Intrebare legata de genealogia lui Iisus

În prealabil postat de Dumitru73

amănunte? hmmm ...
amănunte care contează.
dacă am vorbi de cronologia unor evenimente, atunci aş spune că tine: e bine că sunt puţin diferite.
dar nu. e vorba de bunicul sau.
este în regulă că unul din evanghelişti nu ştia cine este tatăl lui Iosif. dar să spună că este altul?
iar Matei ce ne spune? că Iisus se trage din Solomon, născut în urma crimei împotriva lui Urie ... ciudat.

in articolul prezentat de tinne:
"Probabil că linia genealogică dată de Matei intenţionează să urmărească succesiunea la tronul lui David chiar şi atunci când aceasta nu a avut loc în linie directă de la tată la fiu."
"Probabil" - asta nu da plus de credibilitate.
plus că textul mă duce cu gândul la un arajament făcut de Matei.
în rest ... nimic concludent.

Evangheliile, având surse diferite de informare, au și date neconcordante, nu sunt relatări precise. Valoarea lor se poate constata dacă dincolo de vălul faptelor străvezi dumnezeirea Celui despre care e vorba.

Dacă Hristos ar fi vrut să cunoaștem cu exactitate totul despre viețuirea Lui pământească, nu S-ar fi limitat la a scrie cu degetul pe nisip, ci Și-ar fi scris autobiografia, ca să nu lase loc de îndoială. Însă eu găsesc că și în asta se dovedește a fi conform cu ceea ce este propriu lui Dumnezeu, și anume discreția. Vreau să spun că a venit între oameni cu smerenie și multă delicatețe, fără ca evidența dumnezeirii Sale să se impună tuturor, incontestabil. Din contră, a lăsat mereu loc de îndoială; pentru că acolo unde nu este îndoială, nu este nici credință. Căutând în scrierile sfinte certitudini, date exacte, nu vom ajunge la credință, ci este tocmai un semn al neputinței sau ne-dorinței de a crede.

Asemănătoare mi se pare situația celui care, călătorind în trecut cu o mașină a timpului, trebuie să aibă mare grijă să nu facă niciun gest care să influențeze viitorul (lucru imposibil, de altfel).

Doar cea de-a doua venire va fi în slavă, într-o evidență de netăgăduit. Până atunci, Domnul lasă loc credinței; și necredinței.