Antropologia (teologica) ortodoxa

[Postelnicu]

Nu este neapărat pentru Fani, căci ea pare a refuza hotărât şi fără concesii ideea că zilele facerii lumii aveau exact aceeaşi durată ca cele de azi, adică cele 24 de ore. Şi aceasta oricâte argumente scripturistice şi patristice i-ar putea oferi cineva, fie el şi Sf. Ioan Gură de Aur a cărui cinstită pomenire am săvârşit-o astăzi. Dar nu e numai ea, aşa că, poate spre folosul şi întărirea mărturisirii:

„Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu a făcut să nu se amestece lumina cu întunericul, ci să stea separate una de alta. Le-a despărţit şi le-a separat foarte mult una de alta…
Acum, după ce a fost făcut soarele, este zi când văzduhul este luminat de soare şi când soarele străluceşte în emisfera de deasupra pământului; este noapte când soarele ascunzându-se face umbră pământului. Atunci, la început, ziua şi noaptea nu se datorau mişcării soarelui, ci se făcea zi şi urma noapte când se revărsa lumina aceea care a fost făcută la început şi când iarăşi se retrăgea, potrivit măsurii rânduite ei de Dumnezeu.” (Sfântul Vasile, Hexaimeron)

La fel spune şi Sfântul Ioan Damaschin.

Astfel se cade în extrema introducerii în teologie a duhului ştiinţei veacului acesta. Căci în privinţa cuvântului „zi” pus între ghilimele se consideră a fi o exprimare metaforică ce ar corespunde cu „erele geologice”, o nouă rătăcire contra Scripturii şi Sfinţilor Părinţi ce nici n-au auzit de aşa ceva:
„Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l-a numit noapte. Iar dela începutul zilei până la ziua cealaltă, este o zi şi o noapte. Scriptura a spus: Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, ziua întâia.” (Sfântul Ioan Damaschin Dogmatica )

„Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, adică durata unei zile şi a unei nopţi…
Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, zi una
A spus una,
- sau pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii, unind timpul zilei şi al nopţii, ca să plinească durata celor douăzeci şi patru de ore ale unei zile, care cuprinde negreşit şi ziua şi noaptea, încât chiar dacă din pricina schimbărilor mersului soarelui se întâmplă ca o zi să aibă mai multe ore ca cealaltă, totuşi durata celor două, a zilei şi a nopţii, să se înscrie în timpul destinat lor, ca şi cum Moise ar fi spus: zi una este durata unei zile, măsura celor douăzeci şi patru de ore;
- sau pentru că învârtirea cerului de la un semn până la acelaşi semn se face într-o singură zi, încât ori de câte ori este seară şi dimineaţă în lume, potrivit învârtirii soarelui, această învârtire nu se face în mai mult timp, ci atât cât se împlineşte durata unei zile…” (Sfântul Vasile cel Mare Hexaimeron)
„Deşi atât lumina cât şi întunericul au fost zidite într-o clipită, totuşi, atât ziua cât şi noaptea zilei întâi au ţinut câte douăsprezece ceasuri fiecare.” (Sfântul Efrem Sirul)

„Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric; şi a numit Dumnezeu lumina zi şi întunericul l-a numit noapte. A împărţit fiecăruia locul său propriu fixându-le de la început unele hotare, pe care să le păzească mereu neîmpiedicat. Şi orice om cu judecată poate vedea că de atunci şi până acum nici lumina n-a depăşit propriile ei hotare şi nici întunericul n-a călcat rânduiala sa, făcând amestec şi tulburare. E îndestulător numai acest lucru ca să-i facă pe cei ce vor să se îndărătnicească să asculte şi să se supună cuvintelor dumnezeieştii Scripturi, să imite şi ei rânduiala acestor stihii, a luminii şi a întunericului, care păzesc neîmpiedicat drumul lor şi nu depăşesc măsurile proprii, ci îşi cunosc propria lor natură.
A numit o zi sfârşitul zilei şi sfârşitul nopţii, ca să fie o ordine şi un şir în cele văzute, şi ca să nu fie nici un amestec…
Dumnezeu a numit sfârşitul luminii seară, iar sfârşitul nopţii, dimineaţă; şi pe amândouă le-a numit zi, ca să nu ne înşelăm, nici să socotim că seara este sfârşitul zilei, ci să ştim bine că lungimea amândurora face o zi.” (Sfântul Ioan Gură de Aur Omilii)

Zilele au avut în mod de necombătut seară, dimineaţă, zi (lumină), noapte (întuneric). Iar ziua şi noaptea au avut negreşit 12 ore (ceasuri) fiecare, de la bun început, chiar din prima zi a creaţiei. Nu numai că au fost 24 de ore, ci şi că aceste ore erau identice cu ale noastre de acum!
De unde ştim aceasta? Tot de la Părinţii ce ne predau o statornicie a mişcărilor cereşti, constante în ciuda căderii în păcat a primilor oameni, care a adus, e adevărat, moartea în creaţie, dar nu a modificat şi cursul timpului, constant de atunci şi până la sfârşitul veacurilor!

Vezi în acest sens şi Sfântul Ioan Damaschin:
„Ele îşi urmează fără încetare calea pe care le-a orânduit-o Ziditorul şi aşa cum le-a întemeiat, după cum spune dumnezeescul David: Luna şi stelele pe care tu le-ai întemeiat. Prin cuvintele le-ai întemeiat a arătat statornicia orânduielii şi aşezării date lor de Dumnezeu. Căci le-a orânduit la timpuri, la semne, la zile şi la ani.

[Fani71]

Un pasaj interesant care arata legatura caderii omului cu schimbarrea si a universului:

"Inainte de cadere, cosmosul era, asa cum am vazut, unit prin relatie cu omul. Prin om miscarea materiei isi urma in mod natural directia spre Scopul ei. Era si ea spirituala prin om. Dar calcarea poruncii de catre Adam a facut ca miscarea materiei sa deraieze. Din momentul in care relatia materiei cu trupul omului si prin el spre suflet si spre Dumnezeu s-a rasturnat, materia s-a inchis in sinea ei, miscarea ei a devenit oarba si ratata. Materialitatea e acea stare in care materia e caracterizata in exclusivitate numai de elementele ei, in care e lipsita de atractia sau miscarea ei spre spirit. In caderea omului exist o cadere a materiei insesi." (Panaiotis Nellas, Omul, animal indumnezeit)

Autorul se bazeaza aici mai ales pe scrierile sfintilor Grigorie Palama si Maxim Marturisitorul.

Nu stiu totusi daca se poate spune a materiei, sau a lumii materiale. Nu e acelasi lucru, mai ales ca notiunea de materie nu era aceeasi pentru cei din vechime ca pentru fizica clasica. De altfel inteleg ca fizica moderna are o notiune a materiei care se apropie mai mult de conceptia simbolica antica decat de cea clasica.

[catalin2]

În prealabil postat de Fani71

Eu nu cred doar ce spun altii, ci ma bazez pe texte. Voi citi atunci in intregime si scrierea sfantului Grigore de Nissa despre hexaimeron si il voi cita aici. El, din cate stiu eu, nu era pentru interpretarea ad literam a zilelor.

Ai citit pasajele unde sf. Vasile vorbeste despre 'ziua intai'? Merita. Vad ca tu citezi mereu aceleasi pasaje, dar nu sunt convinsa ca le citesti si pe celelalte.
Daca tu nu cunosti preoti care sa creada ca si evolutionismul poate avea un continut adevarat, nu inseamna ca nu exista. Eu cunosc mai multi. Chestiunea este in discutie, totusi. Eu personal nu cred ca evolutionismul este corect, dar pe de alta parte nu mi se pare atat de daunator pentru credinta a accepta la nivelul ei, pana a un punct, aceasta teorie, tot asa cum sfantul Vasile accepta la nivelul lor teoriile naturaliste din vremea lui (fara sa le dea prea mare importanta), care s-au dovedit false. Nu spune despre toate ca ar fi discuti ale filozofilor si nascociri. Repet, citeste scrierea in intregime.
Daca un crestin ortodox alege sa dea creezare teoriei evolutiei, dpdv pur material, nu mi se pare ca este neaparat gresit ceea ce face. Si incercarile de a tine seama de aceasta teorie in interpretarea scripturiin nu nsunt neaparat gresite. Sunt la nivelul teologumenelor.

Draga Fani, nu cred ca ai inteles, niciun sfant nu a crezut ca zilele creatiei nu sunt zile, ci ere, semi-zile sau in afara timpului. Interpretarea cea noua tine tot de aparitia ecumenismului si secularismului. Conceptia ca zilele ar fi ere o sustin doar cei ce cred si in evolutionism, doar pentru acest lucru spun asta, de aceea a aparut. Daca nu era problema cu evolutionismul si Big-Bang-ul nimeni nu ar fi spus ca nu sunt zile, ci ere, nici nu am fi vorbit azi despre asta.
Ceea ce sustii tu nu stiu ce este, e un fel de teorie personala care nu mai exista in lume. Exista doar doua teorii, zilele creatiei, si teoria propovaduita de evolutionistii teisti (care sunt in numar infim in ortodoxie, majoritatea in SUA), ca zilele sunt ere ca sa fie in concordanta cu stiinta actuala. Si Eugen tot asta sustine, partea a doua. Daca nu crezi in evolutionism nu stiu ce rost are discutia noastra, doar ca sa nu fie zile, din nonconformism.
Desigur, daca o sa cauti o sa gasesti un sriitor prin Madagascar care va spune ca e valabila teoria cu erele si evolutionismul teist. Eugen la inceput daduse mai multe citate din mai multi sfinti, dar i-am aratat ca sunt interpretate eronat, neavand nici cea mai mica legatura cu acest lucru, din fericire nu le-a mai repetat.
Uite ca a dat Postelnicu tot citatul din Sf. Vasile tradus, spune mai clar decat alti sfinti ca e vorba de 24 de ore.
Eu am spus ca nu sunt preoti in Romania (si cel care era s-a dus in Australia), in tarile care nu sunt majoritar ortodoxe banuiesc ca mai sunt, ca unii sunt cu idei mai moderniste (citeam ca ii impartasesc unii prin alte tari neortodoxe si pe neortodocsi), chiar parintele Serafim spune aca erau credinciosi si din cler in ROCOR care credeau si in evolutionism.

Marea diferenta, despre care am si scris, este ca acestea nu sunt pareri ale unor oameni de stiinta, e ce spune Revelatia, e o viziune directa. E ca si cum am spune ca Domnul a gresit, ca nu e adevarat, asta intra la pacat impotriva adevarului, impotriva Duhului Sfant. Nu e vorba doar de ce spun sfintii, e scris acolo. S-au adus in discutie sfintii pentru ca s-a negat ca acolo scrie ce poate citi oricine care a invatat sa citeasca, adica zile si cum e revelatia.
Oricum creatia in fiecare zi a fost intr-o clipita, adica in mai putin de o secunda au aparut toate plantele. De aceea spune sf. Vasile: " tot aşa, nu este îngăduit a zice că ceea ce pare, potrivit celor istorisite, a fi fost zidit în şase zile, a fost zidit într-o singură clipă şi, de asemenea, că unele nume înfăţişate în acea istorisire fie nu înseamnă nimic, fie înseamnă altceva." In fiecare zi creatia a durat o clipa, dar au fost sase zile, nu doar o clipa. Sfintii ne dau si explicatii de ce au fost necesare sase zile, desi creatia putea fi toata intr-o clipa.
Toata aceasta invatatura din Facerea e in consens cu invatatura ortodoxa, cu faptul ca Domnul creaza doar ceva perfect si fara nevoie de timp, ca moartea a aparut dupa cadere, etc. Si e in concordanta cu celelalte pasaje, am dat exemplul cu decalogul si zilele de munca, acolo Domnul confirma cele sase zile.

[catalin2]

În prealabil postat de Fani71

"Inainte de cadere, cosmosul era, asa cum am vazut, unit prin relatie cu omul. Prin om miscarea materiei isi urma in mod natural directia spre Scopul ei. Era si ea spirituala prin om. Dar calcarea poruncii de catre Adam a facut ca miscarea materiei sa deraieze. Din momentul in care relatia materiei cu trupul omului si prin el spre suflet si spre Dumnezeu s-a rasturnat, materia s-a inchis in sinea ei, miscarea ei a devenit oarba si ratata. Materialitatea e acea stare in care materia e caracterizata in exclusivitate numai de elementele ei, in care e lipsita de atractia sau miscarea ei spre spirit. In caderea omului exist o cadere a materiei insesi." (Panaiotis Nellas, Omul, animal indumnezeit).

Cartea aceea nu e despre Facerea, Eugen o dadea pentru ca interpreta din titlu ca omul se trage din animale (animal indumnezeit). Or cartea nu are nicio legatura cu asta, descrie caderea si indumnezeirea omului. In acel pasaj e vorba de schimbarea de dupa cadere, spune ca omul a capatat "haine de piele", nu maia vea un trup pneumatizat. A intrat boala si moartea in lume, deci si in materie, in fiintele vii. Cred ca despre asta scrie acolo, degradarea creatiei.

[Fani71]

În prealabil postat de catalin2

Cartea aceea nu e despre Facerea, Eugen o dadea pentru ca interpreta din titlu ca omul se trage din animale (animal indumnezeit). Or cartea nu are nicio legatura cu asta, descrie caderea si indumnezeirea omului. In acel pasaj e vorba de schimbarea de dupa cadere, spune ca omul a capatat "haine de piele", nu maia vea un trup pneumatizat. A intrat boala si moartea in lume, deci si in materie, in fiintele vii. Cred ca despre asta scrie acolo, degradarea creatiei.

Stiu toate astea. Am postat citatul in sprijinul ideii mele ca lumea era altfel inainte de cadere, nu numai omul.
Asta mi se pare ca are doua consecinte:
1) Ceea ce s-a petrecut inainte de cadere nu este accesibim stiintei
2) Ceea ce s-a petrecut inainte de cadere nu este accesibil intelectului uman decat printr-un limbaj de tip iconic. Asa este limbajul Facerii. Cuvintele zi, cer, apa etc nu inseamna elementele material temporale cu acelasi nume, desi ceea ce desemneaza are o legatura intrinseca (simbolica, iconica) cu ele.
La parinti lucrul acesta nu este exprimat clar din cauza ca in univversul lor cultural nu se facea atata caz despre diferenta dintre realitatea fizica si valoarea ei simbolica. Nu ii prea interesa daca urcand catre cerul fizic urcam spre alt nivel de existenta (psihic si apoi spiritual) sau acel cer este un simbol pt acele nivele superioare. Pe noi modernii ne intereseaza

[Postelnicu]

În prealabil postat de Fani71

Stiu toate astea. Am postat citatul in sprijinul ideii mele ca lumea era altfel inainte de cadere, nu numai omul.
Asta mi se pare ca are doua consecinte:
1) Ceea ce s-a petrecut inainte de cadere nu este accesibim stiintei
2) Ceea ce s-a petrecut inainte de cadere nu este accesibil intelectului uman decat printr-un limbaj de tip iconic. Asa este limbajul Facerii. Cuvintele zi, cer, apa etc nu inseamna elementele material temporale cu acelasi nume, desi ceea ce desemneaza are o legatura intrinseca (simbolica, iconica) cu ele.
La parinti lucrul acesta nu este exprimat clar din cauza ca in universul lor cultural nu se facea atata caz despre diferenta dintre realitatea fizica si valoarea ei simbolica. Nu ii prea interesa daca urcand catre cerul fizic urcam spre alt nivel de existenta (psihic si apoi spiritual) sau acel cer este un simbol pt acele nivele superioare. Pe noi modernii ne intereseaza

Dragă Fani! (şi ceilalţi fraţi şi surori, bineînţeles!)

Ai spus că eşti profesoară de religie în Belgia? Şi încă ortodoxă?

Acum, dincolo de "bunătate" sau "politeţe", - care sună foarte secularizat şi occidental, umanist, le pot avea oricând şi ateii, ereticii, necreştinii, etc. - o profesoară de religie care se "joacă slobod" (sper că doar aici pe forum!) cu "idei" şi "păreri proprii" acolo unde e vorba de taine înfricoşate mai presus de fire, de revelaţii şi tâlcuiri insuflate de către Duhul Sfânt vaselor Sale alese, proorocii şi Părinţii, dă foarte serios de gândit!

Să nu ne amăgim că făcând astfel ne menţinem în domeniul teologumenelor sau opiniilor personale, ci, să ne temem că putem fi înghiţiţi cu uşurinţă în mlaştina ereziilor!

Mântuitor este a cunoaşte, crede şi mărturisi ce au spus Scriptura şi Părinţii, şi pentru aceştia din urmă, întocmai, în ciuda minţii noastre şi a lumii înconjurătoare cu înţelepciunea ei căzută şi mincinoasă!

Ai primit destule şi de multe ori citate patristice de tâlcuire a Facerii, şi cum vedeau Părinţii, şi continui să te priceşti, sucind şi învârtind ce nu ţi se pare că au zis bine, căutând contradicţii şi interpretări umaniste la tot pasul. (Din păcate, nu eşti nici pe departe singura de pe acest forum în situaţia asta, dar nu ştiu dacă chiar este o consolare!)

Mai multă "frică" şi smerenie nu strică, dacă nu putem să pătrundem duhovniceşte acestea, măcar să le propovăduim întocmai cum le-au zis Părinţii ("literal!") şi să tăiem mintea împrejur, ca nu cumva să uităm şi de Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 14, 34-35.


Nădăjduim că nu am vătămat cu aceste rânduri prea mult nici "bunătatea" nici "politeţea"...

Domnul să ajute!

[Fani71]

Se pot da oricate citate. Degeaba, daca nu intelegem duhul si sensul general in care scriu parintii.
Si tot degeba dau si eu citate. Nu mi s-a raspuns la ce am intrebat despre interpretarea sfantului Vasile a zilei intai, si nici a expresiei 'intru inceput' ca insemnand prototipul timpului, nu timpul concret.
Deci, in sabii sa ne taiem sau in citate sa ne razboim?

[Postelnicu]

În prealabil postat de Fani71

Se pot da oricate citate. Degeaba, daca nu intelegem duhul si sensul general in care scriu parintii.
Si tot degeba dau si eu citate. Nu mi s-a raspuns la ce am intrebat despre interpretarea sfantului Vasile a zilei intai, si nici a expresiei 'intru inceput' ca insemnand prototipul timpului, nu timpul concret.
Deci, in sabii sa ne taiem sau in citate sa ne razboim?

Nu ne mai războim, ne dăm bătuţi în faţa uneia care "înţelege duhul si sensul general in care scriu parintii." la asemenea măsuri!

Sfinte Pavele, Sfinte Pavele....

[Fani71]

Problema voastra, a adliteralistilor, geocentristilor si pamantoplatistilor ;-) este ca luati ca realitate fizica o cosmologie care este de fapt simbolica.
Pentru omul antic (exceptand unii flozofi materialisti), pentru parinti, pentru evul mediu occidental si pana la Galilei, imaginea cosmosului fizic corespundea cu o imagine simbolica a universului intreg, adica nu numai fizic, ci si subtil (psihic) si spiritual (lumea ingerilor). In acest mod, cerul corespundea cu partile nemateriale ale lumii create. Uneori, si cu Cel necreat.
Din punct de vedere simbolic, iconic, asta este valabil si astazi, bineinteles; si corespunde cu perceptia senzoriala neajutata de vreun instrument: pamantul este jos, cerul este sus, cerul simblizeaza lumea spirituala si chiar preznta lui Dumnezeu. Este perceptia unu copil (de curand baiatul meu de 4 ani mi-a facut reflexia ca gastele nu zboara bine, nu pot sa zboare pana la Dumnezeu).
Iar pamantul desigur este 'jos' si 'in cetru', pentru ca omul este in centru, Dumnezeu l-a pus mediator intre lumea vazta si cea nevazta, intre cer si pamant. (dupa cum spun toti parintii)

Dar acest model nu este un model fizic, de tip stiinific modern, ci simbolic. Nu puteti nega totusi observatiile stiintifce. Si ele coresund unei forme de cunoastere valabile la nivelul lor. Si altfel ne dam pe mana ateilor care, asa cum imi amintesc ca ne spunea profesorul nostru de istorie trecut prin scoala stalinista, Dumnezeu nu exista pentru ca cosmonautii au fost in cer si nu l-au vazut (cand ne-a spus asta aveam 10 ani si imi amintesc cami-am spus:Ce absurd! Daca Dumnezeu exista, El nu este in cerul material, desigur!)

Repet, petru parinti, nici nu conta daca acest model era adevarat dpdv strict fizic. Pentru ei fizicul se confunda cu simbolicul, in general. Daca vorbesc de zilele creatiei, nu isi pun problema cat de simbolic trebuie intelese acele zile si de ex. daca apele de sus reprezinta chiar ape fizice sau un alt nivel al lumii (cel subtil sau cel spiritual).
Nici nu-si puneau problema, nu era in orizontul lor cultural. Poate era mai bine.. Nu stiu, insa cultura umana a evoluat in alta directie iar noi ne punem problema, asa suntem educati, si acum nu mai putem face abstractie de modelul de tip pur fizic aparut odata cu Galilei.
A vrea sa facem din acel model simbolic un model materialist mi se pare absurd.

As mai vrea sa mai adaug ca raspns la ironiile Postelnicului ca atat eu, cat si el, folosim o cheie hermeneutica in interpretarea textelor patristice. Nu exista lectura simpla, mai ales cand citesti texte atat de vechi trebuie sa ai o cheie de interpretare, nu ajunge sa zici 'scrie negru pe alb', caci non idem est si duo dicunt idem. El alege sa inteleaga in stil modern, stiintific, afirmatiile lor (apa era H2O, pamantul humus, ziua avea 24 e ore etc). Dupa parerea mea, in mod paradoxal, el gandeste mai modernist ca mine iar interpretarea lui e reductoare pentru ca materialista.

Un post binecuvantat si imi cer iertare daca am necajit pe cineva.

[Eugen7]

În prealabil postat de Postelnicu

Nu este neapărat pentru Fani, căci ea pare a refuza hotărât şi fără concesii ideea că zilele facerii lumii aveau exact aceeaşi durată ca cele de azi, adică cele 24 de ore. Şi aceasta oricâte argumente scripturistice şi patristice i-ar putea oferi cineva, fie el şi Sf. Ioan Gură de Aur a cărui cinstită pomenire am săvârşit-o astăzi. Dar nu e numai ea, aşa că, poate spre folosul şi întărirea mărturisirii:

„Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu a făcut să nu se amestece lumina cu întunericul, ci să stea separate una de alta. Le-a despărţit şi le-a separat foarte mult una de alta…
Acum, după ce a fost făcut soarele, este zi când văzduhul este luminat de soare şi când soarele străluceşte în emisfera de deasupra pământului; este noapte când soarele ascunzându-se face umbră pământului. Atunci, la început, ziua şi noaptea nu se datorau mişcării soarelui, ci se făcea zi şi urma noapte când se revărsa lumina aceea care a fost făcută la început şi când iarăşi se retrăgea, potrivit măsurii rânduite ei de Dumnezeu.” (Sfântul Vasile, Hexaimeron)

La fel spune şi Sfântul Ioan Damaschin.

Astfel se cade în extrema introducerii în teologie a duhului ştiinţei veacului acesta. Căci în privinţa cuvântului „zi” pus între ghilimele se consideră a fi o exprimare metaforică ce ar corespunde cu „erele geologice”, o nouă rătăcire contra Scripturii şi Sfinţilor Părinţi ce nici n-au auzit de aşa ceva:
„Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l-a numit noapte. Iar dela începutul zilei până la ziua cealaltă, este o zi şi o noapte. Scriptura a spus: Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, ziua întâia.” (Sfântul Ioan Damaschin Dogmatica )

„Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, adică durata unei zile şi a unei nopţi…
Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, zi una
A spus una,
- sau pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii, unind timpul zilei şi al nopţii, ca să plinească durata celor douăzeci şi patru de ore ale unei zile, care cuprinde negreşit şi ziua şi noaptea, încât chiar dacă din pricina schimbărilor mersului soarelui se întâmplă ca o zi să aibă mai multe ore ca cealaltă, totuşi durata celor două, a zilei şi a nopţii, să se înscrie în timpul destinat lor, ca şi cum Moise ar fi spus: zi una este durata unei zile, măsura celor douăzeci şi patru de ore;
- sau pentru că învârtirea cerului de la un semn până la acelaşi semn se face într-o singură zi, încât ori de câte ori este seară şi dimineaţă în lume, potrivit învârtirii soarelui, această învârtire nu se face în mai mult timp, ci atât cât se împlineşte durata unei zile…” (Sfântul Vasile cel Mare Hexaimeron)
„Deşi atât lumina cât şi întunericul au fost zidite într-o clipită, totuşi, atât ziua cât şi noaptea zilei întâi au ţinut câte douăsprezece ceasuri fiecare.” (Sfântul Efrem Sirul)

„Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric; şi a numit Dumnezeu lumina zi şi întunericul l-a numit noapte. A împărţit fiecăruia locul său propriu fixându-le de la început unele hotare, pe care să le păzească mereu neîmpiedicat. Şi orice om cu judecată poate vedea că de atunci şi până acum nici lumina n-a depăşit propriile ei hotare şi nici întunericul n-a călcat rânduiala sa, făcând amestec şi tulburare. E îndestulător numai acest lucru ca să-i facă pe cei ce vor să se îndărătnicească să asculte şi să se supună cuvintelor dumnezeieştii Scripturi, să imite şi ei rânduiala acestor stihii, a luminii şi a întunericului, care păzesc neîmpiedicat drumul lor şi nu depăşesc măsurile proprii, ci îşi cunosc propria lor natură.
A numit o zi sfârşitul zilei şi sfârşitul nopţii, ca să fie o ordine şi un şir în cele văzute, şi ca să nu fie nici un amestec…
Dumnezeu a numit sfârşitul luminii seară, iar sfârşitul nopţii, dimineaţă; şi pe amândouă le-a numit zi, ca să nu ne înşelăm, nici să socotim că seara este sfârşitul zilei, ci să ştim bine că lungimea amândurora face o zi.” (Sfântul Ioan Gură de Aur Omilii)

Zilele au avut în mod de necombătut seară, dimineaţă, zi (lumină), noapte (întuneric). Iar ziua şi noaptea au avut negreşit 12 ore (ceasuri) fiecare, de la bun început, chiar din prima zi a creaţiei. Nu numai că au fost 24 de ore, ci şi că aceste ore erau identice cu ale noastre de acum!
De unde ştim aceasta? Tot de la Părinţii ce ne predau o statornicie a mişcărilor cereşti, constante în ciuda căderii în păcat a primilor oameni, care a adus, e adevărat, moartea în creaţie, dar nu a modificat şi cursul timpului, constant de atunci şi până la sfârşitul veacurilor!

Vezi în acest sens şi Sfântul Ioan Damaschin:
„Ele îşi urmează fără încetare calea pe care le-a orânduit-o Ziditorul şi aşa cum le-a întemeiat, după cum spune dumnezeescul David: Luna şi stelele pe care tu le-ai întemeiat. Prin cuvintele le-ai întemeiat a arătat statornicia orânduielii şi aşezării date lor de Dumnezeu. Căci le-a orânduit la timpuri, la semne, la zile şi la ani.

Sunt in asentimentul lui Fani.
Asertiunea de mai sus este elucubranta, plina de sofisme, specifica doctrinei creationiste (pseudo)stiintifice.

Sfintii Parinti nu se interpreteaza dupa bunul plac al fiecaruia in genul Sola Scriptura. Trebuie sa intelegem ce au spus Sfiintii nu doar sa reproducem ce au spus ei (ca niste copiatoare neisufletite).

Sfantul Ioan Damaschin afrima inechivoc in Dogmatica:
a) zilele creatiei nu aveau 24 ore pt ca "intainte de facerea Soarelui nu era un veac(durata temporala) care sa se poata masura".
b) universul nu are centru spatio-temporal caci "doar Dumnzeu este nemiscat, miscand toate prin lucrarea Sa"
c) universul este in expansiune uniforma fata de orice punct din univers, si luand ca referinta Planeta Pamant: "toti cei care afirma ca universul este sferic spun ca se departeaza in chip egal de la Pamant si in sus si laturi si in jos"
d) universul este inchis (nu se poate iesi din el) "este ca o sfera".
etc.

Asadar sa luam aminte.
Doamne ajuta.