Un exercitiu de imaginatie

[antiecumenism]

-eu cred ca este important sa aflam ce zic Sfintii despre imaginatie si dupa aceea sa vedem daca este bine sa ne imaginam,ce sa ne imaginam,cand sa ne imaginam ...

Imaginaţia este, în accepţiunea Sfinţilor Părinţi, un fenomen care apare în structura omului doar după cădere. Nu este o însuşire cu care a fost înzestrat omul odată cu zidirea sa, ci un fenomen de după căderea în păcat. Prin urmare, mântuirea noastră este legată de ieşirea de sub înrâurirea ei cauzatoare de moarte.
Sfinţii Părinţi deosebesc mai multe feluri de imaginaţie; însă, de obicei, se pomenesc patru. Primul tip este legat de imaginile aşa-numitelor păcate trupeşti. Prin imaginaţie, simţurile proiectează aceste imagini pe ecranul minţii, continuând s-o ţină în sclavie. Al doilea tip de închipuire este aşa-numita visare. Multor oameni le place să viseze cu ochii deschişi, lăsându-se purtaţi cu gândul în locuri ideale sau chiar reale. Mulţi oameni, mai ales femeile, cad în această stare. Al treilea tip este îmaginaţia creatoare, care dezvoltă civilizaţia şi arta. Oamenii încearcă să rezolve unele probleme sau să înainteze în dezvoltarea artei. Nu este ceva de condamnat, căci, aşa cum am spus, este o stare firească după cădere. Dar trebuie subliniat că este foarte primejdioasă pentru rugăciunea curată. Al patrulea tip se înfăţişează în străduinţa noastră de a-L închipui pe Dumnezeu şi puterile îngereşti în chip raţional, făcând speculaţii despre El. Dar acest lucru este foarte primejdios, fiindcă, creştinul ortodox urmează altă metodă, metoda liniştirii minţii, spre a ajunge la părtăşia şi unirea cu Dumnezeu, dobândind astfel cunoaşterea Lui. Iar meşteşugul (metoda) isihiei ţine de curăţirea inimii, izbăvirea de patimi, eliberarea de gânduri şi îmaginaţie bolnavă.
Cu cât imaginaţia cuiva este mai activă, cu atât mai mult dezvăluie faptul că acel om se află într-o stare căzută. Dacă cercetăm cu grijă fiecare păcat al nostru, ne dăm seama că la obârşia lui se află imaginaţia.
Vedem chiar oameni care merg la biserică şi vor să ducă o viaţă creştinească; dar continuă totuşi să îşi cultive îmaginaţia. Şi-L închipuie pe Dumnezeu, şi-i imaginează pe îngeri, simt că atunci când se roagă stau înaintea tronului lui Dumnezeu, ş.a.m.d. Dar acesta este începutul unei anomalii duhovniceşti, poate chiar psihice, care poate duce la tulburări şi înşelări.



-Sfântul Nicodim Aghioritul, despre imaginatie


1. Sa stii ca, dupa cum Dumnezeu este in afara de toate simturile si lucrurile ce se simt, afara de orice forma, culoare, distanta si loc, ca o fiinta fara forma, neinchipuita, fiind pretutindeni si mai presus de orice, – tot astfel este dincolo de orice inchipuire, in afara de orice imaginatie. Prin urmare, sa stii ca fantezia e o putere sufleteasca incapabila a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor astfel de neajunsuri ale ei.
- Al doilea, afla ca cel ce a fost Lucifer, (luceafarul) intaiul intre Ingeri, la inceput fiind mai inalt decat imaginatia irationala si in afara de orice forma, chip, simtire, cu minte rationala, imateriala, fara forma si fara trup, mai apoi imaginandu-si si socotindu-si mintea egala cu Dumnezeu a cazut, dupa cum gandesc multi teologi, in aceasta mult divizata, grosolana si multiforma imaginatie. Astfel, din Inger fara forma, impasibil si imaterial a devenit diavol, oarecum material, in multe forme si patimas.


-sa stii ca dupa conceptia marelui teolog, Sf. Maxim, Adam a fost creat fara imaginatie. Mintea lui era curata, uniforma, statornica, in aceeasi activitate. De aceea nu-si inchipuia nimic, nici nu se robea simturilor si formelor lucrurilor ce decad sub simturi. Ci fara a intrebuinta puterea inferioara a fanteziei a-si imagina forme, culori, chipuri si distante, el privea cu puterea superioara a suflelului, care-i intelectual, cuvintele imateriale, limpezi si spirituale.
Oh! Dar diavolul cel ucigator de oameni, a facut ca, dupa cum el a cazut prin inchipuire, tot astfel si Adam sa-si intortocheze mintea socotindu-se ca Dumnezeu si prin aceasta inchipuire sa cada. Astfel din acea viata rationala, ingereasca, uniforma, unitara si statornica a fost aruncat de diavol in imaginatia perceptibila, multilaterala si nestatornica si in starea animalelor irationale. Pentru ca inchipuirea e o insusire a animalelor irationale, iar nu a celor rationali.
Omul odata cazut intr-o astfel de stare, cine poate spune in cate patimi, rautati si greseli, n-a fost aruncat prin imaginatie ? A umplut etica filozofica cu diferite amagiri si fizica a umplut-o cu multe opinii neadevarate iar teologia cu dogme false.



Nu-i nici o patima trupeasca sau sufleteasca care sa poata veni in minte pe alta cale decat prin inchipuirea celor simtite.
Sarguieste-te, deci, a-ti pastra mintea curata fara forme, culori, distante, si orice fantezie, cum a creat-o Dumnezeu.
Dar aceasta nu se poate face altfel decat prin intoarcerea si adunarea ei in locul cel stramt al inimii si al intregului om launtric. Si obisnuit a ramane, uneori sa se roage cu jale zicand: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Sa ia seama numai la cuvintele acestei rugaciuni.


2. Daca observi ca mintea se ingreuneaza si nu mai poate ramane in inima si in Rugaciunea mintala care-i in inima, foloseste si al doilea mijloc: adica las-o sa iasa afara si sa se cufunde in meditatii si contemplatii, in ganduri dumnezeesti si spirituale, cele din Sf. Scripturi si cele din stiintele lumii, care obisnuit se numesc metafizice si fara materie.
Aceste ganduri duhovnicesti, fiind inrudite cu mintea prin subtilitatea si imaterialitatea lor n-o lasa a se vulgariza, ci o intoarce la loc in inima si iar o uneste cu pomenirea mintala a lui Dumnezeu.


3. Pentru odihna si buna stare a mintii tale, mai utilizeaza si a treia metoda. Imagineaza-ti tainele Vietii si Patimii Domnului, Nasterea si Pestera, Intampinarea in Biserica, Botezul in Iordan, Postirea de patruzeci de zile in pustie, Propovaduirea Evangheliei Lui, Minunile facute, Schimbarea la fata in Tabor, Spalarea picioarelor Ucenicilor, Darea Tainelor, Vanzarea, Patimile, Crucea, Ingroparea, Invierea, Inaltarea Lui, Chinurile de multe feluri ale Mucenicilor si indelungile vietuiri in pustie ale Cuviosilor.
Tot astfel, pentru disciplinarea inimii si pocainta, poti sa-ti inchipui taina si ceasul ingrozitor al mortii tale, grozava zi a judecatii, chinurile si muncile vesnice, focul nestins, temnitele intunecoase si de sub pamant, tartarul cel prea friguros, viermii care nu beau sange, tovarasia cu demonii, etc.
Imagineaza-ti dobandirea bucuriei negraite a dreptilor: Imparatia cereasca, Slava Vesnica, fericirea eterna, sufletul celor ce praznuiesc, unirea cu Dumnezeu, cunostinta si convietuirea vesnica cu toti Sfintii.
Dar aceasta nu inseamna sa te ocupi totdeauna de ele, ci foloseste-le numai uneori si ocazional, cand ti se va ingreuna mintea, ca iar sa se intoarca la inima si acolo vom putea lucra impotriva imaginatiei prin aceasta frumoasa aducere aminte de Dumnezeu...."