Reglarea naturala a conceptiei

[iuliu46]

În prealabil postat de Dumitru73

placerea este parte a acestui instinct de perpetuare, indiferent de specie.
daca nu ar exista placerea sexuala, ori nu mai existam ca specie, ori aveam legi care ne obligau la un numar minim de copii.

placerea este, daca vreti, o rasplata data tuturor vietuitoarelor ce raspund acestui instinct primar.
in consecinta, placerea nu este pacat in sine.

Dumitru este adevarat dar am fost programati sa simtim placere de Dumnezeu (sau in cazul tau de natura) cu un anumit scop. Sa asiguram perpetuarea speciei.
Felul in care privim sexualitatea astazi ne face sa gandim asa dar asta nu inseamna ca este adevarat.Placerea este modul prin care Dumnezeu (sau natura ) au rezolvat o problema nu un cadou.
Ce s-ar intampla daca albina ar merge la dus dupa ce viziteaza fiecare floare ? Deja ea a gustat nectarul deci partea aia e rezolvata.Dar intr-o zi nu ar mai fi deloc flori si apoi ar disparea si albinele.
Numai omul modern in marea lui intelepciune a inventat termenii astia cu orientarea sexuala, planning-ul familial etc.Desi pare a fi in regula este o mare minciuna pentru ca nu respecta singurul motiv pentru care avem instinct sexual.Si motivul nu e placerea.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iuliu46

Numai omul modern in marea lui intelepciune a inventat termenii astia cu orientarea sexuala,

Citind asta, prima dată am ridicat din sprânceană a neîncredere. Dar mi-am amintit un lucru pe care l-am constatat eu însumi mai demult. Este vorba de utilizarea termenului de "sex" pentru a desemna "genul". De fapt, acest înţeles este extrem de nou. Timp de secole, şi chiar în anii copilăriei şi adolescenţei mele, se spunea că plantele, animalele şi oamenii sunt de gen feminin, respectiv masculin. Aşa apărea şi în chestionare de stare civilă, în formularistica medicală. Oamenii erau de gen bărbătesc sau de gen femeiesc. Termenul de "sex", provine din terminologia religioasă catolică. Porunca referitoare la curăţia trupească este prezentată (în catehisme) drept porunca a şasea. Încălcările ei, de felul curviei, masturbării, etc erau numite "erori contra sextum". "Sex", deci, vine de la şase (porunca a VI-a). Cu timpul, cuvântul "sex" şi flexiunile lui a ajuns să semnifice ceva legat de aparatul reproducător, în special sistemul de copulaţie. Florile aveau un "aparat sexual": stamine, gineceu etc, dar nici unui naturalist nu-i trecea prin minte să formuleze "studiez un arbore Gingko Biloba de sex masculin", ci formularea era "de gen masculin". La fel era şi despre oameni. Abia foarte recent, de fapt în anii studenţiei mele, s-a ajuns ca şi în formularistică să se completeze "sexul" în loc de "genul". Eu îmi aduc aminte limpede cum erau înainte formulare de constatare a naşterii. Copilul era de gen bărbătesc, respectiv femeiesc.

Deci, aparatul reproducător a ajuns să desemneze persoana însăşi, lucru care e o mutaţie recentă. Termenul de "gen" nu l-am mai auzit decât referitor la substantive şi alte părţi de vorbire. Poate că, în viitor, cuvântul "mare" va fi socotit de sex feminin, cuvântul "dulap" va fi de sex neutru, etc.