A filosofa sau a crede?

[Seraphim7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Marturisesc ca nu inteleg aceasta disjunctie. Aceasta punere a problemei in termeni de "sau-sau". In ceea ce ma priveste, cred SI cercetez. Banuiesc ca de asta mi-a dat Domnul atat darul credintei, cat si pe acela al glagoriei: cu scopul de a le folosi intru descoperirea cailor Lui.

Ce credeti?Si unde il cautati pe Dumnezeu?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Seraphim7

Ce credeti?Si unde il cautati pe Dumnezeu?

Un raspuns a dat Sfantul Grigorie Palama, pe vremea disputei isihaste.
Din topicul deschis de Pelerin la sectiunea Patrologie, am selectat pasajul de mai jos.

Parintele Staniloae sintetizeaza asa:

Pentru Palama, Dumnezeu se manifesta in lume prin lucrarile Sale.
Fiinta ramane dincolo de orice relatie, de orice impartasire, ascunsa in transcendenta absoluta, pana la care nu ne putem ridica pe nici o cale.
Toate numirile ce le dam lui Dumnezeu NU se refera la fiinta Lui, care e mai presus de intelesul oricarui nume
ci la lucrarile Lui care vin in lume: numirile viata, lumina, intelepciune, Dumnezeu, fiinta dumnezeiasca - nu exprima ascunsul nearatat in lume si neimpartasit
ci puterile si lucrarile de viata nascatoare, de fiinta facatoare, de intelepciune datatoare, indumnezeitoare,
care coboara la noi.
Numai prin derivatie de la lucrari numim ascunsul necunoscut fiinta si Dumnezeu. Nu in sens propriu, ci prin derivatie.
Sfantul Vasile cel Mare zice: "Lucrarile Lui coboara la noi, fiinta Lui insa ramane inaccesibila." Ea e propriu-zis mai presus de ceea ce numim fiinta dumnezeiasca si mai presus de principiu si de dumnezeire.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de cezar_ioan

Un raspuns a dat Sfantul Grigorie Palama, pe vremea disputei isihaste.
Din topicul deschis de Pelerin la sectiunea Patrologie, am selectat pasajul de mai jos.

Parintele Staniloae sintetizeaza asa:

Pentru Palama, Dumnezeu se manifesta in lume prin lucrarile Sale.
Fiinta ramane dincolo de orice relatie, de orice impartasire, ascunsa in transcendenta absoluta, pana la care nu ne putem ridica pe nici o cale.
Toate numirile ce le dam lui Dumnezeu NU se refera la fiinta Lui, care e mai presus de intelesul oricarui nume
ci la lucrarile Lui care vin in lume: numirile viata, lumina, intelepciune, Dumnezeu, fiinta dumnezeiasca - nu exprima ascunsul nearatat in lume si neimpartasit
ci puterile si lucrarile de viata nascatoare, de fiinta facatoare, de intelepciune datatoare, indumnezeitoare,
care coboara la noi.
Numai prin derivatie de la lucrari numim ascunsul necunoscut fiinta si Dumnezeu. Nu in sens propriu, ci prin derivatie.
Sfantul Vasile cel Mare zice: "Lucrarile Lui coboara la noi, fiinta Lui insa ramane inaccesibila." Ea e propriu-zis mai presus de ceea ce numim fiinta dumnezeiasca si mai presus de principiu si de dumnezeire.

"Fiinta Lui Dumnezeu este inaccesibila"

O afirmatie plina de adevar...

(...din perspectiva cognitiei egotice. Cognitia non-egotica nu are sens, pentru ca "eul" este 'inexistent' in acest caz.)

In aceeasi nota:
"Fiinta Lui Dumnezeu este non-cogniscibila, intangibila, cu desavarsire inaccesibila"

Dar daca nu putem afirma absolut nimic cu privire la Natura Fiintei Lui, cum putem afirma ca Aceasta se manifesta in lume prin Lucrarile Sale?

De ce afirmam ca Lucrarea este non-Fiinta cand nu putem afirma nimic cu privire la Natura Fiintei?

Este doar o simpla observatie care urmareste logica definitiei patristice.

Definitia Sfantului Grigorie Palama este valoroasa nu prin respectarea logicii, ci din punct de vedere intuitiv.

Cei care valideaza aceasta definitie (cugeta la miezul ei), prin rugaciune si har ajung dincolo de intiparirile si inchipuirile mintii.

[Seraphim7]

În prealabil postat de cezar_ioan

Un raspuns a dat Sfantul Grigorie Palama, pe vremea disputei isihaste.
Din topicul deschis de Pelerin la sectiunea Patrologie, am selectat pasajul de mai jos.

Parintele Staniloae sintetizeaza asa:

Pentru Palama, Dumnezeu se manifesta in lume prin lucrarile Sale.
Fiinta ramane dincolo de orice relatie, de orice impartasire, ascunsa in transcendenta absoluta, pana la care nu ne putem ridica pe nici o cale.
Toate numirile ce le dam lui Dumnezeu NU se refera la fiinta Lui, care e mai presus de intelesul oricarui nume
ci la lucrarile Lui care vin in lume: numirile viata, lumina, intelepciune, Dumnezeu, fiinta dumnezeiasca - nu exprima ascunsul nearatat in lume si neimpartasit
ci puterile si lucrarile de viata nascatoare, de fiinta facatoare, de intelepciune datatoare, indumnezeitoare,
care coboara la noi.
Numai prin derivatie de la lucrari numim ascunsul necunoscut fiinta si Dumnezeu. Nu in sens propriu, ci prin derivatie.
Sfantul Vasile cel Mare zice: "Lucrarile Lui coboara la noi, fiinta Lui insa ramane inaccesibila." Ea e propriu-zis mai presus de ceea ce numim fiinta dumnezeiasca si mai presus de principiu si de dumnezeire.

E pura speculatie,preluata de la platonicieni,insa nu o contrazic...Si nu prea inteleg cum poate cobori la tine si in acelasi timp sa ramana inacesibil....Atunci pentru ce mai coboara?De ce sa ne incurcam in teorii pe care nici macar nu le intelegem,le acceptam pentru ca ni se par *profunde* insa nu ne lamuresc prea mult...

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Seraphim7

Si nu prea inteleg cum poate cobori la tine si in acelasi timp sa ramana inacesibil....Atunci pentru ce mai coboara?De ce sa ne incurcam in teorii pe care nici macar nu le intelegem,le acceptam pentru ca ni se par *profunde* insa nu ne lamuresc prea mult...

Atunci cand intalnim Tainele, avem nevoie de un cu totul alt mod de asezare sufleteascsa decat cea rationalista. Ne-o insufla Duhul. Sau n-o avem deloc.
Prin gandire rupta de inima, intr-adevar, nu pricepem nimic si riscam sa punem ghilimele acolo unde, de fapt, aflam ca, dimpotriva: cugetarea noastra lumeasca e cu ghilimele.

Lucrurile duhovnicesti se cugeta duhovniceste, Seraphim...
Domnul fie cu noi!

[Seraphim7]

În prealabil postat de cezar_ioan

Atunci cand intalnim Tainele, avem nevoie de un cu totul alt mod de asezare sufleteascsa decat cea rationalista. Ne-o insufla Duhul. Sau n-o avem deloc.
Prin gandire rupta de inima, intr-adevar, nu pricepem nimic si riscam sa punem ghilimele acolo unde, de fapt, aflam ca, dimpotriva: cugetarea noastra lumeasca e cu ghilimele.

Lucrurile duhovnicesti se cugeta duhovniceste, Seraphim...
Domnul fie cu noi!

Cu totii suntem fascinati de mister,crezi ca eu nu am trait experiente asa-zise mistice si am incercat sa le inteleg ,dar misterele sunt intelese de fiecare in mod diferit si nu pot fi catalogate intr-un mod obiectiv.Eu aici vorbesc despre o cunoastere apolinica,care sa poata fi concretizata,cunoaterea bazata pe revelatii e mult mai fragila fiindca nu are un suport concret si izvorul ei este invaluit intr-un misticism greu penetrabil.

[Marius22]

Nu exista alta cale catre adevarata filosofie despre Dumnezeu decat rugaciunea. Si nu orice rugaciune, ci rugaciunea curata. Iar adevarata filosofie nu este bagajul de cunostinte pe care omul il dobandeste pe parcursul vietii sale, ci intelepciunea si sfintenia aduse de salasluirea Sfintei Treimi in inima Sa.

Astfel stand lucrurile, trebuie sa recunoastem ca filosofia noastra insemna adesea speculatie, ipoteze, pe cand cea a sfintilor consta in marturisire, rod al unei experiente vii.

[Seraphim7]

În prealabil postat de Marius22

Nu exista alta cale catre adevarata filosofie despre Dumnezeu decat rugaciunea. Si nu orice rugaciune, ci rugaciunea curata. Iar adevarata filosofie nu este bagajul de cunostinte pe care omul il dobandeste pe parcursul vietii sale, ci intelepciunea si sfintenia aduse de salasluirea Sfintei Treimi in inima Sa.

Astfel stand lucrurile, trebuie sa recunoastem ca filosofia noastra insemna adesea speculatie, ipoteze, pe cand cea a sfintilor consta in marturisire, rod al unei experiente vii.

Sa sti ca exista multe moduri de a intra in contact cu Dumnezeu si rugaciunea este unul dintr-e ele,nu toti se roaga,dar asta nu inseamna ca nu sunt in contact cu El...

[Marius22]

În prealabil postat de Seraphim7

Sa sti ca exista multe moduri de a intra in contact cu Dumnezeu si rugaciunea este unul dintr-e ele,nu toti se roaga,dar asta nu inseamna ca nu sunt in contact cu El...

Asa este. Insa rugaciunea se afla - sau se poate afla - pe treapta cea mai inalta, ca dialog al iubirii, personal si constient, cu Dumnezeu.