Din nou despre suflet

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

„Pe bune” a zis Hristos, nu ”chipurile”: „Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor”.
Dvs. sunteti cel care trebuie sa demonstrati ca Hristos s-a referit la sincope si pauze de non-relatie, in conditiile in care cuvintele Lui sunt clare: „Eu sunt cu voi, pana la sfarsitul veacurilor”, in sensul ca nu va parasesc nici o clipa.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa explicati cum de Hristos isi incepe aici comuniunea in Duh cu duhul omului, insa la moartea omului, si-o intrerupe, iar la Parusie o reia din nou, ca si cum Dumnezeu are nevoie sa astepte pana la Parusie ca sa-si continue comuniunea de iubire cu cei ce Il iubesc, inceputa inca pe pamant.
In conditiile in care Dumnezeu nu e in afara legilor timpului si nu e supus asteptarii.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa demonstrati ca Hristos are o relatie cu intermitente, ca El intra in non-comuniune chiar si cu sfintii, in fiinta carora S-a salsluit.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa explicati de ce Hristos nu mai vietuieste in duhul unei fiinte ca apostolul Pavel, cel care in timpul vietii a zis „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”.
Care e sensul, motivul logica, pentru care Hristos a intrat in non-relatie cu sfantul Pavel si cu cei ce au inceput o comuniune de iubire cu El?

Vorbe, vorbe şi iar... vorbe. Am cerut un lucru simplu, de ce vă chinuiţi să-mi daţi răspunsuri complexe şi lipsite de conţinut (conţinutul fiind cuvintele lui Hristos)? V-am dat nu 1, ci 19 texte (şi mai sunt...) care spun clar că sufletul moare. Ce o mai tot dăm pe după cireş că o fi... că o păţi, că el nu moare? Mai ales că nici Hristos nu spune că sufletul e nemuritor. Nu e nicio contradicţie. Singura contradicţie e între filosofia dvs. şi Scriptură!