Pacatul si Iertarea

[Marius22]

Noi numim de obicei pacatul protoparintilor "pacat stramosesc". Este primul pacat savarsit de stramosii nostri dupa trup.

Exista totodata si un grad de "rudenie", un adevarat arbore genealogic, in ceea ce priveste pacatul. Pacatul lor este "stramosul" tuturor pacatelor pe care le-a savarsit si le va savarsi neamul omenesc.

Sa nu uitam ca exista insa si o "lumina stramoseasca" (chipul si asemanarea lui Dumnezeu sadite intru noi) care premerge caderii in pacat.

Iertarea pacatelor o dobandim in masura in care ne unim cu Dumnezeu-Omul , Hristos, Care, in iconomia mantuirii noastre, nu numai ca a vindecat firea umana , ci a indumneiet-o, ducand-o in "sanurile Tatalui". Hristos ne descopera adevaratul nostru Tata. Daca Adam ne-a unit cu pacatul, El, ca nou Adam, lipsit de pacat, ne impaca cu Tatal si ne uneste dupa har cu dumnezeirea. Ne spune ca prin pocainta, in Biserica, devenim din fii risipitori, fii preaiubiti ai Tatalui.

Noi sa facem insa ce tine de noi, sa ne pocaim si sa parasim pacatul, pentru ca Tatal sa faca ceea ce Il bucura cel mai mult, adica sa vindece, sa curete urmele pacatelor, sa dea fiilor Sai vesmant de lumina in Imparatia fagaduita lor.