ceausescu-ura sau lacrimi?26 ianuarie se naste un mit

În prealabil postat de AlinB

O mana de oameni au creat "revolutia" restul au fost victime impinse in angrenaj pentru a crea iluzia de care vorbesti tu mai sus.

O mana de oameni au decis asasinarea lui Ceausescu folosind o mascarada de proces.
Avocatul lui putea face recurs si treaba se prelungea semnificativ - dar fiind un proces mascarada, si avocatul era la fel.
Si culmea, au ales executia lui intr-o zi care avea cu totul alte semnificatii pentru un popor cel putin formal ortodox.



Pai sa vedem..
Nu erau someri.
Nu eram datori cu zeci de miliarde disparute in buzunare straine.
Se construia si se construia mult si bine si nu la preturi exorbitante.
Nu era asa multa mancare ca acum, dar nu erau nici atati obezi iar la extrema cealalta muritori de foame.
Nu era iarna atata caldura dar nici nu ajungeai ca acum in stada pentru ca nu-ti poti utilitatile.
Se fura, dar chiar si asa, treaba mergea inainte, fata de cat s-a furat si distrus acum, erau cantitati neglijabile.
Intr-adevar, nu puteai vorbi ce vroiai insa acum vorbesti si nu te baga nimeni in seama.
Nu-ti puteai omora copiii la discretie ca acum.
Era greu sa-i cresti, dar nu imposibil.
In blocul in care stateam erau familii si cu un copil (greu, nene) si cu 2,3,4 sau chiar 6(una singura e drept).
Media era cred, pe la 3.
Acum, sunt case mari, au vile, iar media probabil undeva sub 2.

Veneau singuri de la scoala, isi incalzeau mancarea, dar nu-ti puneai problema ca acum daca vor ajunge acasa sau daca vor ajunge intregi sau daca bunica singura nu va fi violata de un vecin.

Hotia se pedepsea. Pe bune. Si nu doar hotii de gaini, ci chiar rechini mari ajungeau la puscarie sau in fata plutonului de executie daca se vorbea de sabotarea economiei nationale. Acum astia care s-ar fi incadrat aici, au vile, conturi in strainate, sunt ministri si parlamentari, conduc o tara. Spre ruina. Ce vremuri.

Bisericile erau deschise ca si acum, dar dreptcredinciosii nostri marturisitori preferau sa stea acasa, ca si acum, atunci de frica (desi mare lucru nu pateai) acum din comoditate.

etc.

N.B.: Nu este o pledoarie pentru comunism. Aratam cum am ajuns din nu prea bine la foarte rau. Si inca nu ne-am oprit din rostogolire.

Erau şi atunci persoane fără serviciu. Mulţi! Imediat după 89 adică în 90 au fost angajaţi un număr foarte mare de oamni fără serviciu ce se găseau pe listele de aşteptare la Forţele de muncă.
După ce a fost plătită datoria externă a României toţi, dar absolut toţi eram convinşi că magazinele vor fi pline, că vom avea căldură, apă curentă caldă măcar odată pe săptămână, tv mai mult de patru ore şi ce cumpăra cu banii munciţi.
Se construia prea mult cu oameni duşi cu forţa de prin sate, armată şi închisori.

Eu şi soţul acum avem pensii de nici 200 eur dar avem centrală, apă caldă maşină de spălat automată, suntem ,măncaţi şi îmbrăcaţi, dăm şi la biserică şi uneori la cei mai săraci ca noi. Dumnezeu are grijă de noi iar noi nu uităm să-i mulţumim în fiecare zi.

Toată lumea fura (mai ales la ţară) iar puşcărie făceau foarte puţini pentru asta. Bişniţarii şi valutiştii atunci erau prosperi iar după 89 au devenit senatori.
E mare lucru să ai dreptul la liberă exprimare. Dacă cele spuse influenţează măcar o persoană e un progres. Înainte era foarte greu să publici o carte dacă nu aduceai osanale regimului. Acum poate oricine scrie şi publica.
Acum există metode contraceptive dar familia, şcoala şi biserica nu fac educaţie tinerilor suficientă.
Au fost atunci nenumărate drame care s-au datorat "Decretului". Doctori şi moaşe s-au îmbogăţit atunci făcând avorturui ilegale prin cabinete improvizaze şi prin case.
Părintele Iustin legat de naşterea de prunci mi-a spus "să facă ei copii că va avea grijă Dumnezeu să aibă cu ce-i creşte"

În anii de după 89 îţi era frică să spui că ai fost comunist că te luau la bataie. Nici în biserică nu erai privit cu ochi buni de parcă ai fi fost râios.
Ce nestaornic este românul!

Despre biserica de atunci mai bine tac. Da erau şi comunişti pe funcţii care aveau credinţă în Dumneze.

Să mă ierţi Alin dar nu mă aşteptam la tine să vii cu asemenea argumente. Ţi-am respectat mereu opiniile dar acum eşti în mare înşelare.