tinuta femeii in biserica

[ioanna]

În prealabil postat de Adriana Cluj

crezi cum doresti...
n-am spus de la mine..... ci de la cineva vrednic

Din pacate n-a explicat si de ce ar fi interzis femeii sa poarte pantaloni, ca sa intelegem si noi, astia mai nevrednici sau de ce nu are aceeasi parere despre palton, pardesiu, camasa etc. pe acelea nu le-a catalogat ca fiind exclusiv barbatesti, respectiv femeiesti.

mai putem gandi si singuri.....


In alta ordine de idei, dar in aceeasi tema, nimeni nu a pus problema rochiilor de mireasa, cu care se imbraca tinerele (ori mai putin tinerele) care intra in biserica pentru oficierea cununiei.

Unele par sa fie in drum spre bar, pentru dansul la bara...

Macar in biserica ar putea sa acopere cu ceva, chiar elegant (o capa, o pelerina), goliciunile ori partile transparente, pe care le vor descoperite de rochia de mireasa...

[andra_v]

Oare cum erau imbracate femeile care au fost nevoite sa apere Constantinopolul asediat de avari in anul 626 in absenta trupelor plecate la razboi cu persii alaturi de imparat? Nu mi le imaginez ca in icoane cu fuste, batic pe cap si pantofiori, dimpotriva, in armuri (cele care aveau la indemana), vestimentatie de aparare, dotate cu sabii, pietre sau/si alte arme. In mod asemanator, pe toate femeile care, in situatii atipice, au trebuit sa-si asume functii militare, de aparare, ori profesii "nefeminine" fie in lipsa barbatilor, fie cand acestia sunt prea ocupati sa socializeze in carciumi.
Spre exemplu, cum si-o imagineaza imbracata maica citata in postarea de mai sus pe femeia constransa sa asigure intretinerea familiei intr-o comunitate izolata, in cazul in care sotul ei ar fi infirm? Ar merge la vanatoare in rochie?
In mod asemanator in societatea moderna. Femeile, nu in putine cazuri, sunt silite de imprejurari sa adopte profesii si roluri traditional masculine. In asemenea cazuri, a merge la biserica in fusta si cu esarfa pe cap ar reprezenta un caz tipic de forma fara fond.

În prealabil postat de andra_v

Oare cum erau imbracate femeile care au fost nevoite sa apere Constantinopolul asediat de avari in anul 626 .

Tema este: tinuta in biserica, nu pe campul de lupta...
Nu cunosc vestimentatia femeilor la 626, probabil ca piesele de baza erau fusta si bluza, iar acolo, sub influenta popoarelor vecine, sa fi fost salvarii.., precis insa nu erau imbracate in blugi

Dar decat sa ne tot batem noi capul aci, nu mai bine mergem fiecare femeie nedumerita si-l intrebam pe preotul nostru: parinte, cum e cuviincios sa intru eu in biserica?
Si daca preotul ne spune sa venim rujate pana la urechi, cu mini, cu decolteu si cu parul valvoi, facem ascultare si asa venim!
Caci, zice chiar unul din marii stareti, parintele Efrem Katunakiotul ca: ""Ai facut ascultare, mergi in Rai, nu ai facut, mergi in Iad.""
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=364

Si gata, am rezolvat dilema!

[lore86]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Si daca preotul ne spune sa venim rujate pana la urechi, cu mini, cu decolteu si cu parul valvoi, facem ascultare si asa venim!
Caci, zice chiar unul din marii stareti, parintele Efrem Katunakiotul ca: ""Ai facut ascultare, mergi in Rai, nu ai facut, mergi in Iad.""
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=364

Si gata, am rezolvat dilema!

Ei, ascultarea, bate-o vina! Ascultarea trebuie facuta cu discernamant, pana cand preotul ne sfatuieste contrar invataturii Bisericii.

Un preot la care ma spovedeam multa vreme ma sfatuia sa ma feresc de copii, ca inca nu e vremea. Apoi am plecat de la el. M-am intalnit mai apoi cu el, cand aveam deja trei copii. Sti ce mi-a spus? "Sper ca va opriti, nu faceti 100"
Ce sa zic...No comment!

Acum, on topic...ma intreb : oare unde o fi disparut decenta bunicilor noastre? In frumoasele lor poale bordate si ii inflorate. oare atunci femeia nu lucra in gradina, nu hranea animalele, unoeri mergea si la coasa, crestea copii, se ingrijea de casa. Fie vara, fie iarna tinuta ei era in fusta. Nici de frig nu plangea, nici de caldura nu suferea.

oare toti marii duhovnici or gresi cand indeamna femeile sa poarte fusta si batic in biserica? inteleg, unu s-o insela, doi or fi in ratacire dar chiar toti? Inca nu am intalnit un parinte care sa zic; bine, fata sa vi la Biserica in nadragi, ca na lumea o evoulat, evoluati si voi cu ea...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de lore86

Fie vara, fie iarna tinuta ei era in fusta. Nici de frig nu plangea, nici de caldura nu suferea.

Acuma, câteva lucruri din experienţa mea de tată de fetiţă. Eu am încurajat-o mereu pe Tereza să poarte fustă. Nu numai la biserică, unde acest lucru îl consider cvasi-obligatoriu, ci şi în alte ocazii, mai puţin la joacă, unde ţinuta în fustă i-ar putea pune pudoarea la încercare. Aşa consider eu că, purtând fustă sau rochie, nu numai că e mai frumoasă, dar acest lucru ar putea contribui la o psihologie în direcţia feminităţii, evitând ambiguităţi, probleme şi confuzii privind identitatea de gen mai târziu, confuzii de care lumea e tot mai plină şi ne întrebăm de unde vin.

Ei bine, la chestia cu frigul am avut probleme în anotimpul rece. Terezei îi era frig în fustă. M-am tot întrebat cum de bunicelor noastre, pe când erau fetiţe, nu le era frig. Răspunsul a fost simplu, nu şi soluţia. Lor nu le era frig, fiindcă, mai întâi, aveau un anumit tip de chiloţi "cu mânecuţe". Sunt imposibil de găsit azi în magazinele de confecţii. Peste aceşti chiloţi cu mânecuţe, aveau, de fapt, un fel de pantalonaşi. De obicei, ei aveau un caracter de pantaloni bufanţi, adică spre capăt mânecuţa pantalonaşilor era prinsă cu un elastic (sau sfoară) care făcea ca frigul de la picioare să nu treacă în sus, spre bazin. Nu am găsit pe nicăieri asemenea pantaloni, deşi magazinele cu lenjerie pentru femei s-au dovedit pline cu tot felul de chestii care m-au uluit. Peste pantalonaşii bufanţi, bunicile noastre mai aveau, până la fustă, fustanela. Astăzi, puţinele fete şi femei care mai poartă fustanelă o poartă cusută de fustă (jupă) şi, de regulă, atunci când fusta este mai transparentă. Dar atunci se purtau pentru a ţine cald şi erau independente de fustă. În sfârşit, fusta însăşi, fusta de iarnă, era lungă peste genunchi şi dintr-un material cu textură generoasă. Greu de găsit, azi, în magazine pentru copii şi adolescente asemenea fuste.

Şi atunci, doamnele din familia mea nemaiştiind croitorie (domnii nu au ştiut nicicând), eu a trebuit să-i fac toate acestea de comandă. Materiale şi croitor pentru fustă am găsit uşor (dar nu ieftin), în schimb mult mai greu mi-a fost să găsesc o lenjereasă. În primul rând, lenjerese mai sunt extrem de puţine. Iar eu locuiesc în mijlocul Bucureştiului, mă gândesc dacă la Slobozia, de exemplu, există vreuna. Cu greu, am găsit o lenjereasă. A priceput foarte greu ce vreau de la ea, a trebuit să-i desenez. Doar chiloţi a refuzat să-mi facă, neştiind cum. "Haideţi, domnu', că nu mai face nimeni chiloţi!". Mi s-a părut ciudat ca o lenjereasă să nu facă chiloţi. Ca o asistentă medicală care nu face injecţii. Până la urmă, aventura s-a terminat cu bine, şi, în schimbul a vreo trei milioane, fetiţa mea are, acum, două fuste de iarnă, fustanelă roşie, fustanelă albă şi două perechi de pantalonaşi cu mânecuţe bufante home-made. Doar că am rămas în urmă cu gazul, mai am ceva facturi de iarnă înaintate spre plată. Deci, dacă se vrea, se poate, dar nu simplu.

[Yasmina]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Acuma, câteva lucruri din experienţa mea de tată de fetiţă. Eu am încurajat-o mereu pe Tereza să poarte fustă. Nu numai la biserică, unde acest lucru îl consider cvasi-obligatoriu, ci şi în alte ocazii, mai puţin la joacă, unde ţinuta în fustă i-ar putea pune pudoarea la încercare. Aşa consider eu că, purtând fustă sau rochie, nu numai că e mai frumoasă, dar acest lucru ar putea contribui la o psihologie în direcţia feminităţii, evitând ambiguităţi, probleme şi confuzii privind identitatea de gen mai târziu, confuzii de care lumea e tot mai plină şi ne întrebăm de unde vin.

Ei bine, la chestia cu frigul am avut probleme în anotimpul rece. Terezei îi era frig în fustă. M-am tot întrebat cum de bunicelor noastre, pe când erau fetiţe, nu le era frig. Răspunsul a fost simplu, nu şi soluţia. Lor nu le era frig, fiindcă, mai întâi, aveau un anumit tip de chiloţi "cu mânecuţe". Sunt imposibil de găsit azi în magazinele de confecţii. Peste aceşti chiloţi cu mânecuţe, aveau, de fapt, un fel de pantalonaşi. De obicei, ei aveau un caracter de pantaloni bufanţi, adică spre capăt mânecuţa pantalonaşilor era prinsă cu un elastic (sau sfoară) care făcea ca frigul de la picioare să nu treacă în sus, spre bazin. Nu am găsit pe nicăieri asemenea pantaloni, deşi magazinele cu lenjerie pentru femei s-au dovedit pline cu tot felul de chestii care m-au uluit. Peste pantalonaşii bufanţi, bunicile noastre mai aveau, până la fustă, fustanela. Astăzi, puţinele fete şi femei care mai poartă fustanelă o poartă cusută de fustă (jupă) şi, de regulă, atunci când fusta este mai transparentă. Dar atunci se purtau pentru a ţine cald şi erau independente de fustă. În sfârşit, fusta însăşi, fusta de iarnă, era lungă peste genunchi şi dintr-un material cu textură generoasă. Greu de găsit, azi, în magazine pentru copii şi adolescente asemenea fuste.

Şi atunci, doamnele din familia mea nemaiştiind croitorie (domnii nu au ştiut nicicând), eu a trebuit să-i fac toate acestea de comandă. Materiale şi croitor pentru fustă am găsit uşor (dar nu ieftin), în schimb mult mai greu mi-a fost să găsesc o lenjereasă. În primul rând, lenjerese mai sunt extrem de puţine. Iar eu locuiesc în mijlocul Bucureştiului, mă gândesc dacă la Slobozia, de exemplu, există vreuna. Cu greu, am găsit o lenjereasă. A priceput foarte greu ce vreau de la ea, a trebuit să-i desenez. Doar chiloţi a refuzat să-mi facă, neştiind cum. "Haideţi, domnu', că nu mai face nimeni chiloţi!". Mi s-a părut ciudat ca o lenjereasă să nu facă chiloţi. Ca o asistentă medicală care nu face injecţii. Până la urmă, aventura s-a terminat cu bine, şi, în schimbul a vreo trei milioane, fetiţa mea are, acum, două fuste de iarnă, fustanelă roşie, fustanelă albă şi două perechi de pantalonaşi cu mânecuţe bufante home-made. Doar că am rămas în urmă cu gazul, mai am ceva facturi de iarnă înaintate spre plată. Deci, dacă se vrea, se poate, dar nu simplu.

Dar sunt colanti care se pot pune pe sub fuste;colanti de toate lungimile : pana la glezna,pana la jumatatea gambei,pana la genunchi.
Mai sunt si dresuri cu o textura foarte groasa,grosime care se masoara in Deni,de exemplu cei de 100 deni sunt cei mai grosi.
Daca fusta este groasa si se combina cu colanti si dres gros ne apropiem de realitatea purtarii fustei pe timp friguros.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aşa consider eu că, purtând fustă sau rochie, nu numai că e mai frumoasă, dar acest lucru ar putea contribui la o psihologie în direcţia feminităţii, evitând ambiguităţi, probleme şi confuzii privind identitatea de gen mai târziu, confuzii de care lumea e tot mai plină şi ne întrebăm de unde vin.

Foarte buna precizarea!!!!

Caci uite ce nazbatii le trece la unii prin cap, iti vine sa-ti iei campii: http://www.razbointrucuvant.ro/recom...dine-politica/
Scriam undeva nu de mult despre aceste ciudatenii ale zilelor noastre, baietii par din ce in ce mai efeminati (o fi de vina si lipsa armatei? eu ma gandesc ca da!) fetele par din ce in ce mai lipsite de feminitate, asa vad eu pe strada, in jurul meu.. (nu generalizez, dar am sesizat acest aspect)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ei bine, la chestia cu frigul am avut probleme în anotimpul rece. Terezei îi era frig în fustă. M-am tot întrebat cum de bunicelor noastre, pe când erau fetiţe, nu le era frig. Răspunsul a fost simplu, nu şi soluţia. Lor nu le era frig, fiindcă, mai întâi, aveau un anumit tip de chiloţi "cu mânecuţe". Sunt imposibil de găsit azi în magazinele de confecţii.

la tara, jupei aceleie i se spunea "poale" si era, banuiesc, foarte confortabila..
La acei tip de chiloţi "cu mânecuţe". eu le ziceam amuzant "gogosari" asa mi se pareau mie...Dar erau flausati si foarte caldurosi, numai ca atunci, copil fiind, nu voiam sa-i iau pe mine in ruptul capului!!!!

Sa va spun ceva: eu as purta azi un asemenea port, cum aveau mama, bunica, femeile de la tara (mama si-a pastrat portul pana in ultima zi si dupa! caci a lasat pregatite hainele de ingropaciune), am probat vara, am adoptat stilul acela de fuste si este extraordinar de comod, imi place foarte tare. In plus mi-e foarte drag, chiar azi cand vad pe strada femei de la tara imbracate in portul traditional ma intorc si ma uit dupa ele, iat atunci in vin in minte anii copilariei....

Doar ca un asemenea port e foarte greu de confectionat (dar e si durabil) iar noi suntem in epoca "repede si de unica folosinta"

[Ekaterina]

În prealabil postat de lore86

Acum, on topic...ma intreb : oare unde o fi disparut decenta bunicilor noastre? In frumoasele lor poale bordate si ii inflorate. oare atunci femeia nu lucra in gradina, nu hranea animalele, unoeri mergea si la coasa, crestea copii, se ingrijea de casa. Fie vara, fie iarna tinuta ei era in fusta. Nici de frig nu plangea, nici de caldura nu suferea.

oare toti marii duhovnici or gresi cand indeamna femeile sa poarte fusta si batic in biserica? inteleg, unu s-o insela, doi or fi in ratacire dar chiar toti? Inca nu am intalnit un parinte care sa zic; bine, fata sa vi la Biserica in nadragi, ca na lumea o evoulat, evoluati si voi cu ea...

Ai mare dreptatea, caci in fond fiecare fapta are in spate un scop. Daca in trecut prin vestimentatie se urmarea sau se implinea decenta, in vremurile noastre, pentru ca am evoluat, vestimentatia are un pronuntat caracter indecent. Cautam noi ca prin felul de a ne imbraca sa fim decenti, sa nu-l ispitim pe celalalt, atat in Biserica cat si in afara ei? Ma gandesc ca aceasta ar trebui sa fie una din grijile bune si mantuitoare. Ma refer atat la barbati cat si la femei, dar este stiut ca femeia poseda o frumusete aparte care poate ispiti mai mult.

[maria32]

apropo de aspectul de mai devreme al discutiei, acela al frigului iarna cand e vorba de fustele femeilor.
Nu dati cu pietre dar.... oare chiar atat de multa grija trebuie sa avem de trup? Nu spune nimeni sa nu ne ingrijim ca sa ne mentinem sanatatea dar... eu cred (ba chiar am confirmarea de la bunica mea) ca, inainte vreme, femeile nu se infofoleau atata si purtau fuste (nu, nu intotdeauna cu fustanela, chiloti cu manecute sau ciorapi de lana pe dedesubt) chiar si iarna, pentru ca erau obisnuite cu vremea aspra, erau "calite" cum se zice si nu se imbolnaveau atat de usor.
Dar sa nu uitam ca, inainte vreme, nu existau geamuri de termopan, nici incalzire termica prin centrala, ca sa iti faci nevoile ieseai in curte chiar si pe gerul cel mai aspru, etc.

Pe de alta parte, sunt sigura ca simteau si ele coltii muscatori ai gerului de multe ori si sufereau din aceasta pricina, oricat ar fi fost de calite. Insa asta nu le facea decat sa dea slava Lui Dumnezeu cu o traire autentica atunci cand iesea soarele si venea primavara. (Sper sa se inteleaga ce am vrut sa spun).

Ca o concluzie personala, de multe ori am sesizat ca tot ceea ce ne-a adus confortul lumii moderne, in loc sa ne faca bine, ne face tot mai rau sufleteste vorbind, ne indeparteaza de Dumnezeu.