Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de Miha-anca

Daca imi aduc bine aminte, am vorbit de cunoastere, in sensul pe care i l-a dat Sf. Apostol Petru, in a 2. sa Epistola, adica acumulare de cunostinte. De aici si pana la vederea lui Dumnezeu, e cale lunga, caci necesita multa nevointa si parcurgerea tuturor treptelor enumerate de Ap. Petru.
Nu mi-am imaginat ca pe acest forum sunt oameni care au experiat Cunoasterea Lui Dumnezeu; nici stilul zefelmitor si nici tonul de superioritate nu m-au facut sa intrevad acest lucru. Eu, in "naivitatea" mea de autodidacta in ale religiei, am crezut, ca cel care L-a experiat pe Dumnezeu se va manifesta plin de iubirea, cu care i-a fost invadata inima.

Am insa vaga impresie, ca ceea ce intreprindeti, este doar o incercare de a strica acest topic, devenit intre timp interesant, prin n off-topicuri, menite sa abata atentia de la cele ce se discuta. Si imi aduc aminte de cuvintele Sf. Marcu pustnicul, pe care le-am postat mai sus:

"Vicleanul placator de oameni, intr-un chip sfatuieste, intr-un chip vrajmaseste, pe unul il lauda, iar pe altul il prihaneste, invatand pe aproapele, pe sine se lauda."

Ce-ar fi sa nu va mai aratati atat de "naiva" si autodidacta in ale religiei? V-a spus cineva ca astea sunt lucruri de lauda? Asa ati auzit predicindu-se in Sfanta Biserica?
Va laudati cu nebunia cand, ar trebui mai degraba, sa luati aminte la anomalia situatiei. Varsta, cel putin, daca in Biserica nu v-ati grabit sa va insusiti roade bune, s-ar fi cuvenit sa va confere mai putina naivitate si mai mult profesionism, ca sa spun asa, in intelepciune si credinta.

Am crezut ca va este de folos sa operati distinctia intre cunostinte teoretice si cunoasterea de care vorbeste Sfantul in Epistola.
Apostolul Petru indeamna acolo spre altceva decat spre cunoasterea/experierea prin Duhul Sfant a Domnului Hristos? Intrucat, fara Duhul, studiul invataturii Domnului, studiul cuvintelor Scripturii e fix asa cum ati spus: amatorism, naivitati in religie...
Dati o interpretare cu totul nepotrivita textului, aratindu-va in mod evident paralela cu viata Bisericii.

Linistiti-va, nu va mai deranjez cu nici un cuvant pe forum. Somn usor! Visati pe mai departe ca preotul duhovnic pe care va laudati ca il aveti se ocupa cu mantuirea dvs., in vreme ce dvs. va tineti de "autodidactica si naivitati in religie..." Asa cuplu de credinciosi cu siguranta trage la mantuire...

Mare-i gradina lui Dumnezeu si multe snobinete isi dau aere, fudul, prin Ea!

În prealabil postat de Demetrius

Mi-e tot mai clar ca pentru voi ori Sf Iosif a fost un frustrat, ori Adam si Eva v-au angajat ca avocati la judecata lui Dumnezeu; ori ambele.

Am citit si m-am minunat de o cugetare citita pe un forum:
"Daca gandesti ca un om, daca simti ca un om, daca vorbesti si iubesti ca un om, nu esti decat un... om."

Cum de iti veni ideea asta nastrusnica, Demetrius?
Despre Sfantul Iosif avem referinte suficiente din Sfanta Traditie, astfel incat sa ne ferim de vreo interpretare nepotrivita privind sfanta sa castitate.
Cat priveste pe copiii aceia neascultatori, fara aprobarea Tatalui lor nu au cum sa ne angajeze ca avocati... Minorii nu fac ce vor ei pe lumea asta cu adevarat avocateasca...:)

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Esti inchis in balada, asta tot incerc sa iti spun. Ce-ar fi sa lasi balada si sa asculti pur si simplu ce anume iti spune interlocutorul?
Catalin, incapatanarea este o insusire a vointei. Insa una dezadaptativa, negativa. Asta nu pricep copiii speriati, din pacate.
Balada pe care ai auzit-o, pesemne de prea multe ori, o fi avind puncte comune cu ce iti cant eu, insa exista si diferente notabile. In definitiv, toata muzica e cu 7 note muzicale, iar multe partituri sunt in do major, insa cred ca esti de acord ca melodiile nu sunt identice...

Doar imi pare rau ca ai acoperit niste oglinzi vii cu carpe de sters praful.

Cezar, din astea pot spune si eu dar nu ma intereseaza, eu incerc sa scriu doar despre invatatura de credinta, fiecare isi vede de pacatele lui, nu ma fac eu judecator.
Ti-am mai scris, nu avem deloc aceleasi conceptii si chiar daca tu incerci in mod politicos cateodata sa ma faci sa le adopt pe ale tale iti spun ca in mod sigur nu doresc asta. Si ma refer la cum privesti tu (sau altii, ca mai sunt) invatatura ortodoxa. Din cate am vazut e o conceptie ce provine din ecumenism, tu nu intelegi pentru ca acum spui ca ai inceput sa cercetezi ce e ecumensimul. Eu incerc sa stau in credinta dreapta, nu doresc deloc sa imi schimb credinta sau sa adopt o combinatie intre cea ortodoxa si alta lumeasca.
Ai dat chiar tu un exemplu, daca erezia spune sa adopti alta invatatura si sa o inlocuiesti pe cea adevarata, in gandirea ecumenista este alt rationament, sa o tii si pe a ta dar sa o accepti si pe cea gresita, sa ai toleranta fata de ea. De exemplu sa tii si credinta ortodoxa dar sa accepti si cocneptiile penticostale, sa nu le condamni. Sau macar sa spui ca nu sunt decat mici neintelegeri.
Asadar nu doresc sa adopt o alta invatatura, cred doar ce marturiseste Biserica si sfintii, cred ca adevarul e intreg in BO, nu mai au si alte culte sau religii niste adevaruri care nu se stiau de Biserica.
Am aceste convingeri pentru ca am cercetat in legatura cu aceste lucruri, tu nu iti poti da seama pentru ca acum cauti sau pentru ca nu doresti sa cauti deocamdata. Poate in viitor vei vedea daca am dreptate, dar pana atunci sunt discutii sterile, nu avem cum sa ajungem la un numitor comun, la fel si cu alte persoane care au o astfel de conceptie. Pana iti dai si tu seama daca e bine ce zic sau nu, cred ca e mai bine sa avem dialoguri mai rare, pana avem macar un punct comun. Mai sper ca pot sa scriu cum cred eu de cuviinta.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

As vrea sa imi auziti acum hohotul de ras!
Sa stiti ca rad din toata inima, cu toata veselia, fara strop de ironie. (Poate ca e prea mult daca spun ca rad cu duiosie, poate risca sa para si nepoliticos ori de-a dreptul infatuare...)

Doamna scumpa (iata ca nu ma pot abtine totusi), cunostinta de care scrie in versetul acela este una, iar cunostintele noastre sunt cu totul alta.
Asa cum inteleg ca ati scris, m-a apucat brusc toata veselia. Va rog, nu va suparati!...

Uite, despre asta vorbeam, ai terminat cu mine te-ai luat de altcineva.

În prealabil postat de catalin2

Uite, despre asta vorbeam, ai terminat cu mine te-ai luat de altcineva.

Ce vezi tu acolo care sa justifice evaluarea ta ca "m-am luat de altcineva"? Faptul ca am marturisit buna dispozitie provocata de un text pur si simplu amuzant pentru mine, inseamna ca "m-am luat"? Cum de vezi peste tot conflicte si rautate? Ce inima ai, omule, ce razboi porti acolo de il tot proiectezi in jur?
Continutul, mesajul transmis mai departe, ideile si sentimentele oferite interlocutorului in postarea mea, oare nu meritau sa le remarci? Ca doar am scris ceva anume, si nu despre gandacii de bucatarie sau despre fotbal.
Am scris acolo facind un efort sa culeg si sa ofer ceva de folos, pe o tema importanta in Biserica. Altfel nu scriam.
Redescopar cum nu putem lua un cuvant de la altul decat atunci cand ne sunt confirmate prejudecatile. Orice difera de mica lume de credinte personale, e deja rejectat cu violenta. Spaima mare! Alteritate in dialog, zero, ca imediat ce apare un cuvant cat de diferit de al nostru devenim speriati, suspiciosi si violenti. Si denuntam ecumenismul, erezia, nebunia si multe altele (care de fapt ne chinuiesc pe noi, ne bantuie imaginatia, obsesional). Cat de speriat si mizantrop trebuie sa fie un om daca se comporta asa...
Vorbeam acolo despre lucruri care conteaza in viata crestinului. Nu ma tineam de baliverne, nu ironizam, nu cultivam erezii, nu faceam decat sa pun un text care mi se parea folositor, eventual prilej pentru un dialog rodnic, cata vreme zicem ca ne ocupam cu cele crestinesti. Dar ai si sarit, ca si doamna respectiva, cu tafna si proteste, foarte repede jigniti si raniti in amorul propriu. Pentru ce? Unde e ofensa ori dezonoarea acolo?
Asadar, cum de te-ai oprit, cu inima rautacioasa, la un pasaj care nu e jignitor decat pentru mandria si narcisismul omului trufas?

In fine, sunt de acord ca nu prea avem ce ne spune. Poate altadata, Domnul stie...
Toate cele bune, Dumnezeu sa ne miluiasca!

În prealabil postat de ioan cezar

Dar ai si sarit, ca si doamna respectiva, cu tafna si proteste, foarte repede jigniti si raniti in amorul propriu. Pentru ce? Unde e ofensa ori dezonoarea acolo?

Care tafna? Care proteste? Care amor propriu jignit?
Intelegi doar ce vrei tu, din ceea ce se scrie. In fapt te certi cu sfintii, autori ai acelor pasaje citate.
Ma bucur si iti multumesc, ca te vei opri pe viitor de la astfel de interventii nepotrivite.
Dumnezeu sa te binecuvanteze!

În prealabil postat de Miha-anca

In fapt te certi cu sfintii, autori ai acelor pasaje citate.

........:)
Ha-ha-ha!!!

P.S. Va multumesc pentru binecuvantare. Asemenea va doresc si eu. Doamne ajuta!

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu, nu e chiar o impresie... E o adevarata diversiune... Sabotare pur si simplu...
"Off"-urile astea ne tulbura mintile si pierdem sirul gandurilor noastre, cand tocmai ajunsesem atat de aproape de iluminare in privinta impotentei "manipulate"...
Bietul Sfant Marcu si alti cuviosi Sfinti Parinti ne-au adresat Cuvantul, nu savoarea interpretarilor. Daca ei ar fi anticipat ca pe marginea scriierilor lor, se bate atata apa in piua, probabil s-ar fi rugat mai mult pentru noi, cei ce mai asteptam inca, dupa 76 de pagini sa depasim stadiul de "vorbe" si sa trecem la "traire"...
Fratilor, mantuirea pe internet e doar o iluzie. Tratati-o ca atare!

Mosh-Neagu, frate draga, pentru ultima oara: nu am interpretat nimic din cele spuse de Sf. Marcu, ci am citat, am copiat c u v a n t cu
c u v a n t, spusele lui. Interpretarile le-au facut cei, care au citit cele postate. Daca ma intrebi de ce am postat aceste randuri, iti voi raspunde: pentru ca noi putem sa mai traim 200 ani si tot nu vom ajunge la inaltimea cunoasterii unui asemena pustnic.
Sper ca s-a inteles ce am scris mai sus; daca nu, va stau la dispozitie cu alte lamuriri. Doamne ajuta!

În prealabil postat de ioan cezar

........:)
Ha-ha-ha!!!

P.S. Va multumesc pentru binecuvantare. Asemenea va doresc si eu. Doamne ajuta!

Multumesc, ioan cezar.
Ai scris unele lucruri despre mine fara sa ma cunosti. In fapt, daca ma cunosteai scriai mult mai rau despre mine, asa ca iti multumesc si pentru aceste cuvinte, pe care mi le-ai adresat.
Mantuire iti doresc.

În prealabil postat de Miha-anca

daca ma cunosteai scriai mult mai rau despre mine

Banuiam eu....:)

(Lasati doamna, nu suntem chiar asa rai precum ne inchipuim, si chiar de-am fi, Domnul ne miluieste cata vreme suntem cu tot cugetul la El, cu inima infranta si smerita. Va rog sa ma iertati ca v-am suparat, nu a fost de fapt in intentia mea, iertati iutirea mea si haideti sa ne ajutam unii pe altii, dupa puteri, cu gandul la bine si Adevar. Doamne ajuta!)