O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

În prealabil postat de MihaiG

Nici un om normal nu va face niciodată o alegere dacă va înţelege şi va crede că va avea de îndurat o veşnicie de chinuri ca rezultat a alegerii sale.

Omul vede moartea pe pachetul de ţigări şi totuşi fumează. Ştie că duminica trebuie să se ducă la biserică, dar o ia pe drumul de alături, spre cârciumă. Ştie că e păcat să furi, dar nu crede că va fi pedepsit pentru asta. Omul nu prea crede, de aceea face alegerile astea, şi nu prea îi pasă de viaţa lui. Dar nu crede pentru că nu vrea. De câte mii de ori în viaţă nu primeşte, din afară sau din lăuntru îndemnul cel bun? De câte ori nu-i răsună în conştiinţă chemarea? Dar n-o urmează (pentru că şi-a luat boi, sau ţarină, sau nevastă...). Este, oare, vreunul care poate spune că nu l-a chemat Dumnezeu?

Nepriceputule: încă o dată o spun, ideea după care Dumnezeu va oferi fiecăruia optiunea şi posibilitatea de a ieşi din Iad este, paradoxal, foarte creştină şi foarte anti-sinodală.

Apocatastaza înseamnă mântuirea tuturor, fără a ţine cont de libertatea de alegere. Din păcate, eu cred că omul alege iadul – cum am spus – de mii de ori în viaţă; poate în fiecare clipă.