EREZIILE romano-catolice

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MihaiG

Ascultare de Biserică înseamnă în primul tând ascultare de Biserică, adică de ierarhia Bisericii, de Biserica vie, de episcopul tău. Dacă episcopul tău îţi va spune: Patriarhului Constantinopolului să i te adresezi cu "Sanctitatea Voastră", iar tu vei spune: "nu", acesta este un "nu" pe care i-L spui direct lui Hristos.

Corecte observatii. Pe de alta parte, nu trebuie ca cineva sa creada ca in Biserica nu ar exista un feed-back, incat inferiorii in rang nu ar dispune de mijloacele lor de a-si face auzit punctul de vedere. Episcopul nu este in drept sa se supere daca eu as spune: "preasfintite, sunt gata sa fac precum spuneti la porunca voastra. Dar nu ar fi oare mai bine sa-i spun patriarhului ecumenic altfel, de exemplu "Excelenta voastra" ?
Chiar si daca episcopul o tine pe a lui, eu, grabindu-ma sa fac, pana ce voi avea castig in ceea ce ajung sa numesc "cauza mea", voia lui, inca pot adresa o scrisoare la Roma Congregatiei pentru Presbiteri, prin care sa-l rog pe cardinalul de resort sa rastoarne decizia episcopului meu. In sfarsit, daca nici acela nu raspunde pozitiv la "cauza mea", ma pot adresa Papei, care este autoritatea pamanteasca de ultim apel.
Dar, daca voi spune oblu "nu" si voi proceda in raspar cu episcopul, atunci e probabil ca materia cererii mele sa nici nu fie examinata si voi primi o pedeapsa canonica. Pana cand o autoritate superioara nu imi da dreptate, inseamna ca superiorul meu direct (episcopul ordinar in acest caz) are dreptate.

Un ultim lucru: este vorba de o materie disciplinara. In materiile disciplinare sunt obligat la ascultare "cu mintea", dar nu "cu inima". Sunt liber sa cred in continuare ca am dreptate, daca ascult.
Dimpotriva, in materie dogmatica sunt obligat la ascultare atat "cu mintea" cat si "cu inima". Dar, despre aceasta importanta deosebire, mai mult cu alte ocazii.