Creatie versus evolutie

[vladstejaru]

În prealabil postat de ioansaucinitanu

...noi, albii, sa mergem in Africa sa (ne) urmarim culoarea pielii! ne vom innegri?

fie ne innegrim noi, fie albim negrii. in cateva generatii. exceptie facand cazul in care devenim toti abstinenti

[vladstejaru]

În prealabil postat de cristiboss56

sau cum ateismul modern şi-a aflat întruchiparea, de neîntrecut, în materialismul evoluţionist
zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este dumnezeu! Stricatu-s-au şi urîţi s-au făcut întru meşteşuguri. Nu este cel ce face bunătate, nu este pînă la unul! Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, ca să vadă de este cel ce înţelege sau cel ce caută pe dumnezeu. Toţi s-au abătut, împreună-netrebnici s-au făcut! Nu este cel ce face bunătate, nu este pînă la unul!” (psalmul 13:1-3). Stihuri pe care fericitul teodorit al chirului (veacul al 4-lea) le tîlcuieşte aşa: ]

]„temelie şi rădăcină a păgînătăţii este viaţa cea stricată, pentru că ei, dîndu-se pe sine la desfrînare şi la viaţă de fiară, au scos din minte pomenirea lui dumnezeu: Unii, lepădîndu-se de dumnezeu cu totul şi hotărînd că nu este nicidecum dumnezeu, ci numai un nume deşert rînduit peste nici o fiinţă; alţii, numindu-i ťdumnezeiť pe cei ce nu sînt şi împingîndu-l în lături pe cel ce singur este dumnezeu cu adevărat; iar alţii, făcîndu-şi socoteala că este dumnezeu, dar dovedind şi arătînd că nu poartă grija celor de pe pămînt şi nu priveşte nicicum la cele omeneşti.
deci toţi împreună s-au abătut într-o socoteală lepădătoare de dumnezeu, dar nu îndrăzneau să zică aceasta cu gura şi să se lepede cu buzele, căci gîndurile fireşti îi povăţuiau către mărturisirea cunoştinţei lui dumnezeu. Cu inima se încredinţau însă pe sine, făcîndu-se cu adevărat fără de minte şi înnebunindu-se, că acesta nu este dumnezeu întru totul.
iar mustrare a gîndului lor fără de dumnezeu erau cele lucrate de dînşii, pentru că din rod se cunoaşte pomul. Drept aceea, cu înseşi faptele şi cu toată viaţa lor şi-au stricat sufletul, dîndu-se cu trupul la toată stricăciunea, încît şi bărbaţii se înnebuneau asupra bărbaţilor. şi se stricau pe sine cu toate lucrările cele fără de lege şi cu fapte ce nu-s vrednice de grăit şi urîţi erau pentru dînsele. Cum nu ar fi prea-arătat aşadar - măcar de ar fi şi scris cu cuvîntul deasupra loru-şi nenumăraţi ťdumnezeiť, măcar de ar fi şi zis cu buzele că-l ştiu şi că-l mărturisesc pe dumnezeul cel peste toate - că întru inima lor, adică în mintea lor, nu era nici o înţelegere adevărată pentru dumnezeu? într-acest chip era toată viaţa mai înainte de venirea mîntuitorului nostru. Iar „nebun” s-a numit, prea-adevărat şi prea-fireşte, cel lepădat de dumnezeu. Căci, dacă frica lui dumnezeu este începătura înţelepciunii, apoi nefrica şi lepădarea vor fi împotrivnice înţelepciunii” (

asta vor să facă şi acum, să-i întoarcă pe cei botezaţi la acea vieţuire drăcească. Ateismul străbate întreaga materie a aşa-ziselor „cunoştinţe” ce se vîră silnic în minţile şcolarilor, de la „grădi” şi pînă la universitate. (că nu e vorba de nici un fel de cunoştinţe în adevăratul înţeles al cuvîntului se va vedea la timpul potrivit.) să nu vă închipuiţi însă că „procesul instructiv-educativ” lasă deoparte celelalte păcate de moarte. Nicidecum! Nu scapă din vedere nici unul, le „cultivă” pe toate, ca un grădinar iscusit, ce are în serele sale şi flori timpurii, şi flori tîrzii. Dar ateismul e îngrijit cu osebită luare-aminte, pentru că statul - a cărui instituţie de căpătîi e şcoala - statul deci este ateu înainte de a fi păgîn, sau iubitor de argint, sau slujitor al pîntecelui, sau ce mai vreţi, măcar că e şi toate acestea.
de aceea, şcoala are datoria să producă cetăţeni în primul rînd atei, şi abia după aceea curvari, prea-curvari, îndrăciţi cu pîntecele, iubitori de argint, iubitori de odihnă trupească şi de slavă deşartă! De fapt, ateismul hrăneşte toate celelalte patimi, căci, dacă nu e dumnezeu, atunci nu e nici păcat, şi omul poate să facă orice.
ateismul modern şi-a aflat întruchiparea, de neîntrecut, în materialismul evoluţionist. „filosofia” acestuia se mărgineşte la doar două dogme: Prima, că nu există decît materie; iar a doua, că această materie evoluează de la formele cele mai simple către cele mai complexe.

off topic, plictisitor, copy paste cel mai probabil

[cristiboss56]

„Iată deci că Hristos este Ziditorul, cum zice şi Sfîntul Ioan Evanghelistul: «Întru început era Cuvîntul… toate printr-Însul s-au făcut…» (Ioan 1:1). Sfîntul Pavel învaţă acelaşi lucru: «Dumnezeu… a zidit toate prin Iisus Hristos» (Efeseni 3:9). «Întru Dînsul s-au zidit toate, cele din ceruri şi cele de pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute, ori Scaunele, ori Domniile, ori Începătoriile, ori Stăpîniile, toate printr-Însul şi pentru Dînsul s-au zidit» (Coloseni 1:16). Astfel, în iconografia ortodoxă a facerii lumii nu vedem un bătrîn (adică Tatăl) care-l face pe Adam, ca în fresca lui Michelangelo din Capela Sixtină, ci pe Hristos. Fără îndoială că întreaga Treime zideşte: Tatăl porunceşte [Să fie!, n.m.], Fiul zideşte, şi îndată vom vedea că şi Duhul ia parte la lucrare”
Astrele
Aşadar, ce a făcut întru început Dumnezeu? „Cerul şi pămîntul” (Facerea 1:1). Evoluţionismul ne spune însă că zeul-materie s-a preschimbat pe sine-şi în astre şi… praf: „Ulterior, materia rezultată din explozie s-a concentrat în stele, planete, sateliţi, comete, meteoriţi şi praf interstelar” . „În drumul lor prin Univers, elementele au suferit transformări, în urma cărora au apărut şi alte elemente. Apoi, prin reacţii chimice, s-au format compuşii chimici care se găsesc astăzi în şi pe planeta noastră, sub formă de munţi, zăcăminte de minereuri, mări şi oceane, aer, plante şi animale. [...] De ce este materia atît de diversă? Pentru că particulele care o alcătuiesc sînt diferite şi se pot combina în diverse moduri. Chimia este ştiinţa care studiază materia şi transformările pe care le suferă aceasta” Să ne oprim şi să luăm aminte că aici se arată o primă transmutaţie alchimică, principiu pe care se întemeiază întreaga gnoză evoluţionistă! Să fim cu luare-aminte: într-o primă fază, „sămînţa” materiei „explodează” - îşi iese din sine, din starea de ordine, de nemişcare desăvîrşită - şi trece în starea lipsei desăvîrşite de rînduială, căci explozia e fenomenul cel mai dezordonat care se poate închipui. Cu timpul, această materie haotică se kosmizează de la sine, din întîmplare, rînduindu-se în sisteme de corpuri cereşti, care ajung să funcţioneze precis ca un ceasornic, după descrierea unor astrologi precum Newton. Cu alte cuvinte, din haos se naşte rînduiala, ordinea, legea! (Ne întîlnim la tot pasul cu această gîndire pe dos, drăcească.) Astfel, au apărut - zic ei - soarele, planetele, printre care se găseşte şi pămîntul nostru. Cărţile de şcoală sînt mai întîi şovăielnice în lămurirea „naşterii sistemului solar”:„Originea, formarea şi evoluţia sistemului solar constituie o problemă deosebit de complexă, care nu a fost rezolvată în mod satisfăcător pînă astăzi. Au fost emise mai multe ipoteze cosmogonice; majoritatea lor au fost infirmate parţial sau total de datele de observaţie mai noi, fapt pentru care nu le prezentăm aici. Ipoteza cosmogonică cea mai cunoscută şi acceptată o lungă perioadă de timp a fost imaginată de Kant şi dezvoltată matematic de Laplace (ipoteza Kant-Laplace)” . (Şi se bîlbîie ceva despre cum s-ar fi format soarele şi planetele dintr-o altă stea care a explodat, cum se spune şi în altă parte.) În alte locuri, manualele sînt mai hotărîte şi înfăţişează - ca pe un fapt! - „teoria”, adică nălucirea, plăsmuirii astrelor dintr-o materie pre-existentă:
„Datorită mişcării de rotaţie a norului cosmic, cea mai mare parte a materiei s-a adunat în centru, dînd naştere soarelui. El s-a născut acum 5 miliarde de ani din materie cosmică. Din materia rămasă pe marginea norului au luat fiinţă planetele, sateliţii, asteroizii şi celelalte corpuri cereşti care intră în componenţa sistemului solar. Planeta noastră s-a format acum 4,6 miliarde de ani din unul dintre numeroşii nori cosmici existenţi pe atunci în Univers şi care erau alcătuiţi din gaze şi praf stelar” . Şi încă: „Din studiul rocilor lunare , s-a dedus că acestea au o vîrstă de 3-4 miliarde de ani, asemeni cu vîrsta celor mai vechi roci terestre (deci şi a Terrei)” . (Mă aruncă în deznădejde aceşti netoţi vicleni şi poveştile lor cu mult praf, bolovani şi gaze, care se învîrt prosteşte pînă cînd - cum vom vedea - din atîta frecare şi ameţeală, deasupra maionezei cosmice iese omul european, stăpîn al galaxiilor! Parcă îl văd şi acum pe marele hulitor Carl Sagan, care mă vrăjea - nu mint! - în fiecare duminică cu al său documentar Tainele universului; parcă-l văd rînjind ca o iguană strepezită şi gîngurind dulce: „Sîntem pulbere de stele.” Şi începea vraja: serialul acela american de propagandă a ateismului celui mai feroce izbutea să te facă a crede că eşti un iniţiat al marilor taine ale alcătuirii lumii! Era făcut cu viclenie, îţi întărîta mîndria, te făcea să te simţi deştept; avea şi un umor blînd, învăluitor; îţi dădea o stare de bine, spre deosebire de acelaşi gen de filme făcute de comuniştii noştri, crispate, ţîfnoase, mitocăneşti. Mi-am amintit de acest personaj cu adevărat satanicesc pentru că îl pomeneşte şi Părintele Serafim în cartea din care tot citez, fiind unul dintre cei mai puternici activiştii ai evoluţionismului, susţinut de-a dreptul de guvernul american.)

[cristiboss56]

Dar să venim la ale noastre. Această răsturnare a ordinii zidirii are tîlcul ei: Pămîntul trebuie înfăţişat ca o planetă oarecare din „sistemul solar” şi dintre nenumăratele planete, la fel cum omul este - nu-i aşa? - o făptură oarecare din milioanele de vieţuitoare pămînteşti şi - cine ştie? - din nenumăratele vieţuitoare din univers, aşa cum bănuieşte „ştiinţa” zilelor noastre. Priviţi numai cîtă batjocură semianalfabetă se adună în „descrierea ştiinţifică” şi absurdă a planetelor:
„Fiecare dintre planete se deosebeşte de celelalte, fiind unică în felul ei. [...] Unicitatea planetei noastre constă în faptul că este singura din sistemul solar pe care există viaţă” . „Marte este numit «planeta roşie». Jupiter este cel mai mare. Saturn este înconjurat de zece inele alcătuite din praf, pietricele şi bucăţi de rocă. Pluto este cea mai mică” Dar asta nu e nimic altceva decît propagandă pentru dreptul la diferenţă al planetelor! Cu orice preţ, neţinînd seama că nu ai ce compara! Şi atunci, pentru că aşa e politica, tovarăşii îngînă tot ce le vine pe limbă, ca nişte drogaţi, apărînd „drepturile planetelor”, cam aşa: „Măcar că Jupiter este cea mai mare, totuşi Pluto este cea mai mică [19]; a noastră e albastră, în ciuda marţienilor, a cărora e roşie.” Dincolo de lipsa de noimă a acestor lecţii de tîmpire, ceea ce are de înţeles elevul umanist e că soarele, şi nu Pămîntul, se află în centrul universului:
„Soarele luminează şi încălzeşte corpurile cereşti din familia sa. [...] La fel ca şi celelalte planete, Pămîntul depinde de soare: se roteşte în jurul acestuia şi este luminat şi încălzit de el” . Căci: „Corpurile cereşti mai mici se rotesc în jurul celor mai mari, deoarece sînt atrase de acestea. Dintre toate corpurile cereşti ale sistemului solar, Soarele este cel mai mare”
Cu adevărat, pămîntul e mai mic, dar neînchipuit mai dens, aşadar mai greu, decît soarele; acesta din urmă e făcut dintr-o materie subţire şi uşoară, prin urmare se poate mişca mult mai sprinten. Multe ar fi de zis aici, dar le spune mult mai bine părintele Dan Bădulescu, din cartea căruia vom citi în articolul următor. Vom zice doar că totul trebuie judecat din punctul nostru de vedere pămîntean şi omenesc, iar nu din acela lunatic sau drăcesc, căci întreg universul, cu toate astrele lui, a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru astre! După adevăr, Pămîntul s-a zidit în Prima Zi a Facerii, pentru că aştepta zidirea omului, aşa cum spune Cuviosul Serafim, împreună-glăsuind cu Sfinţii Părinţi: „În concepţia scriptural-patristică, pămîntul - ca sălaş al omului, încununarea zidirii lui Dumnezeu - e centrul universului”
Şi Sfînta Scriptură urmează: „Pămîntul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adîncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facerea 1:2). „Aici, vedem lucrarea celei de a Treia Persoane a Sfintei Treimi în zidire. Despre aceasta, Sfîntul Efrem Sirul scrie: «Se cuvenea ca Duhul Sfînt să Se poarte, ca o dovadă că în ce priveşte puterea ziditoare El este asemenea cu Tatăl şi cu Fiul. Căci Tatăl a grăit, Fiul a zidit, şi se cădea ca şi Duhul să-Şi aducă lucrarea. Şi aceasta a făcut-o purtîndu-Se, arătînd în chip vădit că totul a fost adus întru fiinţare şi săvîrşit de către Treime»” La fel, „Sfîntul Ambrozie zice şi el: «Încă nu venise plinătatea lucrării întru Duhul, precum este scris: ‚Cu Cuvîntul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor’ (Psalmul 32:6). Duhul Se purta în chip cuvenit peste pămînt, cel sortit a aduce roadă, căci cu ajutorul Duhului el cuprindea seminţele noii naşteri, ce aveau să încolţească, după cuvintele proorocului: ,Trimite-vei Duhul Tău, şi se vor zidi, şi se va înnoi faţa pămîntului’ (Psalm 103:30)»”În alt loc, „Sfîntul Efrem ne dă o imagine foarte domestică asupra lucrării Duhului în Ziua Întîi: «Duhul Sfînt a încălzit apele şi le-a făcut roditoare şi în stare să zămislească, ca pasărea cînd şade pe ouă cu aripile întinse şi le încălzeşte cu căldura ei, făcîndu-le roditoare. Tot Duhul Sfînt înfăţişa atunci pentru noi chipul Sfîntului Botez, în care, prin mişcarea Sa pe deasupra apei, dă naştere copiilor lui Dumnezeu.» [20] Duhul Sfînt ia parte şi la celelalte zile ale Facerii, căci Iov vorbeşte de «Duhul cel dumnezeiesc, Cel ce m-a făcut pe mine» (Iov 33:4)”
Lumina După cer şi pămînt a fost făcută lumina:

„Şi a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu «ziuă», iar întunericul l-a numit «noapte». Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întîi” (Facerea 1:3-5).
Pe mulţi raţionalişti i-a smintit această „greşită” rînduire a lucrărilor Facerii, iar lucrări drăceşti, precum Biblia hazlie, au batjocorit îndelung descoperirea dumnezeiască şi pe Ziditorul Însuşi, văzut ca un meşter bătrîn şi ramolit. Căci Sfînta Scriptură, în întregime insuflată de Duhul Sfînt, pune la încercare smerita cugetare a cititorului şi nu poate fi tîlcuită decît de purtătorii de Dumnezeu, sfinţi şi cuvioşi, întru care vorbeşte acelaşi Duh al Adevărului. Urmînd cuvîntul acestora, ni se luminează şi nouă locurile tainice, precum cel de mai sus. Să-l ascultăm pe Sfîntul Vasilie cel Mare: „Cerul şi pămîntul fuseseră făcute mai înainte; după facerea lor, a fost zidită lumina, apoi a fost despărţită ziua de noapte. La început, s-a adus la existenţă firea luminii; apoi (în ziua a patra), soarele a fost făcut ca să fie vehicul al acelei lumini întîi-născute. Să nu-mi spui că este cu neputinţă ca acestea să stea despărţite. Nici eu nu spun că ne este cu putinţă, mie şi ţie, să despărţim lumina de trupul soarelui, ci spun că cele care pentru mintea noastră nu sînt despărţite, acelea pot fi despărţite cu adevărat de Ziditorul firii”

Dar care este rostul acestei despărţiri în viaţa noastră omenească? Unul foarte însemnat: acela de a nu cădea în idolatrie, socotind soarele zeu. „Sfîntul Ioan Hrisostomul scrie: «Dumnezeu a făcut soarele (abia) în ziua a patra, ca să nu socoteşti să datorită lui avem ziua.»” Dovada că pricina e întemeiată stă faptul că toate „civilizaţiile” antice se închinau soarelui ca unui „făcător”: şi Elinii, şi Babilonienii, şi Aztecii, şi - mai cu seamă - părinţii vrăjitoriei oculte, Egiptenii, maeştrii tuturor iluminiştilor şi iluminaţilor de mai tîrziu, ai tuturor sectelor francmasonice care stăpînesc azi lumea împreună cu stăpînul lor şi al răutăţii acestui veac.

V. Siparu

[cristiboss56]

În prealabil postat de Eugen7

"Cine are urechi de auzit" aude si "cine are ochi de vazut" vede... si cine are inima iubitoare de Adevar si intelect insetat de Adevar... vede (cognitiv intelectual - rational si contemplativ - afectiv) din ce in ce mai bine cu ajutorul, dragostea, mila si harul lui Hristos Iisus.



"Somnul ratiunii naste monstri" Francisco de Goya

Mare adevar ! Sa nu incercam sa redescoperim America , sa ascultam de Sfintii Parinti si de cei cu dreapta socoteala in ale stintei !
Doamne ajuta !

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu am priceput explicaţia. Poţi detalia?

Domnul ţine într-adevăr Creaţia, dar modul în care El descrie pe prima pagină a Bibliei suucesiunea cronologică a evenimentelor nu poate fi în concordanţă cu ceea ce ne spune ştiinţa vremurilor noastre. Repet: conform VT, Soarele a fost făcut după ce Pămîntul era plin de verdeaţă.

Din moment ce lumina era din prima zi aveau tot ce le trebuie plantele. Stiinta din zilele noastre oricum spune evolutionismul ateu, deci nu e conform cu Facerea.
Iata si ce spun sfintii despre lumina si plante:
Sf. Efrem Sirul "Astfel, lumina a făcut să apară şi cele trei zile următoare… Ea a ajutat la odrăslirea şi răsărirea tuturor celor care urmau a fi scoase de către pământ în ziua a treia; cât despre soare, el a fost aşezat în tăria cerului ca să aducă la împlinire cele care fuseseră făcute să apară mai înainte cu ajutorul luminii dintru început."

[catalin2]

În prealabil postat de vladstejaru

fie ne innegrim noi, fie albim negrii. in cateva generatii. exceptie facand cazul in care devenim toti abstinenti

In cadrul speciilor exista mici variatii, de exemplu rasele si imperecherea intre ele. Si culoarea pielii e data de o gena.

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Repere ale cosmologiei simeoniene
Incercare asupra Primului Discurs Etic
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ala-72678.html
Doamne ajuta.

Acelasi Pr. Doru Costache din Australia, care de fapt nu aduce niciun argument pentru evolutionismul teist, in afara ca aminteste in vreo doua fraze de evolutionism. Evolutionismul e ca o poveste cu zana maseluta, e frumoasa dar nu exista.

[cristiboss56]

În prealabil postat de catalin2

Acelasi Pr. Doru Costache din Australia, care de fapt nu aduce niciun argument pentru evolutionismul teist, in afara ca aminteste in vreo doua fraze de evolutionism. Evolutionismul e ca o poveste cu zana maseluta, e frumoasa dar nu exista.

Ai citit aceasta carte ?

http://www.daopsi.ro/2462-evolu.html

Evolutionismul povestea unei mari inselatorii - Teoria darwinismului demontată de ştiinţa modernă

Pentru unii, teoria evoluţiei sau darwinismul are doar conotaţii ştiinţifice, fără a părea să aibă vreo implicaţie directă asupra vieţilor noastre de zi cu zi. Aceasta, bineînţeles, este o părere greşită larg răspândită. Departe de a fi doar un subiect din cadrul ştiinţelor biologiei, teoria evoluţiei constituie temelia unei filozofii mincinoase, care a pus stăpânire pe un număr mare de oameni: materialismul.
Filozofia materialistă, care acceptă doar existenţa materială şi crede că omul este „o masă de materie″ susţine că acesta nu este nimic mai mult decât un anlmal.jcontlktul” fiind legea fundamentală a existenţei sale. Deşi a fost propagată sub forma unei filozofii bazate pe ştiinţă, materialismul este, de fapt, o dogmă străveche ce nu are nicio bază ştiinţifică.
Cartea lui Harun Yahya se adresează unei game largi de cititori, indiferent de vârsta, rasa ori naţionalitatea lor, întrucât se axează asupra unui singur obiectiv: să-i ofere cititorului o perspectivă mai vastă, încurajându-l să mediteze asupra mai multor probleme esenţiale, cum ar fi existenţa lui Dumnezeu, unitatea lui Dumnezeu sau a trăi în armonie cu legile divine.

CUPRINS

INTRODUCERE: De ce această teorie a evoluţionismului? / 9

CUVÂNT ÎNAINTE: Un mare miracol al vremurilor noastre - credinţa în mistificarea evoluţionistă/ 12

CAPITOLUL 1: Eliberarea de prejudecăţi/ 16
Materialismul orb / 18
Îndoctrinarea evoluţionistă în masă / 21

Capitolul 2: O scurtă istorie a teoriei/ 24
Imaginaţia lui Darwin / 25
Eforturile disperate ale neo-darwinismului / 28
Metoda "încercare şi eroare" - Teoria echilibrului punctual / 30

CAPITOLUL 3: Mecanismele imaginare ale evoluţionismului/ 33
Selecţia naturală / 33
"Melanismul industrial" / 34
De ce selecţia naturală nu poate explica complexitatea? / 37
Mutaţiile / 38

CAPITOLUL 4: Arhivele fosilifere resping evoluţionismul/ 42
Viaţa a apărut pe Pământ dintr-odată şi în forme complexe / 44
Comparaţiile între molecule adâncesc impasul evoluţionist legat de Cambrian / 47

CAPITOLUL 5: Povestea tranziţiei de la apă la uscat/ 49

CAPITOLUL 6: Imaginara evoluţie a păsărilor şi a mamiferelor/ 52
O altă presupusă formă tranziţională: Archaeopteryx / 53
Speculaţiile evoluţioniştilor: dinţii şi ghearele aparţinând lui Archaeopteryx / 55
Archaeopteryx şi alte fosile de păsări / 57
Legătura imaginară dintre păsări şi dinozauri / 59
Originea mamiferelor / 60

CAPITOLUL 7: Interpretările mincinoase şi părtinitoare ale evoluţioniştilor referitoare la fosile/ 63

CAPITOLUL 8: Contrafacerile evoluţionismului/ 65
Omul din Piltdown: un maxilar de urangutan şi un craniu de om! / 65
Omul din Nebraska: un dinte de porc / 67
Ota Benga: africanul din cuşcă / 68

CAPITOLUL 9: Scenariul evoluţiei omului/ 70
Imaginarul arbore genealogic al omului / 71
Australopithecus: o specie de maimuţe / 73
Homo habilis: Maimuţa ce a fost prezentată drept om / 75
Homo rudolfensis: Chipul care a fost reasamblat greşit / 78
Homo erectus: Adevărata rasă umană / 81
Neanderthalienii / 84
Homo sapiens arhaic, Homo heilderbergensis şi Omul Cromagnon / 85
Specii care au trăit în acelaşi timp cu strămoşii lor / 87
Istoria secretă a lui Homo sapiens / 88
O colibă veche de 1,7 milioane de ani / 90
Urme de picior ale omului din zilele noastre, vechi de 3,6 milioane de ani! / 91
Impasul legat de mersul biped în teoria evoluţionistă / 93
Evoluţionismul: o credinţă neştiinţifică / 95

CAPITOLUL 10: Impasul molecular al evoluţionismului/ 98
Povestea "Celulei produse din întâmplare" / 99
Miracolul din interiorul celulei şi sfârşitul evoluţionismului / 101
Proteinele contestă întâmplarea / 103
Proteinele levogire / 107
Legătura corectă este vitală / 110
Probabilitate zero / 111
Există oare un mecanism de tip "încercare şi eroare" în natură? / 112
Agitaţia evoluţionistă în jurul originii vieţii / 114
Experimentul lui Miller / 115
Experimentul lui Miller nu a fost nimic altceva decât o simulare / 117
Atmosfera primordială de pe Pământ şi proteinele / 120
Sinteza proteinelor nu este posibilă în apă / 121
Un alt efort disperat: Experimentul lui Fox / 121
Molecula miraculoasă: ADN-ul / 124
De ce nu poate ADN-ul să apară din întâmplare? / 125
O altă tentativă evoluţionistă zadarnică: "Lumea ARN-ului" / 128
Viaţa este un concept ce depăşeşte simplele conglomerate de molecule / 132

CAPITOLUL 11: Termodinamica demonstrează falsitatea evoluţiei/ 135
Mitul "sistemului deschis" / 138
Mitul "materiei auto-organizate" / 139

CAPITOLUL 12: Ordinea nu se poate justifica prin coincidenţe/ 143
Formula darwiniană! / 145
Tehnologia urechii şi a ochiului / 147
Teoria evoluţiei este cea mai puternică vrajă din lume / 151

CAPITOLUL 13: De ce nu sunt valabile afirmaţiile evoluţioniştilor?/ 154
Varietăţi şi specii / 154
Rezistenţa la antibiotice şi imunitatea la DDT nu sunt dovezi ale evoluţiei / 157
Aberaţia organelor vestigiale / 161
Mitul omologiei / 163
Organe similare în specii de vieţuitoare complet diferite / 164
Impasul genetic şi embriologic al omologiei / 166
Afirmaţiile nefondate referitoare la omologia moleculară / 168
Prăbuşirea "Arborelui vieţii" / 169
Mitul recapitulării embriologice / 171

CAPITOLUL 14: Teoria Evoluţiei - o responsabilitate a materialismului / 174
Mărturii materialiste / 177

CAPITOLUL 15: Mass-media - un balon de oxigen pentru Teoria Evoluţiei/ 181
Minciuni mascate / 182

Capitolul 16: Concluzia - Evoluţionismul este o mistificare/ 185
Teoria Evoluţiei s-a prăbuşit / 185
Evoluţionismul nu va putea fi verificat nici în viitor / 186
Cel mai mare obstacol în calea evoluţionismului - sufletul / 187
Dumnezeu creează conform cu propria Sa voinţă / 188

Capitolul 17: Actul creaţiei/ 190
Albinele şi minunile arhitecturale ale fagurilor de miere / 190
Uluitorii arhitecţi - termitele / 192
Ciocănitoarea / 193
Sistemul sonar al liliecilor / 193
Balenele / 194
Miracolele creaţiei la ţânţari / 195
Păsări de pradă cu privirea pătrunzătoare / 196
Firul păianjenului / 196
Animalele care hibernează / 197
Peştii electrici / 198
Un plan perfect al animalelor - camuflajul / 199
Sepia / 200
Diferite sisteme de vedere / 200
Sistemul special pentru îngheţare / 201
Albatroşii / 202
O migraţie intensă / 203
Urşii koala / 204
Capacităţile de vânătoare în poziţii fixe / 205
Miracolele creaţiei în penele păsărilor / 206
Baziliscul (Şopârla basilisc) - expertul mersului pe apă / 207
Fotosinteza / 207

CAPITOLUL 18: Adevărata esenţă a materiei/ 210
Secretul de dincolo de materie / 210
Există materie şi în afara noastră, dar nu putem ajunge la ea / 210
Să cunoaştem adevărata esenţă a materiei / 211
Lumea semnalelor electrice / 211
Cum anume vedem, auzim şi gustăm? / 212
"Lumea exterioară" dinăuntrul creierului nostru / 217
Lumea simţurilor nu poate să apară fără existenţa lumii exterioare / 220
"Lumea simţurilor" pe care o experimentăm în timpul viselor noastre / 220
Cine este cel care percepe? / 223
Adevărata Fiinţă Absolută / 225
Deficienţele logice ale materialiştilor / 225
Exemplul conectării nervilor în paralel / 228
Formarea percepţiilor la nivelul creierului nu este o filozofie, ci o realitate ştiinţifică / 230
Marea teamă a materialiştilor / 231

CAPITOLUL 19: Relativitatea timpului şi realitatea destinului/ 234
Percepţia timpului 234
Explicaţia ştiinţifică a atemporalităţii / 235

CAPITOLUL 20: Conferinţele SRF: Activităţile de informare a publicului despre evoluţionism/ 240
Prima conferinţă - Istanbul / 240
A doua conferinţă - Istanbul / 241
A treia conferinţă - Ankara / 243

[Demetrius]

În prealabil postat de catalin2

E simplu, hazard sau hazard si necesitate e folosit exclusiv de cei ce sunt atei. Cei ce cred in divinitate, inclusiv cei ce sustin evolutionismul teist spun de o evolutie coordonata de divinitate, deci cu un scop, fara hazardul ateu. In evolutionismul ateu (evolutionismul cuprinde si cosmogonia si teoria evolutiei speciilor si abiogeneza) materia a evoluat fara a avea vreun scop, tocmai de aceea Intelligent design (in care se integreaza si evolutionismul teist) spune de un plan inteligent. Necesitate si hazard este de fapt Mama Natura folosita de cei ce nu cred in Dumnezeu. Evolutionismul ateu spune ca nu a existat niciun scop (evident, din moment ce nu era cineav inteligent care sa faca un plan dinainte), intamplarea si niste legi au dat diferite rezultate, pana la urma s-a ajuns la om. La inceput era un punct, nu se stie exact de unde a aparut, ce a fost inainte. Punctul asta a explodat la un anumit moment de timp, sunt descrise cu niste legi fizice primele minute. Apoi nu se stie exact cum s-a conglomerat materia si s-au format stele si apoi planete (nori de praf cosmic care isi maresc densitatea la un moment dat). Din intamplare s-a nimerit ca pe Pamant sa fie toate conditiile la milimetru sa se poate forma viata. Nu se stie cum a aparut viata, apoi organismele simple s-au tot dezvoltat, tot fara niciun scop si s-a nascut omul, care s-a trezit mai inteligent decat celelalte animale. Toate fara vreun scop, soarta, cum s-ar zice.

Eu sunt de parere ca ar fi foarte corect sa nu mai indicati nimic referitor la ateism, hazard, intamplare pentru ca aceste notiuni nu sunt reale si nu foloseste nimanui care e sincer si nici celor implicati in acest dialog; sper ca nici dvs.
De ce vorbiti despre evolutionismul ateu, pe cine intereseaza? Sper ca pe nimeni de pe acest forum.