Antropologia (teologica) ortodoxa

[Eugen7]

În prealabil postat de Postelnicu

Nu este neapărat pentru Fani, căci ea pare a refuza hotărât şi fără concesii ideea că zilele facerii lumii aveau exact aceeaşi durată ca cele de azi, adică cele 24 de ore. Şi aceasta oricâte argumente scripturistice şi patristice i-ar putea oferi cineva, fie el şi Sf. Ioan Gură de Aur a cărui cinstită pomenire am săvârşit-o astăzi. Dar nu e numai ea, aşa că, poate spre folosul şi întărirea mărturisirii:

„Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu a făcut să nu se amestece lumina cu întunericul, ci să stea separate una de alta. Le-a despărţit şi le-a separat foarte mult una de alta…
Acum, după ce a fost făcut soarele, este zi când văzduhul este luminat de soare şi când soarele străluceşte în emisfera de deasupra pământului; este noapte când soarele ascunzându-se face umbră pământului. Atunci, la început, ziua şi noaptea nu se datorau mişcării soarelui, ci se făcea zi şi urma noapte când se revărsa lumina aceea care a fost făcută la început şi când iarăşi se retrăgea, potrivit măsurii rânduite ei de Dumnezeu.” (Sfântul Vasile, Hexaimeron)

La fel spune şi Sfântul Ioan Damaschin.

Astfel se cade în extrema introducerii în teologie a duhului ştiinţei veacului acesta. Căci în privinţa cuvântului „zi” pus între ghilimele se consideră a fi o exprimare metaforică ce ar corespunde cu „erele geologice”, o nouă rătăcire contra Scripturii şi Sfinţilor Părinţi ce nici n-au auzit de aşa ceva:
„Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l-a numit noapte. Iar dela începutul zilei până la ziua cealaltă, este o zi şi o noapte. Scriptura a spus: Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, ziua întâia.” (Sfântul Ioan Damaschin Dogmatica )

„Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, adică durata unei zile şi a unei nopţi…
Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, zi una
A spus una,
- sau pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii, unind timpul zilei şi al nopţii, ca să plinească durata celor douăzeci şi patru de ore ale unei zile, care cuprinde negreşit şi ziua şi noaptea, încât chiar dacă din pricina schimbărilor mersului soarelui se întâmplă ca o zi să aibă mai multe ore ca cealaltă, totuşi durata celor două, a zilei şi a nopţii, să se înscrie în timpul destinat lor, ca şi cum Moise ar fi spus: zi una este durata unei zile, măsura celor douăzeci şi patru de ore;
- sau pentru că învârtirea cerului de la un semn până la acelaşi semn se face într-o singură zi, încât ori de câte ori este seară şi dimineaţă în lume, potrivit învârtirii soarelui, această învârtire nu se face în mai mult timp, ci atât cât se împlineşte durata unei zile…” (Sfântul Vasile cel Mare Hexaimeron)
„Deşi atât lumina cât şi întunericul au fost zidite într-o clipită, totuşi, atât ziua cât şi noaptea zilei întâi au ţinut câte douăsprezece ceasuri fiecare.” (Sfântul Efrem Sirul)

„Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric; şi a numit Dumnezeu lumina zi şi întunericul l-a numit noapte. A împărţit fiecăruia locul său propriu fixându-le de la început unele hotare, pe care să le păzească mereu neîmpiedicat. Şi orice om cu judecată poate vedea că de atunci şi până acum nici lumina n-a depăşit propriile ei hotare şi nici întunericul n-a călcat rânduiala sa, făcând amestec şi tulburare. E îndestulător numai acest lucru ca să-i facă pe cei ce vor să se îndărătnicească să asculte şi să se supună cuvintelor dumnezeieştii Scripturi, să imite şi ei rânduiala acestor stihii, a luminii şi a întunericului, care păzesc neîmpiedicat drumul lor şi nu depăşesc măsurile proprii, ci îşi cunosc propria lor natură.
A numit o zi sfârşitul zilei şi sfârşitul nopţii, ca să fie o ordine şi un şir în cele văzute, şi ca să nu fie nici un amestec…
Dumnezeu a numit sfârşitul luminii seară, iar sfârşitul nopţii, dimineaţă; şi pe amândouă le-a numit zi, ca să nu ne înşelăm, nici să socotim că seara este sfârşitul zilei, ci să ştim bine că lungimea amândurora face o zi.” (Sfântul Ioan Gură de Aur Omilii)

Zilele au avut în mod de necombătut seară, dimineaţă, zi (lumină), noapte (întuneric). Iar ziua şi noaptea au avut negreşit 12 ore (ceasuri) fiecare, de la bun început, chiar din prima zi a creaţiei. Nu numai că au fost 24 de ore, ci şi că aceste ore erau identice cu ale noastre de acum!
De unde ştim aceasta? Tot de la Părinţii ce ne predau o statornicie a mişcărilor cereşti, constante în ciuda căderii în păcat a primilor oameni, care a adus, e adevărat, moartea în creaţie, dar nu a modificat şi cursul timpului, constant de atunci şi până la sfârşitul veacurilor!

Vezi în acest sens şi Sfântul Ioan Damaschin:
„Ele îşi urmează fără încetare calea pe care le-a orânduit-o Ziditorul şi aşa cum le-a întemeiat, după cum spune dumnezeescul David: Luna şi stelele pe care tu le-ai întemeiat. Prin cuvintele le-ai întemeiat a arătat statornicia orânduielii şi aşezării date lor de Dumnezeu. Căci le-a orânduit la timpuri, la semne, la zile şi la ani.

Sunt in asentimentul lui Fani.
Asertiunea de mai sus este elucubranta, plina de sofisme, specifica doctrinei creationiste (pseudo)stiintifice.

Sfintii Parinti nu se interpreteaza dupa bunul plac al fiecaruia in genul Sola Scriptura. Trebuie sa intelegem ce au spus Sfiintii nu doar sa reproducem ce au spus ei (ca niste copiatoare neisufletite).

Sfantul Ioan Damaschin afrima inechivoc in Dogmatica:
a) zilele creatiei nu aveau 24 ore pt ca "intainte de facerea Soarelui nu era un veac(durata temporala) care sa se poata masura".
b) universul nu are centru spatio-temporal caci "doar Dumnzeu este nemiscat, miscand toate prin lucrarea Sa"
c) universul este in expansiune uniforma fata de orice punct din univers, si luand ca referinta Planeta Pamant: "toti cei care afirma ca universul este sferic spun ca se departeaza in chip egal de la Pamant si in sus si laturi si in jos"
d) universul este inchis (nu se poate iesi din el) "este ca o sfera".
etc.

Asadar sa luam aminte.
Doamne ajuta.

[Postelnicu]

În prealabil postat de Eugen7

Sunt in asentimentul lui Fani.
Asertiunea de mai sus este elucubranta, plina de sofisme, specifica doctrinei creationiste (pseudo)stiintifice.

Sfintii Parinti nu se interpreteaza dupa bunul plac al fiecaruia in genul Sola Scriptura. Trebuie sa intelegem ce au spus Sfiintii nu doar sa reproducem ce au spus ei (ca niste copiatoare neisufletite).

Sfantul Ioan Damaschin afrima inechivoc in Dogmatica:
a) zilele creatiei nu aveau 24 ore pt ca "intainte de facerea Soarelui nu era un veac(durata temporala) care sa se poata masura".
b) universul nu are centru spatio-temporal caci "doar Dumnzeu este nemiscat, miscand toate prin lucrarea Sa"
c) universul este in expansiune uniforma fata de orice punct din univers, si luand ca referinta Planeta Pamant: "toti cei care afirma ca universul este sferic spun ca se departeaza in chip egal de la Pamant si in sus si laturi si in jos"
d) universul este inchis (nu se poate iesi din el) "este ca o sfera".
etc.

Asadar sa luam aminte.
Doamne ajuta.

"Minciuna repetată obsesiv devine adevăr" este un principiu aplicat cu succes de propagandiştii din toate timpurile. De la sine înţeles că este inspirat de cel rău, tatăl minciunii.

Iniţial ne gândeam să ignorăm aceste inepte "propovăduiri" evoluţionist teiste, ca pe bâzâitul unui ţânţar deranjant.

Dar iată, se pare că ţânţarul e unul anofel, purtător de malarie, şi atunci nu e chiar atât de inofensiv, trebuie din când în când plesnit cu apărătoarea, şi poate şi cu ceva insecticid ("virtuale", cucută, nu? acestea sunt desigur metafore, alegorii, simboluri, nu trebuie chiar luate "ad literam", asta aşa, pentru a nu fi "echivoci")

Dar nu vom răspunde unui propagandist maniac chiar la fiecare postare ci, aşa, din când în când.
Este suficient din când în când, patologia lui a fost depistată şi aici pe forum de ex. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=12974&page=7, şi acolo unde "propoveduia", de ex. http://www.scientia.ro/forum/index.p...73.0.htmlAcolo, unde "apostolul" evoluţionismului teist, a fost făcut pilaf de către scientiştii atei (mai mult sau mai puţin), care i-au vădit minciunile şi incoerenţa pato-logică a "interpretării" Sfântului Ioan Damaschin, făcând de ruşine şi "teologia ortodoxă" în numele căruia propovăduia.

"Sfintii Parinti nu se interpreteaza dupa bunul plac al fiecaruia in genul Sola Scriptura. Trebuie sa intelegem ce au spus Sfiintii nu doar sa reproducem ce au spus ei (ca niste copiatoare neisufletite)."

Sfintii Parinti nu se interpreteaza dupa bunul plac al fiecaruia în nici un gen!
Asta cu interpretarea este deja o gândire talmudică:
- Sfinţii interpretează Scriptura ("în duh şi adevăr" şi nicidecum ad literam, ferească Dumnezeu! Nu e în nici un caz cum scrie acolo şi cum citim...)
- (Unii ca) Eugen interpretează Sfinţii ("în duh şi adevăr" şi nicidecum ad literam, ferească Dumnezeu! Nu e în nici un caz cum scrie acolo şi cum citim...),
- unii îl interpretează pe Eugen şi cei ca el ("în duh şi adevăr" şi nicidecum ad literam, ferească Dumnezeu! Nu e în nici un caz cum scrie acolo şi cum citim...),
- alţii desigur trebuie să interpreteze ce au spus aceştia (desigur "în duh şi adevăr" şi nicidecum ad literam, ferească Dumnezeu! Nu e în nici un caz cum scrie acolo şi cum citim...), şi tot aşa ad infinitum.

Un adevărat "telefon fără fir" cum jucam când eram mici, uitaţi exemplul "inechivoc": ce a pornit din revelaţia scripturistică şi ce zice un alde "teolog" că spune Sf. Ioan Damaschin despre cosmos.

Aceasta este soarta struţo-cămilei, acestui nefiresc hibrid teologico-ştiinţific: va fi alungat şi lepădat şi de către credincioşii ortodocşi şi de către ştiinţificii atei.

Şi pentru că vedem că se poartă postări şi propoveduiri fluviu din partea aceluia, haideţi să o luăm şi pe această cale, pentru a demonta minciunile şi ereziile legate de Sf. Ioan Damaschin, deci...

[Postelnicu]

http://www.scribd.com/doc/99721879/S...l-big-bangului


"Să reluăm argumentaţia. Deci, potrivit celui care a postat, (şi a grupului eventual care susţine aceste păreri), din acest citat:
“toţi care au spus că cerul este sferic susţin că el se depărtează în chip egal de la Pământ şi în sus şi în lături şi în jos”, ar rezulta expansiunea uniformă a universului în jurul Pământului, aşa cum susţine modelul big-bang.

Am subliniat în special cuvintele „se depărtează în chip egal”, ce constituie unica bază a acestei prezumţii, nemaiîntâlnită din câte ştim în toată tradiţia teologică ortodoxă de până în sec. XXI.

În traducerea engleză:
„All, therefore, who hold that the heaven is in the form of a sphere, say that it is equally removed and distant from the earth at all points, whether above, or sideways, or below.”
Strict lingvistic vorbind, să zicem că s-ar putea cumva crede că „se depărtează” este un termen dinamic, cu sensul de „se în-depărtează”, „se distanţează”. Iar de aici, s-a mers mai departe cu presupunerea: se (în-)depărtează continuu, de la începuturi şi până astăzi, deci chiar în clipa în care aşternem şi se citesc aceste rânduri, exact ca în modelul „universului în expansiune” din ipoteza big-bang.
De altfel, pe acelaşi forum (http://www.scientia.ro/forum/index.p...ic,3873.0.html), bietul evoluţionist-teist a fost pur şi simplu demolat, atât de către ştiinţificii atei, cât şi de alţii care au constatat cu uşurinţă netemeinicia totală a acestei interpretări.

Şi nu numai acolo, dar şi următoarea inepţie:
„b) timpul este relativ. (Durata temporală a zilelor creaţiei este relativă, chiar şi între ele)” – (a câta oare „deducţie”? Până acum, nimeni din teologi nu a ajuns la astfel de tâlcuiri, originalitatea e deplină!) a fost demontată, chiar la nivel de bun simţ:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=12974&page=7

Zi se referă la durata temporală. În primele 3 zile când nu era soarele cine determina durata temporală a zilei de 24 de ore? Cine determina seara si dimineaţa? Întrebările sunt retorice deoarece Sfântul Ioan Damaschin spune clar că înainte de facerea soarelui durata temporala (veacul) nu se poate "măsura".

"Înainte de întemeierea lumii, când nu era soare care sa despartă ziua de noapte, nu era un veac care sa se poată măsura." Sfântul Ioan Damaschin Dogmatica."

Ne exprimăm îngrijorarea şi nădejdea că asemenea absurdităţi ce sfidează orice bun simţ, teologic şi uman, nu sunt susţinute şi predate de către părinţi profesori în cadrul orelor la teologie. Spunem aceasta, întrucât în spatele postărilor respective de pe net se află nişte personaje cel puţin dubioase, ce se numesc „Eugen7”, „MihailT”, etc. care desigur că nu prezintă nici un fel de gir şi nu au o autoritate câtă vreme nu se ştie cine sunt (posibilitatea ca ei chiar să fie părinţi profesori e de coşmar, ce motiv ar avea să adopte acest anonimat?)

Necunoscându-i pe aceştia, am ales a le combate ideile şi părerile, mai ales că ei se comportă ca şi cum ar avea un program consecvent, şi se mai şi revendică a veni din zona teologiei academice... (continuare)

[Postelnicu]

„c) universul este sferic (adică închis, nu se poate "ieşi" din el, nu are "margine" spaţială). Universul este dinamic şi nu static. Este prezentat modelul geocentric (ca un model funcţional potenţial, nu şi exclusiv) "la modă" în filozofia şi ştiinţa (paradigma ştiinţifică) epocii respective.”

„Nu are margine spaţială”??? Aşa gândea Aristotel? Ptolemeu? Sfinţii Părinţi? „Sfera” ce e, nu chiar acel corp? Şi cum poate exista un corp nemărginit, nedefinit? Aici e clar vorba de sfera clasică în 3D, iar universul este mărginit de „apele de deasupra”.

„d) toate obiectele din univers sunt considerate în mişcare (fiind puse în mişcare de lucrarea lui Dumnezeu) ceea ce implică inexistenţa stării de repaus absolut.”

Când eşti străin nu numai de astrofizica aristotelic/ptolemeică, dar şi de tâlcuirile patristice, ajungi inevitabil la asemenea confuzii, dar prin mare mila Domnului, se poate ieşi şi din acelea, de există o bunăvoinţă.

Observând la final toate argumentele „noilor teologi” legate de temele ştiinţă-religie, observăm cum operează (cu ştiinţă sau fără ştiinţă, cu voie sau fără voie, cu gândul, cuvântul sau cu lucrul) procesul hegelian evoluţionist dialectic:

Teza: (Cosmologia bisericească, a Scripturii şi a Părinţilor)
- Antiteza: (Cosmologia ştiinţifică oficială contemporană)
=
Sinteza: noua teologie "ortodoxă" a creaţiei (un fel de evoluţionism teist)




Vezi şi: http://www.scribd.com/doc/38021604/S...hin-Pentru-cer
http://www.hexaimeron.ro/Cosmologie/Cerul.html
http://www.scribd.com/doc/11985543/C...eocentrismului
http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/...ocentristi.pdf

[Postelnicu]

O altă afirmaţie obsesivă a "teistului": „d) toate obiectele din univers sunt considerate în mişcare (fiind puse în mişcare de lucrarea lui Dumnezeu) ceea ce implică inexistenţa stării de repaus absolut.”

Să vedem dacă chiar "toate", cum declară ritos expertul nostru teologic kabbalist. Ce spun Părinţii despre aceasta?:

Vor fi de acord şi cei ce sunt împotriva spuselor mele că pricina care face ca pământul, care este mai greu decât apa, să stea suspendat în mijlocul universului…” (Sf. Vasile Hexaimeron)

Deci pământul nu stă în mijloc pentru că ar atârna într-o cumpănă dreaptă, ci pentru că măreţia voii lui Dumnezeu îl ţine în frâu prin legea Sa, astfel ca ceea ce este şovăielnic şi gol să rămână neclătinat, precum şi proorocul David mărturiseşte, zicînd: Ťîntemeiat-a pământul pe tăria lui şi nu se va pleca în veacul veaculuiť (Psalm 103, 5). ... Cu voia lui Dumnezeu rămâne, dar, neclătinat pămîntul şi Ťstă în veacul veaculuiť (Eclesiastul I, 4), precum spune Biserica, şi după voia lui Dumnezeu se mişcă şi se clatină. Drept aceea, pământul nu stă sprijinit pe temeliile lui şi nici nu rămâne neclătinat pe reazemul său, ci Domnul îl face să stea şi îl cuprinde cu tăria voii Sale, Ťcă în mâna Lui sunt toate marginile pământuluiť. (Psalm 94, 4) Şi simplitatea aceasta a credinţei biruieşte toate mărturiile...
Căci în ce chip pământul stă atârnat în gol şi rămâne nemişcat din pricina greutăţii sale cumpănite din toate părţile...” (Sfântul Ambrozie al Mediolanului Hexaimeron)

„Întrucât cerul cuprinde totul la sânul său, fiind nemărginit şi adunat în sine, şi că pământul şi împrejurimea lui pluteşte în mijloc şi că toate corpurile se rotesc în jurul unui punct stabil şi solid, atunci trebuie neapărat ca elementele care se află deasupra pământului să se afle şi dedesubtul lui, căci una şi aceeaşi substanţă dă roată masei globului pământesc.” (Sfântul Grigore de Nyssa Despre suflet şi înviere)

"„Ci precum pământul după a lui fire stă şi apa, când ia deci întoarcerea cea de jos?...
...Şi pământului celui nemişcat i-a rânduit împrejur, ca unui centru, un cerc foarte sus aşezat, şi în chip iscusit foarte a legat cerul cel în veşnică mişcare prin cele ce se află la mijloc, pentru ca lumea să rămână şi statornică, şi mişcătoare; căci corpurile în veşnică şi repede mişcare sunt aşezate în cerc, iar ceea ce este nemişcat a primit în mod necesar locul din mijloc, având drept contra greutate pentru mişcarea sa nemişcarea, ca să nu se mişte din loc, în felul unui cilindru, sfera universului.”
„Iar înţelepţii elinilor zic, cum că cerul se întoarce cu firea sufletului celui lumesc, şi aceasta zic ei cum că învaţă drept şi cu cuvânt… Ci precum pământul după a lui fire stă şi apa, când ia deci întoarcerea cea de jos?” (Sf. Grigorie Palama Filocalia)

Sf. Atanasie de Paros în 1816:

"„Şi oarecare cuprindere împrejur este cerul a tuturor zidirilor celor văzute şi nevăzute. Că înlăuntrul lui se cuprind şi puterile îngerilor cele înţelegătoare şi toate cele simţite, stelele şi toate celelalte, împreună cu care şi însuşi pământul, care este ca un punct şi centru către toată lumea. …Căci cu adevărat, sau sferă, sau în chipul sferei, întru care se zice că este şi petrecerea fericiţilor. A căruia partea cea mai de sus este rotocolul lui cel despre toate părţile, iar cea mai de jos este mijlocul, unde cum că şi pământul ca un centru şade nemişcat, şi înţelepţii cei de afară de demult învaţă şi dumnezeiasca Scriptură de asemenea.”

Desigur că aceste citate trebuiesc luate "simbolic", "iconic", "alegoric", "metaforic", "duhovniceşte", şi în nici un caz nu cumva ad literam!

Lăsând la o parte ironia, a le contesta enunţul deja frizează nebunia şi îndrăcirea!

Cineva ar putea cel mult să nu fie de acord cu ele - libertatea de gândire şi exprimare - dar cu nici un chip - auzi "ocupatule"? să nu mai cuteze a minţi, şi aceasta şi în public, că te bate Doamne-Doamne!

Şi ca să ştiţi că nu-i de glumă, amintiţi-vă de primul păcat împotriva Duhului Sfânt:
"Împotrivirea faţă de adevarul dovedit al credinţei creştine".

Aviz nu numai lui Eugen, ci tuturor celor de pe aici care cutează să îi contrazică pe Sfinţi, cum că nu sunt infailibili (!!!), îi răstălmăcesc, filtrează, cenzurează, etc.

[Eugen7]

În prealabil postat de Postelnicu

"Minciuna repetată obsesiv devine adevăr" este un principiu aplicat cu succes de propagandiştii din toate timpurile. De la sine înţeles că este inspirat de cel rău, tatăl minciunii.

Dar iată, se pare că ţânţarul e unul anofel, purtător de malarie, şi atunci nu e chiar atât de inofensiv, trebuie din când în când plesnit cu apărătoarea, şi poate şi cu ceva insecticid ("virtuale", cucută, nu? acestea sunt desigur metafore, alegorii, simboluri, nu trebuie chiar luate "ad literam", asta aşa, pentru a nu fi "echivoci")

Dar nu vom răspunde unui propagandist maniac ...

Reguli de folosire a forumului.
http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=3

Regulile polemicii civilizate / Rules of Civilised Polemics
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15661

Imi pare rau dar nu pot discuta la acest "nivel" pe care il doriti (ce implica atacuri la persona, invective, injurii, calomnii...).

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Sfantul Ioan Damaschin afrima inechivoc in Dogmatica:
a) zilele creatiei nu aveau 24 ore pt ca "intainte de facerea Soarelui nu era un veac(durata temporala) care sa se poata masura".

Acesta e un neadevar, ti-am mai scris de cateva ori ce spune Sf. Ioan Damaschin, la inceput nu ai mia repetat, dar vad ca tu tot timpul repeti aceleasi lucruri, chiar daca sunt neadevarate. Sf. Damaschin (si toti sfintii) spun de veacul de dinainte de facerea lumii http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=772
De altfel reiese din tot citatul, daca nu il dadeai trunchiat.

[Postelnicu]

În prealabil postat de catalin2

Acesta e un neadevar, ti-am mai scris de cateva ori ce spune Sf. Ioan Damaschin, la inceput nu ai mia repetat, dar vad ca tu tot timpul repeti aceleasi lucruri, chiar daca sunt neadevarate. Sf. Damaschin (si toti sfintii) spun de veacul de dinainte de facerea lumii http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=772
De altfel reiese din tot citatul, daca nu il dadeai trunchiat.

Să ne rugăm pentru el, ne temem că dă semne de îndrăcire deja (errare humanum est, perseverare dibolicum!), nu mai poate (nu mai vrea?) să iasă din mlaştina asta, bietul om!

[Postelnicu]

Prin natura sa deigur, un forum riscă adeseori să se transforme într-un Turn Babel, în care, deşi vorbim aceeaşi limbă, româna, parcă nu ne mai înţelegem unii cu alţii. Şi aceasta este din cauza duhurilor diferite care ne mână.

Deci, cu toate că este în continuare off topic, lăsăm aceste rânduri nu ca un duel, polemică, sau dezbatere cu unii de pe aici, ci, pentru eventualii "vizitatori", membri sau nu, care ar primi şi s-ar folosi cu ceva, ceilalţi pot ignora liniştiţi, ca să nu-şi mai tulbure postul şi rugăciunea.

Aşadar, cu privire la înţelesurile şi nivelurile lor la Sfinţi, Sf. Teofilact al Bulgariei zice:

Patru sunt chipurile în care se tâlcuieşte Sfânta Scriptură:
istoric, adică potrivit literei şi după istorie;
anagogic, adică după înalta înţelegere;
alegoric, adică sub cele spuse se înţeleg altele, ascunse; şi
tropologic, adică pentru îndreptarea năravurilor.

Înţelesul istoric este cel care cuprinde lucruri trecute, care nu trebuiesc altfel înţelese şi nici nu sunt închipuire a altui lucru....

Deci, în patru feluri se face citirea Sfintei Scripturi: istoric - potrivit cuvintelor; anagogic - după chipul unei înţelegeri mai înalte; alegoric când înţelegem altceva decât cele spuse şi tropologic - adică în chipul îndreptător de năravuri [moral]. Se cuvine a şti că nu toate cuvintele Scripturii pot fi tâlcuite în toate aceste feluri, ci unele se tâlcuiesc numai într-un fel, altele în două sau în trei şi altele în toate aceste patru feluri.


(continuare....)

[Postelnicu]

Să luăm acum un exemplu concret: Ziua întâi (una) la Sfântul Vasile cel Mare. Citatul din Hexaimeron spune aşa:

"Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, zi una".

— Pentru ce n-a spus: "ziua întâi", ci: "zi una"? Doar era firesc să o numească: "ziua întâia", că avea să-i adauge ziua a doua, a treia, a patra, pentru că era în fruntea celor care vin după ea.
A spus "una",

a) sau pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii, unind timpul zilei şi al nopţii, ca să se plinească durata celor douăzeci şi patru de ore ale unei zile care cuprinde negreşit şi ziua şi noaptea, încît chiar dacă din pricina schimbărilor mersului soarelui se întîmplă ca o zi să aibă mai multe ore ca cealaltă, totuşi durata celor două, a zilei şi a nopţii, să se înscrie în timpul destinat lor; ca şi cum Moisi ar fi spus: "zi una"este durata unei zile, măsura celor douăzeci şi patru de ore;

b) sau pentru că învârtirea cerului de la un semn pînă la acelaşi semn se face într-o singură zi, încît ori de cîte ori este seară şi dimineaţă în lume, potrivit învârtirii soarelui, această învârtire nu se face în mai mult timp, ci atît cit se împlineşte durata unei zile;

c) sau mai adevărată este explicaţia transmisă în cuvintele cele de taină, că Dumnezeu, Cel Ce a făcut timpul, a pus timpului măsuri şi semne: durata zilelor; şi măsurând timpul cu săptămâna, porunceşte ca săptămâna să se învârtă mereu în ea însăşi, pentru a număra mişcarea timpului; iar pe săptămână să o împlinească "ziua cea una" întorcându-se spre ea însăşi de şapte ori; şi această întoarcere este în formă de cerc, că începe dintr-un punct şi se sfârşeşte în acelaşi punct. Aceeaşi însuşire o are şi veacul; se întoarce spre el însuşi şi niciodată nu se sfârşeşte. Aceasta este pricina că începutul timpului n-a fost numit de Scriptură "ziua întâia", ci: "zi una" ca şi din numirea ei să i se vadă înrudirea cu veacul. În chip propriu şi natural, ziua întâia a fost numită "una" pentru a arăta unicitatea veacului; că veacul nu are părtăşie cu altceva. Dacă Scriptura ne vorbeşte de "multe veacuri" şi în multe locuri vorbeşte de "veacul veacului" şi de "veacurile veacurilor", dar nici în acele locuri "veacul" nu este numărat cel dintâi, cel de al doilea, nici cel de al treilea; în acele locuri ni se arată mai degrabă deosebiri de situaţii şi de felurite lucruri, dar nu circumscrieri, sfârşituri şi succesiuni de veacuri. Că spune Scriptura: "Ziua Domnului cea mare şi luminată"; şi iarăşi: "Pentru ce căutaţi ziua Domnului? Aceea este întuneric şi nu lumină". Negreşit "întuneric" celor vrednici de întuneric. Scriptura cunoaşte şi ziua cea neînserată, cea continuă, cea fără de sfîrşit, pe care psalmistul a numit-o "a opta", pentru că se află în afara acestui timp săptămânal. Încît fie de zici "zi", fie de zici "veac", vei exprima aceeaşi idee. Dacă ai numi "zi" starea aceea, una este şi nu multe; iar dacă ai numi-o "veac", unul este şi nu multe. Aşadar Scriptura, ca să ducă mintea noastră spre viaţa ce va să fie, a numit "una" icoana veacului, pârga zilelor, pe cea de o vîrstă cu lumina, sfânta duminică, cea cinstită cu învierea Domnului." (continuare...)