De asta ce ziceti? Din vest ne vin "bunatatile"!!!

Consider ca este cazul sa imi spun deschis parerea: gresiti, surorilor, gresiti si inca foarte grav.
Iata in ce loc cred eu ca gresiti:

1) Menirea fundamentala a Bisericii, asa cum este din vecie, se numeste: mantuirea omului. Acest termen are multe acceptiuni, sensuri si nuante - aceasta s-a tot dezbatut pe forum.
2) Intreaga Scriptura ne arata cum, prin prooroci si drepti, prin interventii directe in istorie, Dumnezeu a pastorit neincetat neamul omenesc. Legaminte peste legaminte, mereu incalcate de oameni, mereu reinnoite de Bunul Dumnezeu din marea Lui dragoste, pentru a-i salva pe copiii Sai din ratacire si moarte.
3) Tinta dintai a fost mereu duhovniceasca. Stihiile grav afectate de pacat trebuiau refacute, iar Dumnezeu a lucrat aceasta in oameni pana intr-atat incat a dat, in istoria vietuirii noastre aici pe pamant, pe singurul Sau Fiu la moarte si inca la moartea pe Cruce.
4) Nicaieri in istoria legamintelor dintre Dumnezeu si om nu a existat o preocupare pentru ceea ce numim viata lumeasca. Organizarea vietii omului de catre Dumnezeu a fost facuta in fundamentele duhovnicesti ale fiintei, iar nu la suprafata lucrurilor. Domnul nu se-ncurca in amanunte si nimicuri. Noi, mai mereu.
Domnul vrea sa fim intregi sufleteste, cu inima si mintea in ascultare indragostita de El, astfel incat sa fim fericiti in adancul sufletului nostru si sa putem convietui cu El vesnic, in Imparatia Lui. Ne vrea fericiti pe fiecare in parte, ne vrea fericiti in familii, ne vrea fericiti ca popoare. DUHOVNICESTE, iar nu lumeste. Si ne-a aratat mereu Calea catre aceasta fericire dumnezeiasca, catre plinatatea vietii noastre ("Care pretutindenea esti si pe toate le PLINESTI") asa cum a fost ea harazita dintru inceput. Calea intoarcerii Acasa este Biserica, este in Biserica. Ea este Arca lui Noe.
5) Biserica ii cheama pe oameni la impartasire cu harul, cu energiile necreate ale Dumnezeirii. Lucrarea fundamentala a Bisericii este impartasirea omului cu Sfintele Taine. Toate celelalte (de pilda actiunile caritabile) sunt secundare si Biserica se poate dispensa oricind de ele. Nu sunt esentiale pentru mantuire.
6) Si invers: oricate actiuni caritabile si dragalase-dulcegi-mieroase (iar acum marturisesc ca traiesc un sentiment de scarba) ar face oamenii care se inchipuie purtatori si lucratori ai harului, acestea sunt frectie la picior de lemn in raport cu lucrarea mantuirii.
NU, NU, NU - de mii si mii de ori NU!!!!!!!!!!
Menirea Bisericii nu a fost, nu este si nu poate fi alta decat lucrarea mantuirii prin Sfintele Taine, prin comuniunea Liturgica.
Toate celelalte sunt cadere si sunt sigur ca miros urat inaintea lui Dumnezeu. Cata vreme sunt mari nenorociri in comunitatea eclesiala, cata vreme institutia sufoca Duhul, cata vreme preotii fac lucruri pe care nu voiesc sa le pomenesc (desi le cunosc, din pacate, in mii de amanunte, prin forta imprejurarilor vietii mele), atunci sufletul oamenilor este in pericol de moarte: nu ne vom mantui de unii singuri, nu ne vom mantui prin predici caldute (care nu sunt Hristocentrice), nu ne vom mantui prin pachete si pachetele, prin brosuri si brosurele, prin muzica curveasca pusa de radio Trinitaas in diminetile vietilor noastre, prin implicarea asazisilor oameni induhovniciti in orice altceva decat Sfintele Taine mai intai, Sarbatori si alte activitati SFINTITOARE care tin de cultul nostru crestin.

Vom supravietui ca oameni trupesti, dar nu vom propasi duhovniceste. Vom salva trupurile, o vreme, dar nu vom avea sufletul salvat pentru vesnicie in Imparatia Domnului.

"Mergi inapoia Mea, Satano! Sminteala Imi esti; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor!..." este cuvantul care imi pare ca se potriveste cel mai bine astazi, in caderea ingrozitoare a lumii asazis crestine.

7) Pericolul si gravele denaturari ale Ortodoxiei in timpurile noastre nu red ca vin de la secte si alte confesiuni, am mai spus aceasta. Intrucat Domnul a lasat pe fiecare in locul sau, asa cum a voit in marea Sa intelepciune. Pericolul este in interior! In sanul Bisericii, in miezul ortodoxiei noastre sunt oameni si demoni, in fiecare crestin, in mine, in tine, in noi. De aici, dinlauntrul nostru, al laudarosilor ortodocsi vine moartea sufletelor noastre. Nu de la oamenii dimprejur, ci din vazduhurile fiecaruia.
Ca urmare, treaba Bisericii noastre este sa ne vindece de bolile interioare, sa ne apere de tendinta noastra neincetata spre pacat, sa ne spele ochii acoperiti de noroi, sa ne nasca si renasca, sa ne readuca dragostea de Dumnezeu in miezul inimilor noastre indragostite de idoli cu mii de chipuri.

In concluzie, in ciuda oricaror trimiteri imi veti da despre daruri, sfaturi si harisme, eu va spun simplu: toate sunt apa de ploaie, cata vreme serpii vicleniei si ai curviei, ai lacomiilor de toate felurile, colcaie la nesfarsit in sufletele noastre, sub perdele de fum si praf in ochi.
Vindecati-va de magie, fratilor! Dumnezu si oamenii Lui nu sunt magicieni, nici banci ambulante, nici cutiute cu bombonele roz. Iar noi nu suntem chemati la vieti trupesti si desfatari efemere, ci la pocainta. Hristos in mijlocul nostru nu se ocupa cu sfaturi si sfatulete, cu ghiciri si ghicituri, ci numai si numai cu primenirea stihiilor noastre bolnave prin lucrarea tamaduitoare a Harului vesnic. Care coboara si mantuieste doar pe cel pastorit intru pocainta.

Domnul sa ne miluiasca! AMIN+