Din nou despre suflet

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Văd că ne înţelegem ca surdu' cu mutu'! Am spus eu că nu era mort? Bineînţeles că era mort, iar Dumnezeu la intervenţia lui Pavel l-a înviat, Ce e atât de greu de priceput?

Îţi spun, după ce-mi spui tu altă ocazie în care Hristos vorbeşte despre "sânul lui Avraam". Sau... uite-ţi fac un favor: dă-mi un alt exemplu din toată Scriptura VT şi NT la un loc! Dar stai aşa... îţi fac un favor imens: iniţiază un topic special cu acest subiect: Sânul lui Avraam în Scriptură, să vedem cu ce se va umple. Probabil cu explicaţii despre suflet, White, Arhanghelul Mihail, sabat şi orice altceva în afară de subiect...

nu fii smecher. Nu imi raspunde la o intrebare a mea cu o alta intrebare. Pentru a-l crede pe Hristos nu e nevoie ca el sa-mi zica de o mie de ori despre un lucru. E sufucient O SINGURA DATA ca sa-l cred. Altfel l-as considera mincinos.Ce ne-a indemnat Hristos: CREDE NUMAI...si eu il cred

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

„Pe bune” a zis Hristos, nu ”chipurile”: „Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor”.
Dvs. sunteti cel care trebuie sa demonstrati ca Hristos s-a referit la sincope si pauze de non-relatie, in conditiile in care cuvintele Lui sunt clare: „Eu sunt cu voi, pana la sfarsitul veacurilor”, in sensul ca nu va parasesc nici o clipa.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa explicati cum de Hristos isi incepe aici comuniunea in Duh cu duhul omului, insa la moartea omului, si-o intrerupe, iar la Parusie o reia din nou, ca si cum Dumnezeu are nevoie sa astepte pana la Parusie ca sa-si continue comuniunea de iubire cu cei ce Il iubesc, inceputa inca pe pamant.
In conditiile in care Dumnezeu nu e in afara legilor timpului si nu e supus asteptarii.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa demonstrati ca Hristos are o relatie cu intermitente, ca El intra in non-comuniune chiar si cu sfintii, in fiinta carora S-a salsluit.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa explicati de ce Hristos nu mai vietuieste in duhul unei fiinte ca apostolul Pavel, cel care in timpul vietii a zis „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”.
Care e sensul, motivul logica, pentru care Hristos a intrat in non-relatie cu sfantul Pavel si cu cei ce au inceput o comuniune de iubire cu El?

Vorbe, vorbe şi iar... vorbe. Am cerut un lucru simplu, de ce vă chinuiţi să-mi daţi răspunsuri complexe şi lipsite de conţinut (conţinutul fiind cuvintele lui Hristos)? V-am dat nu 1, ci 19 texte (şi mai sunt...) care spun clar că sufletul moare. Ce o mai tot dăm pe după cireş că o fi... că o păţi, că el nu moare? Mai ales că nici Hristos nu spune că sufletul e nemuritor. Nu e nicio contradicţie. Singura contradicţie e între filosofia dvs. şi Scriptură!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

nu fii smecher. Nu imi raspunde la o intrebare a mea cu o alta intrebare. Pentru a-l crede pe Hristos nu e nevoie ca el sa-mi zica de o mie de ori despre un lucru. E sufucient O SINGURA DATA ca sa-l cred. Altfel l-as considera mincinos.Ce ne-a indemnat Hristos: CREDE NUMAI...si eu il cred

Ştii bine că pentru ca o mărturie să fie validă e nevoie de 2 sau 3 martori (principiu biblic). Tu ai adus un singur "martor" şi acela "mincinos". Anume "mincinos" în sensul că el nu mărturiseşte despre "nemurirea sufletului". În parabolă nu apare nici cuvântul "nemurire", nici cuvântul "suflet"

[Illuminatu]

În prealabil postat de osutafaraunu

Absolut.

"Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu." (Geneza 2,7 - versiunea NTR)

trup + suflare de viaţă => suflet viu

[left] Sufletul [viu] este o rezultantă a unirii trupului cu suflarea de viaţă, nu o parte componentă a fiinţei umane. Astfel că în momentul morţii, sufletul nu merge nici sus, nici jos, nici nu se "neantizează" (cum îmi tot spuneţi că aş susţine eu); ci pur şi simplu încetează a mai fi un suflet viu. Logic, devine un suflet mort:

Bine, dar Sf.Ap.Pavel ii incurajeaza pe oameni spunand despre Eutihie:
„Nu vă tulburaţi, căci sufletul său este în el“.
Sf.Ap.Pavel vorbeste despre ceva ce exista si lucra in Eutihie - spun ca lucra pentru ca fara acest ceva trupul este mort.

Ceea ce imi reiese mie din intamplarea petrecuta cu Eutihie: fara acest suflet trupul lui Eutihie este mort. Iar acel ceva existand in Eutihie facea ca trupul sa-i fie viu. Corecteaza-ma, daca gresesc.

Ce urca inapoi la Dumnezeu dupa ce omul moare? Sau vrei sa spui cumva ca aceasta "suflare de viata" este doar decizia lui Dumnezeu ca omul sa traiasca sau sa moara?

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Ştii bine că pentru ca o mărturie să fie validă e nevoie de 2 sau 3 martori (principiu biblic). Tu ai adus un singur "martor" şi acela "mincinos". Anume "mincinos" în sensul că el nu mărturiseşte despre "nemurirea sufletului". În parabolă nu apare nici cuvântul "nemurire", nici cuvântul "suflet"

cand martorul meu e Hristos (parabola acesta ii apartine) e SUFICIENT. Apropos...ai pomenit de martorul meu mincinos. La cine te-ai referit?

[Illuminatu]

În prealabil postat de osutafaraunu

"Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam din ţărâna pământului şi a suflat în nările lui suflare de viaţă, iar Adam a devenit un suflet viu." (Geneza 2,7 - versiunea NTR)

Aici chiar ca vorbim de texte strict simbolice.
"16.Şi Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă şi i-a zis: „Din toţi pomii raiului poţi să mănânci,
17.dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!“
Intrebare: A murit Adam "in ziua" in care a mancat din pom sau nu?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Illuminatu

Bine, dar Sf.Ap.Pavel ii incurajeaza pe oameni spunand despre Eutihie:
„Nu vă tulburaţi, căci sufletul său este în el“.
Sf.Ap.Pavel vorbeste despre ceva ce exista si lucra in Eutihie - spun ca lucra pentru ca fara acest ceva trupul este mort.

Acel ceva este viaţa, aşa cum e tradus de nenumărate ori termenul psiche.

În prealabil postat de Illuminatu

Ce urca inapoi la Dumnezeu dupa ce omul moare? Sau vrei sa spui cumva ca aceasta "suflare de viata" este doar decizia lui Dumnezeu ca omul sa traiasca sau sa moara?

Bineînţeles că urcă suflarea de viaţă (spiritul, duhul) şi aceasta nu fără decizia lui Dumnezeu. Suflarea de viaţă nu este un alt "omuleţ" conştient şi independent de fiinţa umană.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

cand martorul meu e Hristos (parabola acesta ii apartine) e SUFICIENT. Apropos...ai pomenit de martorul meu mincinos. La cine te-ai referit?

Nu m-am referit la o persoană (respectiv Persoană), ci la text biblic. Nu degeaba am pus între ghilimele cuvântul "martor".

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Nu m-am referit la o persoană (respectiv Persoană), ci la text biblic. Nu degeaba am pus între ghilimele cuvântul "martor".

astept sa-mi raspunzi la ce te-am intrebat

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Illuminatu

Aici chiar ca vorbim de texte strict simbolice.
"16.Şi Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă şi i-a zis: „Din toţi pomii raiului poţi să mănânci,
17.dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!“
Intrebare: A murit Adam "in ziua" in care a mancat din pom sau nu?

Tu ce zici? Dacă te referi la partea simbolică (pomul simbolic) automat şi moartea a fost simbolică, adică figurativă. Dacă te referi la partea concretă (principiul "nu te atinge de asta!") şi moartea ar trebui să fie reală. Dar atenţie! Moartea "simbolică" (nu găsesc alt termen, îl folosesc pe al tău), trebuie să fie urmată şi de cea reală. Căci aşa zice Dumnezeu: "de moarte vei muri". Asta nu poate fi o moarte doar simbolică!