca cu el. Poti sa mori de foame - nu are nici un rost postul tau pana cand nu te impaci cu celalalt. Dar nu asa, o impacare de politete, ci o iertare din toata inima. Numai atunci postul va fi cu adevarat de folos".