Harul nu se impartaseste doar prin Sacramente

În prealabil postat de catalin2

E foarte adevarat ce spui, dar nu e deloc aruncata in derizoriu si pastrata palpaind doar de cativa mari traitori care privesc cu mila la cei care sunt lipsiti de trairea lor inalta si dau doar definitii. Ai detaliat ce spune si catehismul: har, dreapta credinta si faptele credintei, toate impreuna.

Inseamna,in acesta situatie,ca Raiul va ramine populat fix de acei mari traitori care,precum in pilda cu bogatului nemilostiv si a saracului Lazar(ei fiind saraci in mandrie si noi bogati in a vorbi de Dumnezeu,mai putin a-l si cauta)se vor uita la noi,tot cu mila,cum vom da defintii,la temperaturi inalte si companii selecte,fie si mirosind a pucioasa.Si vom auzi fix aceleasi cuvinte: ,,Fiule, adu-ti aminte ca ai primit cele bune ale tale in viata ta, si Lazar, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mangaie, iar tu te chinuiesti. Si peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastie mare, ca cei care voiesc sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici cei de acolo sa treaca la noi."

Internetul are tendinta de a ne face sa vorbim mult si sa traim putin si mai ales tendinta de a-i tine lectii lui Dumnezeu,dupa cum il trazneste capu' pe fiecare.Prin urmare,ca o consecinta directa,uitam deseori ca nu este bine sa judecam fara discernamant ce-i in mintea si inima altuia,unde noi nu putem patrunde cu vederea dar Dumnezeu poate.Si acolo unde pentru vederea mea slaba,poate parea a vedea o pata,in lumina limpede a lui Dumnezeu,cum spunea cineva,poate fi numai o cicatrice adusa dintr-o lupta castigata,in care eu poate as fi fost slab si as fi cedat.

Insa(alta parafrazare)morti fata de lume si fata de toate jucariile ei,de fastul ei zadarnic si bucuriile ei trecatoare,poate ca acei mari traitori exista in acest flux omenesc ametitor si zgomotos de griji si nebunie,avand cu ei si pastrand in suflet cantecul vesniciei,in inima avand bucuria Duhului.Prin piete zgomotoase sau poteci intunecoase,prin manastiri ascunse in munti sau alaturi de tine fara sa-l cunosti,indeplinindu-si menirea cu sfintenie si cutremur,merg cu bucurie si sfiala spre Imparatie,caci in sufletul lor tainic un cantec sfant se repeta.Nu sunt fanatici si nici superficiali,pt ca ambele sunt doar falsificari ale Adevarului,nu ucid dragostea pt a apara orbeste un idol pe care si l-ar fi nascut ca noi,dintr-un putin sufletesc,pentru ca ce este adevarul meu fara dragoste,decat litera care omoara? De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Il stiti pe batrinul acel bulgar,Dobri Dobrev?In acel trup batrin si chinuit de lipsuri si privatiuni exista mai multa viata,in acel suflet tanar, decat in cel mai perfect trup,care nu este decat un cadavru,mort sufleteste demult.Eu cred ca uitam ca in fiecare clipa,chiar si acum,in aceste momente,noi stam in fata lui Dumnezeu,cu fiecare gand si actiune a noastra.Daca chiar am crede in acest lucru abia atunci am intelege sensul cuvintelor Mantuitorului: ,,Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.".Momentan,incapabili si lasi,am restrans lumina la cativa traitori,sperand sa faca ei,desi era si datoria noastra,ceea ce noi am renuntat sa mai facem,ascunzandu-ne dupa litere.Putem fugi dar mai devreme sau mai tarziu vom sta fata-n fata cu realitatea nebunie noastre.Si ne mai miram ca nu exista bucurie in trairea credintei ci doar acreala si un fel de obligatie.Cum sa exista bucurie daca nu exista dragoste si sacrificiu?

In fine,simple ganduri razlete,nu le luati in seama si nu le considerati mai mult decat sunt.