Antropologia (teologica) ortodoxa

[Postelnicu]

http://www.scribd.com/doc/99721879/S...l-big-bangului


"Să reluăm argumentaţia. Deci, potrivit celui care a postat, (şi a grupului eventual care susţine aceste păreri), din acest citat:
“toţi care au spus că cerul este sferic susţin că el se depărtează în chip egal de la Pământ şi în sus şi în lături şi în jos”, ar rezulta expansiunea uniformă a universului în jurul Pământului, aşa cum susţine modelul big-bang.

Am subliniat în special cuvintele „se depărtează în chip egal”, ce constituie unica bază a acestei prezumţii, nemaiîntâlnită din câte ştim în toată tradiţia teologică ortodoxă de până în sec. XXI.

În traducerea engleză:
„All, therefore, who hold that the heaven is in the form of a sphere, say that it is equally removed and distant from the earth at all points, whether above, or sideways, or below.”
Strict lingvistic vorbind, să zicem că s-ar putea cumva crede că „se depărtează” este un termen dinamic, cu sensul de „se în-depărtează”, „se distanţează”. Iar de aici, s-a mers mai departe cu presupunerea: se (în-)depărtează continuu, de la începuturi şi până astăzi, deci chiar în clipa în care aşternem şi se citesc aceste rânduri, exact ca în modelul „universului în expansiune” din ipoteza big-bang.
De altfel, pe acelaşi forum (http://www.scientia.ro/forum/index.p...ic,3873.0.html), bietul evoluţionist-teist a fost pur şi simplu demolat, atât de către ştiinţificii atei, cât şi de alţii care au constatat cu uşurinţă netemeinicia totală a acestei interpretări.

Şi nu numai acolo, dar şi următoarea inepţie:
„b) timpul este relativ. (Durata temporală a zilelor creaţiei este relativă, chiar şi între ele)” – (a câta oare „deducţie”? Până acum, nimeni din teologi nu a ajuns la astfel de tâlcuiri, originalitatea e deplină!) a fost demontată, chiar la nivel de bun simţ:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=12974&page=7

Zi se referă la durata temporală. În primele 3 zile când nu era soarele cine determina durata temporală a zilei de 24 de ore? Cine determina seara si dimineaţa? Întrebările sunt retorice deoarece Sfântul Ioan Damaschin spune clar că înainte de facerea soarelui durata temporala (veacul) nu se poate "măsura".

"Înainte de întemeierea lumii, când nu era soare care sa despartă ziua de noapte, nu era un veac care sa se poată măsura." Sfântul Ioan Damaschin Dogmatica."

Ne exprimăm îngrijorarea şi nădejdea că asemenea absurdităţi ce sfidează orice bun simţ, teologic şi uman, nu sunt susţinute şi predate de către părinţi profesori în cadrul orelor la teologie. Spunem aceasta, întrucât în spatele postărilor respective de pe net se află nişte personaje cel puţin dubioase, ce se numesc „Eugen7”, „MihailT”, etc. care desigur că nu prezintă nici un fel de gir şi nu au o autoritate câtă vreme nu se ştie cine sunt (posibilitatea ca ei chiar să fie părinţi profesori e de coşmar, ce motiv ar avea să adopte acest anonimat?)

Necunoscându-i pe aceştia, am ales a le combate ideile şi părerile, mai ales că ei se comportă ca şi cum ar avea un program consecvent, şi se mai şi revendică a veni din zona teologiei academice... (continuare)

[Postelnicu]

„c) universul este sferic (adică închis, nu se poate "ieşi" din el, nu are "margine" spaţială). Universul este dinamic şi nu static. Este prezentat modelul geocentric (ca un model funcţional potenţial, nu şi exclusiv) "la modă" în filozofia şi ştiinţa (paradigma ştiinţifică) epocii respective.”

„Nu are margine spaţială”??? Aşa gândea Aristotel? Ptolemeu? Sfinţii Părinţi? „Sfera” ce e, nu chiar acel corp? Şi cum poate exista un corp nemărginit, nedefinit? Aici e clar vorba de sfera clasică în 3D, iar universul este mărginit de „apele de deasupra”.

„d) toate obiectele din univers sunt considerate în mişcare (fiind puse în mişcare de lucrarea lui Dumnezeu) ceea ce implică inexistenţa stării de repaus absolut.”

Când eşti străin nu numai de astrofizica aristotelic/ptolemeică, dar şi de tâlcuirile patristice, ajungi inevitabil la asemenea confuzii, dar prin mare mila Domnului, se poate ieşi şi din acelea, de există o bunăvoinţă.

Observând la final toate argumentele „noilor teologi” legate de temele ştiinţă-religie, observăm cum operează (cu ştiinţă sau fără ştiinţă, cu voie sau fără voie, cu gândul, cuvântul sau cu lucrul) procesul hegelian evoluţionist dialectic:

Teza: (Cosmologia bisericească, a Scripturii şi a Părinţilor)
- Antiteza: (Cosmologia ştiinţifică oficială contemporană)
=
Sinteza: noua teologie "ortodoxă" a creaţiei (un fel de evoluţionism teist)




Vezi şi: http://www.scribd.com/doc/38021604/S...hin-Pentru-cer
http://www.hexaimeron.ro/Cosmologie/Cerul.html
http://www.scribd.com/doc/11985543/C...eocentrismului
http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/...ocentristi.pdf

[Postelnicu]

O altă afirmaţie obsesivă a "teistului": „d) toate obiectele din univers sunt considerate în mişcare (fiind puse în mişcare de lucrarea lui Dumnezeu) ceea ce implică inexistenţa stării de repaus absolut.”

Să vedem dacă chiar "toate", cum declară ritos expertul nostru teologic kabbalist. Ce spun Părinţii despre aceasta?:

Vor fi de acord şi cei ce sunt împotriva spuselor mele că pricina care face ca pământul, care este mai greu decât apa, să stea suspendat în mijlocul universului…” (Sf. Vasile Hexaimeron)

Deci pământul nu stă în mijloc pentru că ar atârna într-o cumpănă dreaptă, ci pentru că măreţia voii lui Dumnezeu îl ţine în frâu prin legea Sa, astfel ca ceea ce este şovăielnic şi gol să rămână neclătinat, precum şi proorocul David mărturiseşte, zicînd: Ťîntemeiat-a pământul pe tăria lui şi nu se va pleca în veacul veaculuiť (Psalm 103, 5). ... Cu voia lui Dumnezeu rămâne, dar, neclătinat pămîntul şi Ťstă în veacul veaculuiť (Eclesiastul I, 4), precum spune Biserica, şi după voia lui Dumnezeu se mişcă şi se clatină. Drept aceea, pământul nu stă sprijinit pe temeliile lui şi nici nu rămâne neclătinat pe reazemul său, ci Domnul îl face să stea şi îl cuprinde cu tăria voii Sale, Ťcă în mâna Lui sunt toate marginile pământuluiť. (Psalm 94, 4) Şi simplitatea aceasta a credinţei biruieşte toate mărturiile...
Căci în ce chip pământul stă atârnat în gol şi rămâne nemişcat din pricina greutăţii sale cumpănite din toate părţile...” (Sfântul Ambrozie al Mediolanului Hexaimeron)

„Întrucât cerul cuprinde totul la sânul său, fiind nemărginit şi adunat în sine, şi că pământul şi împrejurimea lui pluteşte în mijloc şi că toate corpurile se rotesc în jurul unui punct stabil şi solid, atunci trebuie neapărat ca elementele care se află deasupra pământului să se afle şi dedesubtul lui, căci una şi aceeaşi substanţă dă roată masei globului pământesc.” (Sfântul Grigore de Nyssa Despre suflet şi înviere)

"„Ci precum pământul după a lui fire stă şi apa, când ia deci întoarcerea cea de jos?...
...Şi pământului celui nemişcat i-a rânduit împrejur, ca unui centru, un cerc foarte sus aşezat, şi în chip iscusit foarte a legat cerul cel în veşnică mişcare prin cele ce se află la mijloc, pentru ca lumea să rămână şi statornică, şi mişcătoare; căci corpurile în veşnică şi repede mişcare sunt aşezate în cerc, iar ceea ce este nemişcat a primit în mod necesar locul din mijloc, având drept contra greutate pentru mişcarea sa nemişcarea, ca să nu se mişte din loc, în felul unui cilindru, sfera universului.”
„Iar înţelepţii elinilor zic, cum că cerul se întoarce cu firea sufletului celui lumesc, şi aceasta zic ei cum că învaţă drept şi cu cuvânt… Ci precum pământul după a lui fire stă şi apa, când ia deci întoarcerea cea de jos?” (Sf. Grigorie Palama Filocalia)

Sf. Atanasie de Paros în 1816:

"„Şi oarecare cuprindere împrejur este cerul a tuturor zidirilor celor văzute şi nevăzute. Că înlăuntrul lui se cuprind şi puterile îngerilor cele înţelegătoare şi toate cele simţite, stelele şi toate celelalte, împreună cu care şi însuşi pământul, care este ca un punct şi centru către toată lumea. …Căci cu adevărat, sau sferă, sau în chipul sferei, întru care se zice că este şi petrecerea fericiţilor. A căruia partea cea mai de sus este rotocolul lui cel despre toate părţile, iar cea mai de jos este mijlocul, unde cum că şi pământul ca un centru şade nemişcat, şi înţelepţii cei de afară de demult învaţă şi dumnezeiasca Scriptură de asemenea.”

Desigur că aceste citate trebuiesc luate "simbolic", "iconic", "alegoric", "metaforic", "duhovniceşte", şi în nici un caz nu cumva ad literam!

Lăsând la o parte ironia, a le contesta enunţul deja frizează nebunia şi îndrăcirea!

Cineva ar putea cel mult să nu fie de acord cu ele - libertatea de gândire şi exprimare - dar cu nici un chip - auzi "ocupatule"? să nu mai cuteze a minţi, şi aceasta şi în public, că te bate Doamne-Doamne!

Şi ca să ştiţi că nu-i de glumă, amintiţi-vă de primul păcat împotriva Duhului Sfânt:
"Împotrivirea faţă de adevarul dovedit al credinţei creştine".

Aviz nu numai lui Eugen, ci tuturor celor de pe aici care cutează să îi contrazică pe Sfinţi, cum că nu sunt infailibili (!!!), îi răstălmăcesc, filtrează, cenzurează, etc.