problema unei tinere`religii`

Este, într-adevăr, o situaţie dificilă. Şi trebuie rugăciune multă.
Iar iubirea pe care v-o purtaţi ar putea să vă fie de mare ajutor în a vă pune de acord. De fapt, ortodox fiind, consider că el este ce trebuie să vadă adevărul credinţei prin ochii şi inima ta. E şansa lui să cunoască Ortodoxia prin tine. Sigur că şi tu poţi vedea prin el ceea ce iubeşte el şi felul în care crede el. Pe undeva, cred că dacă puneţi amândoi ceea ce aveţi mai bun în credinţa voastră ar putea ieşi una şi mai bună.
Cu alte cuvinte, îl poţi ajuta să înţeleagă că dacă va trece la ortodocşi nu va trebui să se asemene celor care sunt doar cu numele ortodocşi. El are deja un bagaj foarte bun, pe care nu trebuie să-l abandoneze: cunoaşterea Evangheliei, a Noului Testament. Cu această cunoaştere intrând în Ortodoxie va putea fi un ortodox mai bun decât mulţi care n-o au. Evident că nu va trebui să se mândrească cu asta, însă ar putea fi de mult folos Bisericii, oamenilor care vă vor cunoaşte. Dacă nu-i plac ortodocşii (sau mulţi dintre ei), are ocazia să devină el un model şi să îşi aducă şi el lumina lui între oameni.
Împreună aveţi şansa să vă trăiţi credinţa nu aşa cum e (ne)trăită în mod obişnuit, unindu-vă vieţile în Biserica cea de la început, căutând amândoi s-o regăsiţi aşa cum a fost sau aşa cum trebuie să fie. Însă temelia aici este, pentru că Ortodoxia are continuitate harică neîntreruptă de la Cincizecime.
Deci cred că puteţi să vă uniţi în credinţă, dacă el acceptă să fie o mlădiţă care să se altoiască pe trunchiul Bisericii, pentru că ea are rădăcina. Şi să creşteţi frumos împreună, hrănindu-vă fiecare din ce are celălalt mai bun în credinţa sa.