Dusmanie si dusmani

În prealabil postat de dorinastoica14

Mulţumiri aduc şi eu domnului Adrian deoarece a dat curs propunerii de a fi şters topicul care era o mizerie.
Eu personal îi iubesc pe toţi şi sufăr pentru fiecare user ale cărui postări le-am citit şi m-am folosit şi care a hotărât să plece. Îmi plac însă plecările discrete, fără topice deschise special pentru a face "jertfelnicie".

Deci, daca tu te-ai hotari brusc sa parasesti forumul, nu te-ai simti datoare cu o explicatie, daca motivul parasirii nu ar fi evident? Ti-ai lasa pur si simplu prietenii virtuali de izbeliste, fara a le adresa un cuvintel?

[AlinB]

Nu era tocmai: "luati de aici un cuvant de bun ramas".

În prealabil postat de AlinB

Nu era tocmai: "luati de aici un cuvant de bun ramas".

Vorbeam in general, caci ideea a fost vehiculata de mai multe ori.

[ioanna]

Cred ca trebuie sa incercam sa nu mai fim atat de preocupati de sensibilitatea noastra incat sa ignoram vulnerabilitatea celuilalt. Eu personal regret ca am deschis un topic unde am facut o trimitere catre atitudinea cuiva de pe forum, asa cum am perceput-o sub impulsul momentului si pe care acum nu-l mai pot edita, insa altii, care au posibilitatea sa stearga diferite trimiteri din semnaturi catre alti useri, pe care i-au nominalizat, ar putea sa o faca acum, pentru a nu regreta mai tarziu. Postarile noastre pe forum ne arata masura in care suntem eliberati de presiunile exterioare si de limitele noastre interioare pentru a face voia lui Dumnezeu.

Din tot incidentul acesta, de folos ar fi, ca fiecare şi împreună, să tragem o învăţătură, care să ne ridice în duhul dragostei şi să nu ne ţină mai departe în duhul dezbinării. Greşeala aceasta (conflictul) nu este un rău în sine, ci este o şansă pentru a îmbunătăţi modul nostru de a fi.

Boala poartă în ea un dublu sens: 1. drumul spre moarte (în cazul de faţă ceartă, dezbinare); 2. drumul spre o viaţă superioară faţă de cea dinainte (pocăinţa - iertare, răbdare). Aşadar să ne gândim ce drum alegem, având bineînţeles marele dar a lui Dumnezeu - liberul albitru, spre dezbinare sau spre iertare, răbdare, iubire (pocăinţa).

Tot de folos consider că ar fi a nu se crea fronturi conflictuale, bisericuţe, care nu duc la altceva decât la dezbinare. Să tragem o învăţătură din această lecţie şi pe cât posibil să luăm ce e bun din ea, restul să le lăsăm uitării.

[iustin10]

Titlul topicului asta parca imi aduce aminte de manele . O fi dusmania o problema serioasa, dar , ca si in manele,parca prea multa importanta ii dam.
Mai bine sa ne iertam si sa traim in armonie ,si sa trecem cu zambetul pe buze peste asa zisa 'agresivitate' a celorlalti,sa nu mai facem drame din orice ni se intampla.
Parca si mesajul meu cam suna a manele, dar poate nici viata nu e chiar asa complicata.
Dumnezeu sa aduca pacea si linistea pe acest forum ,asa cum exista multe alte comunitati de oameni in viata de zi cu zi ,unde impacarea si camaraderia exista. Spor la iertat !

Uneori ne facem partasi la pacate straine si nu ne dam seama. E adavarat ca ,,X" ne spune un cuvant, dar poate ca atitudinea noastra i-a provocat aceasta reactie. De asemenea se poate ca in momentul respectiv cineva sa fie ispitit de vrajmasul omenirii sa se poarte intr-un anumit mod cu noi. Ce vina aveau detinutii din inchisorile comuniste? Si totusi cum s-au purtat calaii cu ei? Dar care a fost solutia supravietuirii? Iertarea. Cand conflictele sunt mici, vine cel rau si le amplifica. Dar oricat le-ar amplifica, suferintele noastre nu pot fi comparate cu cele ale detinutilor din inchisorile comuniste. Si totusi, ei au iertat si si-au sfintit trupurile si sufletele.

Crestinul are un singur dusman: diavolul. Apoi, daca se lasa influentat de catre acesta, ajunge el insusi dusman al mantuirii sale spre tristetea ingerului pazitor si spre bucuria celor rai.

Daca Dumnezeu e pe primul loc si apoi credinta ortodoxa, atunci e bine. Daca pe primul loc e orgoliul nostru de crestini, atunci ceva scartaie. Iar cand orgoliile se ciocnesc, sar scantei, e incendiu si trebuie chemati pompierii!

Daca Dumnezeu e pe primul loc, nu vom cauta sa fim pe placul lumii. Vom spune adevarul intr-o forma care sa nu deranjeze, ca sa nu ne facem partasi la pacate straine, dar il vom spune. Daca putem gresi cantand cu mandrie cantari duhovnicesti, putem foarte bine sa gresim si marturisind adevarul cu o mandrie care nu zideste.

Cu cei care Ii gresesc lui Hristos trebuie sa fim intransigenti, iar cu cei care ne gresesc noua personal putem sa fim mai iertatori, caci asa ne invata Sfintii Parinti.

Parintele Paisie de la Sihla spunea despre cei care-l suparau pe el, personal: ,,Dumnezeu l-a trimis pe acela sa ma smereasca.''


<<"Iubiti pe cei ce va prigonesc" a poruncit Hristos, iar voi Sfintilor cuvantul Lui intocmai l-ati implinit, ca la Targu Ocna in noaptea Nasterii Domnului un preot muribund a cerut sa fie dus la cel care cumplit il chinuise, si mangaindu-l cu blandete i-a spus: "Te iert din toata inima si cred ca Hristos, Care-i mai bun decat noi, te va ierta si El". Iar acela, caindu-se, cu lacrimi s-a marturisit, si in aceeasi noapte amandoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunandu-ne de puterea dragostei va laudam zicand:
Bucurati-va, urmatori ai poruncilor dumnezeiesti.
Bucurati-va, ravnitori ai maririi ceresti.
Bucurati-va, ca Rugaciunea lui Iisus ati primit.
Bucurati-va, ca darul Duhului Sfant v-a umbrit,
Bucurati-va, ca Evanghelia v-a fost indreptar,
Bucurati-va, c-ati aflat luminare si har.
Bucurati-va, ca soare intre voi a stralucit.
Bucurati-va, ca "sfantul inchisorilor" l-ati numit.
Bucurati-va, ca a odraslit din durere si chin.
Bucurati-va, ca sufletul i-a fost alb ca un crin.
Bucurati-va, ca in mormant nestiut l-au zvarlit.
Bucurati-va, ca cerul in giulgiu de nea l-a invelit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!>>
Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/acatist...ori-67112.html

În prealabil postat de Miha-anca

Deci, daca tu te-ai hotari brusc sa parasesti forumul, nu te-ai simti datoare cu o explicatie, daca motivul parasirii nu ar fi evident? Ti-ai lasa pur si simplu prietenii virtuali de izbeliste, fara a le adresa un cuvintel?

Pe public nu. Cu prietenii pe care mi i-am făcut aici pe forum vorbesc pe mess sau la telefon. Cu unii în fiecare zi, cu alții foarte rar. Dacă mă hotărăsc să plec sau să rămân este doar hotărârea mea.
În legătură cu Ion Cezar sunt lucruri pe care nu le știu decât puțini afară de un grup de forumiști din București și e mai bine așa. Va reveni când va crede de cuviință, e o persoană foarte specială.

[catalin2]

În prealabil postat de dorinastoica14

Pe public nu. Cu prietenii pe care mi i-am făcut aici pe forum vorbesc pe mess sau la telefon. Cu unii în fiecare zi, cu alții foarte rar. Dacă mă hotărăsc să plec sau să rămân este doar hotărârea mea.
În legătură cu Ion Cezar sunt lucruri pe care nu le știu decât puțini afară de un grup de forumiști din București și e mai bine așa. Va reveni când va crede de cuviință, e o persoană foarte specială.

Depinde de caz, unii vor pleca spunand ca i-au deranjat ceva legat de forum. Sunt cateva persoane care au lasat un mesaj ca pleaca dintr-un anumit motiv, o nemultumire. Uite, zilele trecute am gasit si un mesaj scris de tine http://www.crestinortodox.ro/forum/s...0&postcount=16, dupa un an eu semnalam cam aceleasi probleme, dar agravate (unii useri eterodocsi devenisera mai agresivi in atitudine).

În prealabil postat de dorinastoica14

Pe public nu. Cu prietenii pe care mi i-am făcut aici pe forum vorbesc pe mess sau la telefon. Cu unii în fiecare zi, cu alții foarte rar. Dacă mă hotărăsc să plec sau să rămân este doar hotărârea mea.
În legătură cu Ion Cezar sunt lucruri pe care nu le știu decât puțini afară de un grup de forumiști din București și e mai bine așa. Va reveni când va crede de cuviință, e o persoană foarte specială.

Sigur, Dorina, si asa se poate. Si ce faci daca nu ai legatura pe mess sau nr. de telefon? Ii lasi de izbeliste?
Cred ca s-a inteles gresit, ca cel, care se hotaraste sa plece de tot sau pentru o perioada astepta osanale. Nu, nu asteapta. Doar vrea sa spuna de ce pleaca. Eu asa vad.
Cei, care reactioneaza cu pareri de rau si osanale, simt si ei ruptura si au nevoie sa se exprime; dar repet nu le cere nimeni sa ii laude si sa ii planga pe cei care vor sa plece.
De multe ori dorim sa spunem unele lucruri si nu o facem; folosim atunci ocazia de despartire, pentru a pune unele lucruri la punct, fie ca esti cel care pleaca, sau cel care ramane.
Pe mine cel putin laudele primite ma pun mai mult in dificultate, decat sa ma bucure.
Deci scrisoarea de ramas bun face ordine in lucruri, pentru a nu lasa loc la presupuneri si intrebari fara raspuns.
Dar in final fiecare sa faca cum crede si sa nu puna semnul intrebarii la modul in care procedeaza un altul, caci nu ne putem pune in pielea aceluia si ca sa nu judecam.
Uite, Dorina, in privinta mea ia avut dreptate: m-am intors, desi nu as fi crezut ca voi mai fi dispusa sa imi pierd timpul pe aici. Pentru cata vreme? Nu se stie inca.