A filosofa sau a crede?

[iustin10]

În prealabil postat de Seraphim7

Multi dintr-e noi credem pur si simplu,fara sa ne putem atatea intrebari,fara sa ne framantam daca totusi exista ceva mai presus de noi care ne hotaraste,sau infuenteaza destinele.E doar doar religia cea care ne starneste credinta,care ne-o insufla.Credem in om sau credem in mesajul omului,divinizam oameni sau coboram divinul spre noi.Tind sa ajung la concluzia ca nu exista certitudini ci doar constatari,si acestea pot fi de multe ori eronate.De multe ori credem si dupa aceea suntem dezamagiti,si nu sunt putine cazurile in care ajungem in asemenea stari inca doar o credinta in ceva suprunatural sau aderarea la un cult religios ne satisface,ne da o oarecare stabilitate emotionala.E atat de fascinant universul acesta religios,acest taram al sacrului,dar totusi originile lui sunt inca incerte.Ce alegeti credinta in ceva gata dogmatizat si batut in cuie,spre exemplu o religie institutionalizata, ce va ofera siguranta sau cautarea patimiasa in adancurile sacrului unde poate nu gasesti ceace te asteptai dar macar o afli singur.Deci crezi sau cercetezi?

Eu aleg Adevarul.
Dupa cum bine observi exista o fascinatie a credintei,la scara culturala,contrapusa oarecum cautarii perpetue . Dar nu cred ca este o simpla nevoie emotionala de stabilitate . Nu cred ca este o comoditate a gandirii noastre,contrapusa unei alte atitudini opuse,care sa se ocupe cu cercetarea a toate.
Dupa mine disctinctia nu este intre a crede si a cercetea. Si cei ce cred in Dumnezeu cerceteaza,poate mai mult decat cei care se ocupa cu filozofia
Distinctia principale este revelatia unei forte exterioare noua, care se regaseste in valori preexistente in noi .Este o armonizare a tendintei noastre interioare catre absolut, cu o forta exterioara noua,dar care e capabila sa trezeasca perfectiunea in noi.
Valorile capata sens,si absolutul devine real
Deci pt mine ,principala distinctie nu este cunoastere/necercetare , ci
cautarea continua si neimplinta / regasire de sine .

[Seraphim7]

În prealabil postat de iustin10

Eu aleg Adevarul.
Dupa cum bine observi exista o fascinatie a credintei,la scara culturala,contrapusa oarecum cautarii perpetue . Dar nu cred ca este o simpla nevoie emotionala de stabilitate . Nu cred ca este o comoditate a gandirii noastre,contrapusa unei alte atitudini opuse,care sa se ocupe cu cercetarea a toate.
Dupa mine disctinctia nu este intre a crede si a cercetea. Si cei ce cred in Dumnezeu cerceteaza,poate mai mult decat cei care se ocupa cu filozofia
Distinctia principale este revelatia unei forte exterioare noua, care se regaseste in valori preexistente in noi .Este o armonizare a tendintei noastre interioare catre absolut, cu o forta exterioara noua,dar care e capabila sa trezeasca perfectiunea in noi.
Valorile capata sens,si absolutul devine real
Deci pt mine ,principala distinctie nu este cunoastere/necercetare , ci
cautarea continua si neimplinta / regasire de sine .

Mai ai nevoie sa cauti daca ai gasit deja?Si pana la urma noi nu stim ce cautam,noi doar gasim...De multe ori nu te multumesti cu -adevarurile- gata fundamentate.A afirma ca deti adevarul inseamna a nega existenta lui...

[iustin10]

În prealabil postat de Seraphim7

Mai ai nevoie sa cauti daca ai gasit deja?Si pana la urma noi nu stim ce cautam,noi doar gasim...De multe ori nu te multumesti cu -adevarurile- gata fundamentate.A afirma ca deti adevarul inseamna a nega existenta lui...

Din punct de vedere rational ,e normal sa cauti,deci adevarurile de a gata nu ar indeplini aceasta conditie.
Dar eu nu vorbesc de ratiune,de logica.Logica aceasta geometrica si -a atins limitele.
Eu vorbesc de cautarea sa si neliniste,chiar daca este facuta cu ratiunea, de cautarea de valori. Omult cauta valorile care sa ii aduca linistea si siguranta.Nu stie ce va gasi,cum bine remarci,deci nu e un joc cu solutie finita,dinainte cunoscuta.
Aventura ratinii ,prin credinta,este ca porneste la drum cautind ligica in toate,si sfarseste gasind valoarea,care vine din exteriorul sau ,prin Cuvantul Evanghgeliei ,dar reverbereaza extraordinar si in interior
Omul pleaca sa descopere lumea,si se gaseste cu uimire pe sine. gaseste niste valori,cum ar fi iubirea,afirmatee in exteriorul sau ,dar care vibreaza extraordinar cu sufletul sau.
Deci iata reunite : explicatia atotcuprinzqatoare,prin Dumnezeu , sinele,prin emotia simtita, si confirmarea de la ceilalti ,prin descoperirea unitatii tuturor oamenilor
Eu zic ca este un joc myult mai profund ,decat simpla explicare logica,liniara si geometrica.

[Seraphim7]

În prealabil postat de iustin10

Din punct de vedere rational ,e normal sa cauti,deci adevarurile de a gata nu ar indeplini aceasta conditie.
Dar eu nu vorbesc de ratiune,de logica.Logica aceasta geometrica si -a atins limitele.
Eu vorbesc de cautarea sa si neliniste,chiar daca este facuta cu ratiunea, de cautarea de valori. Omult cauta valorile care sa ii aduca linistea si siguranta.Nu stie ce va gasi,cum bine remarci,deci nu e un joc cu solutie finita,dinainte cunoscuta.
Aventura ratinii ,prin credinta,este ca porneste la drum cautind ligica in toate,si sfarseste gasind valoarea,care vine din exteriorul sau ,prin Cuvantul Evanghgeliei ,dar reverbereaza extraordinar si in interior
Omul pleaca sa descopere lumea,si se gaseste cu uimire pe sine. gaseste niste valori,cum ar fi iubirea,afirmatee in exteriorul sau ,dar care vibreaza extraordinar cu sufletul sau.
Deci iata reunite : explicatia atotcuprinzqatoare,prin Dumnezeu , sinele,prin emotia simtita, si confirmarea de la ceilalti ,prin descoperirea unitatii tuturor oamenilor
Eu zic ca este un joc myult mai profund ,decat simpla explicare logica,liniara si geometrica.

Dar crezi ca e bine sa ne amagim,sa renuntam la lupta si sa ne complacem in rigiditatatea actualelor credinte religiose,eu unul mai bine ma lupt cu dumnezeul propovaduit de actualii lideri religiosi.Unde e totusi Dumnezeu daca pe pamant lipseste?

[iustin10]

În prealabil postat de Seraphim7

Unde e totusi Dumnezeu daca pe pamant lipseste?

E in tine.

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

E in tine.

Iustin, am mai discutat si data trecuta despre asta, afirmatia e valabila doar in sens figurat, altfel tine de panteismul oriental (preluat de new-age), unde toate lucrurile au in ele si divinitatea. Dar daca te referi la insusiri sadite in noi la creatie e adevarat, in sens figurat. In rest primesc pe Hristos cei credinciosi doar cand se impartasesc, prin Botez, Mirungere si celelalte Sfinte Taine primesc numai harul.

În prealabil postat de catalin2

Iustin, am mai discutat si data trecuta despre asta, afirmatia e valabila doar in sens figurat, altfel tine de panteismul oriental (preluat de new-age), unde toate lucrurile au in ele si divinitatea. Dar daca te referi la insusiri sadite in noi la creatie e adevarat, in sens figurat. In rest primesc pe Hristos cei credinciosi doar cand se impartasesc, prin Botez, Mirungere si celelalte Sfinte Taine primesc numai harul.

normal ca e la figurat. Altfel ce sens mai ar avea institutiile religioase nu? Normal, Hristos vorbea la propriu numai cand ii convine institutiei, si in rest vorbea la figurat. Normal. Pentru institutiile care il confisca pe Dumnezeu, totul e normal.

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

Iustin, am mai discutat si data trecuta despre asta, afirmatia e valabila doar in sens figurat, altfel tine de panteismul oriental (preluat de new-age), unde toate lucrurile au in ele si divinitatea. Dar daca te referi la insusiri sadite in noi la creatie e adevarat, in sens figurat. In rest primesc pe Hristos cei credinciosi doar cand se impartasesc, prin Botez, Mirungere si celelalte Sfinte Taine primesc numai harul.

Eu ma refeream la faptul ca Dumnezeu incepe prin a fi cautat in afara noastra,si sfarseste prin a fi gasit in noi.
E adevarat ca pe deplin Dumnezeu e gasit asa cum zici tu. Dar eu vorbeamde o experienta personala,adresata unui om caruia credeam eu ca ii poate ajuta .
Adica si eu am plecat de la ratiune ,si am constatat ca Dumnezeu se manifesta cu putere chiar in sentimentele mele,si imi arata noi valori ,de care nu stiam.
Practic am gasit un alt eu .
Eu zic ca e bine sa ii vorbesti omului pe limba lui ,sa incerci sa il intelegi .
Esti plin de intelepciune catalin,dar fii mai aproape de oameni.
Ca ce trebuie sa facem stim toti ,dar nu toti putem . Si cautam intelegere si ajutor,si nu predici sterile

[Seraphim7]

În prealabil postat de catalin2

Iustin, am mai discutat si data trecuta despre asta, afirmatia e valabila doar in sens figurat, altfel tine de panteismul oriental (preluat de new-age), unde toate lucrurile au in ele si divinitatea. Dar daca te referi la insusiri sadite in noi la creatie e adevarat, in sens figurat. In rest primesc pe Hristos cei credinciosi doar cand se impartasesc, prin Botez, Mirungere si celelalte Sfinte Taine primesc numai harul.

De ce trebuie sa ne ”jucam” atat cu sensurile?Eu cred in Dumnezeu insa doar in sens figurat...Ce intelegi din asta?Pai ori e in tine Dumnezeu ori nu e deloc...

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Seraphim7

Unde e totusi Dumnezeu daca pe pamant lipseste?

Dumnezeu este permanent prezent in istorie (fara de care istoria insasi nu ar fi cu putinta) prin lucrarile Sale, prin energia necreata, prin harul datator si sustinator al vietii, mai intai.
Tocmai pentru ca noi credem si in anumita masura experimentam aceasta, zicem crestineste "Doamne, miluieste!". Adica cerem ca harul lui Dumnezeu sa se coboare in noi, spre iertarea pacatelor si sfintirea noastra. Facem asa nu pentru ca harul nu ar fi peste noi si in noi, ci pentru ca prin cererea noastra ne deschidem mintea si inima spre a ne lasa cercetati si tamaduiti de harul lui Dumnezeu. Voim o impreuna-lucrare, cerem asta, ne deschidem la aceasta.

Faptul ca pe pamant se intampla lucruri care nu tin de voia Domnului, fiind insa ingaduite de El, nu arata nicidecum ca Domnul ar lipsi din istorie. Ci arata ca omul alege sa faca istorie de unul singur, fara a-L primi pe Dumnezeu in sufletul si faptele sale.

Asadar Domnul viaza in noi, permanent, iar noi putem cunoaste si aspira inca si mai mult sa traim aceasta, pe masura ce ne lepadam de simbioza lipicioasa cu desertaciunea inchipuirilor veacului acestuia.

A spune ca Dumnezeu lipseste din istoria acestei lumi nu vorbeste atat despre Dumnezeu (inteles desigur ca lucrare, iar nu ca Fiinta), cat mai degraba despre refuzul omului de a deschide usa mintii si a inimii, Celui care vegheaza si asteapta la usa ca manerul sa fie apasat, odata pentru totdeauna, pe dinlauntru...

http://www.youtube.com/watch?v=HeOe1...eature=related