Cum impacam viata duhovniceasca si viata lumeasca?

[Yasmina]

În prealabil postat de iustin10

. Nu avem sufletul plin de iubire,in schimb il avem plin de teorii . Nu suntem ca o lumina in mica noastra lumea,si,deoarece nu putem sa luminam ceea ce ne inconjoara,ca si vulpea,dam vina pe lume ,si spunem ca ea e amara. Nu lumea e amara ,ci noi ,care umblam intristati si imbufnati,care de a lungul unei zile nu fericim nici un suflet ,care suntem prizonieri egoului nostru ,si nu ne aplecam macar o clipa sa ascultam pe fratele 'necredincios' si pierdut,dar totusi om si el.

Da,adevarat in ceea ce spui,in unele cazuri.
In alte cazuri,situatia nu este roz;daca nu ai un sistem imunitar puternic stai deoparte de cei pe care-i vezi bolnavi de gripa,nu?

Iar ca Iisus,a"socializat"cu unii pacatosi este adevarat,totusi nu a si pacatuit laolalta cu ei aratand ca este flexibil,asta-i diferenta.
Noi cei de rand,suntem usor coruptibili;prietenia cu un betiv sau cu un barfitor ne va afecta si pe noi.
Nu ne-am nascut nici sfinti nici invatati,trebuie sa parcurgem niste nivele.Este bine cat suntem mici duhovniceste sa ne inconjuram cu oameni mai sporiti,de la care sa putem invata mai mult.

[iustin10]

În prealabil postat de Yasmina

Da,adevarat in ceea ce spui,in unele cazuri.
In alte cazuri,situatia nu este roz;daca nu ai un sistem imunitar puternic stai deoparte de cei pe care-i vezi bolnavi de gripa,nu?

Iar ca Iisus,a"socializat"cu unii pacatosi este adevarat,totusi nu a si pacatuit laolalta cu ei aratand ca este flexibil,asta-i diferenta.
Noi cei de rand,suntem usor coruptibili;prietenia cu un betiv sau cu un barfitor ne va afecta si pe noi.
Nu ne-am nascut nici sfinti nici invatati,trebuie sa parcurgem niste nivele.Este bine cat suntem mici duhovniceste sa ne inconjuram cu oameni mai sporiti,de la care sa putem invata mai mult.

Eu daca incep sa pun limite :cu ala nu vorbesc,pe ala il evit,ma ratacesc. Vorbesc cu toti,dar bineinteles, nu ma imbat cu toti. Nu trebuie sa pacatuiesc eu pt ca acela pacatuieste . Ci e un prilej excelent de a arata ca invatatura crestina te face sa fii altfel decat restul lumii,dar ,in mijlocul lumii,nu afara din ea .Poate vei culege oprobiul fratelui betiv, ca nu bei cot la cot cu el , sau poate doar multumirea lui ca totusi a fost cineva si linga el, dar in mod sigur vei culege lauda lui Dumnezeu ,ca nu ai intors spatele.
Ca de unde putem stii noi prin care imprejurare si prin care om,Dumnezeu ne va mai invata ceva? De regula situatiile care le dispretuiem,si le consideram sterile,ne aduc pina la urma cel mai mare folos .

P.S. Leacul gripei nu este decat tot un virus de gripa ,care te face astfel imun la gripa.
Fara acesti virusi,si sistemul imuintar ar dormita . Nu a trai intr-un glob de sticla te fereste de boli ,ci a umbla printre cei bolnavi,si a incerca sa ii ajuti ,si prin ei,si pe tine

[Mosh-Neagu]

Nu pot sa cred ce topic ziditor am descoperit! Iar asta in conditiile in care, cu ceva timp in urma cineva se plangea ca gaseste numai aiureli pe forum!... Multumesc bunului Dumnezeu ca exista si traitori ai ortodoxiei de la care, numai daca te incapatanezi prea tare, nu ai de invatat.

În prealabil postat de sophia

Vine un om care are nevoie de ajutor sau sfat si este trimis la plimbare. Deci lasam omul de izbeliste pentru Dumnezeu?
Sa nu-mi spuna mie acum cineva ca omul totusi s-a descurcat singur, ca prin minune.
Nu stim noi asta. A asteptat, s-a resemnat si a plecat. E si asta o solutie, dar nu o rezolvare.

Din pacate aici nu putem vorbi nici macar de neincrederea apostolului Toma. Macar el avea o problema de perceptie intre Hristosul care murise pe Cruce si situatia ireala de a fi totusi in viata la cateva zile dupa aceea... Ca un bun crestin, daca nu suntem incredintati ca lucrurile acestea se intampla pur si simplu, inseamna ca participarea la Sfanta Liturghie are caracter de "obligatie de serviciu", nicidecum de "dor de Dumnezeu", sau de constientizarea existentei noastre efemere... Cat despre gandul de iertare, probabil ne punem serios problema daca Dumnezeu are ce sa ne ierte?!...

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Pe mine poveste domnului Zaharia m-a pus pe ganduri pt ca se confirma,daca mai era nevoie,multe aspecte din Scriptura.Omul nu a fost respins ci încercat si poate a primit mai mult decât si-ar fi imaginat,vrednic fiind gasit.Eu asa am înțeles povestea.

Eu cred ca nu este crestin care sa nu fi trecut macar odata prin asa ceva, si nu ma refer neaparat la cazuri similare, cand cineva "primeste" printr-un intermediar (in cazul nostru Parintele in rugaciune) raspunsuri la intrebarile care-l macina. Ma refer la Sf Liturghie pur si simplu, cand anumite vorbe sau talcuiri, parca sunt spuse anume pentru noi. Sau nici macar nu neaparat la Sf Liturghie, ci oriunde: pe strada, intr-o discutie cu un amic, sau cu un vecin de cumparaturi, sau pur si simplu aici pe acest forum. Dumnezeu nu ne lasa "neluminati", daca noi chiar vrem sa aflam "cate ceva". Trist este ca, atunci cand vine acea "revelatie", noi sa avem ochii inchisi sau urechile conectate la alte sunete...
Si apropo de predica de duminica, parintele nostru a incheiat prin a ne spune o povestioara pe care am sa v-o repet si eu aici. Se spune ca erau doi prieteni care vorbeau despre o a treia persoana si se tot contraziceau: unul sustinea ca este un neispravit, incapabil sa faca o treaba "sa mearga", iar celalalt considera doar ca omul cu pricina pur si simplu nu are noroc. Si tot contrazicandu-se ei, ajung la concluzia ca decat sa vorbeasca, mai bine l-ar ajuta pe om, dandu-i o suma de bani, pe care acesta s-o chiverniseasca cum stie el mai bine. Chemat, omul multumeste din toata inima pentru bani, iar ca sa nu fie pradat pana acasa, hotaraste sa si-i puna in fundul caciulii. Pe drum, trece prin fata unei troite, isi scoate caciula, se inchina ca de obicei si pleaca mai departe, in timp ce in urma lui ramaneau banii cazuti pe jos. La cateva zile cei doi prieteni il reintalnesc pe om si il intreaba ce-a facut cu banii, iar el le raspunde ca i-a pierdut pur si simplu. Cei doi se retrag si iar incep sa se contrazica: "Nu ti-am zis ca-i prost?" "Ba nu! Pur si simplu nu are noroc!" Si iarasi hotarasc sa-i mai dea o suma de bani, sfatuindu-l sa fie mai atent de aceasta data, unde-i pune. Ajuns acasa, omul merge direct in magazie unde avea o galeata cu graunte, si baga banii mai pe la fund, evitand sa-i mai spuna sotiei, ca nu cumva aceasta sa-i risipeasca nechibzuit, cum o stia in stare. Dar in timp ce era plecat de-acasa, un negustor cu margele si alte sulemeneli femeiesti, striga la poarta si ii arata femeii podoabele, iar ea cum nu avea bani, dar voia sa se faca frumoasa, ii da negustorului galeata de graunte in schimbul margelelor... Afland cei doi prieteni, continua sa sustina fiecare in felul lui, cum ca omul ar fi prost sau lipsit de noroc... Hotarasc astfel sa-l ajute pentru ultima oara, dar indirect, cercetandu-se pe ei insisi, ca poate de fapt, ei sunt cei care-i poarta omului ghinion. Astfel ca se hotarasc sa-l urmareasca. Stiau ca in fiecare dimineata, el trecea un pod, si au dcis ca atunci cand il vad ca se apropie, sa-i puna banii in cale, iar ei sa se ascunda. Cand omul a ajuns in dreptul podului, i-a venit o idee geniala: "Oare cum o fi sa fii orb? Ce-ar fi sa incerc sa trec peste pod, ca si cum as fi orb?" Prietenii, vazandu-l cum inchide ochii si trece pe langa bani, s-au uitat unul la altul si au spus: "Numai bunul Dumnezeu stie ce o fi in mintea omului astuia!"...
Dumnezeu e peste tot. Cand se-aude toaca sau clopotul la biserica, e o "chemare" si pentru noi! Cand trecem prin fata unei biserici, duminica dimineata in drumul nostru spre targ, tarina sau plaja, nu trebuie sa inchidem ochii constiintei ca si cum nu ne priveste si pe noi ce se petrece dincolo... Iar daca totusi "am intrat", sa cautam in interiorul nostru binele si raul, nu la ceilalti care nu se incadreaza in standardele noastre...