Sa postim, inchizand televizorul !

[adam000]

Sa te ajute Dumnezeu si sa iti randuiasca El cum iti este tie mai bine si mai de folos!
Iar familia ta sa o imbogateasca in toate bucuriile Lui!

Poate ca daca ai fi acum preot ai avea mai putin timp cu copilul iar legatura ar fi mai putin puternica.

Mi-a placut f mult perspectiva din care ai pus problema. Cu adevarat postarile tale imbogatesc.

În prealabil postat de windorin

Este minunat .... sa traieste cu adevarat in tine si in cel de langa tine.

Spre exemplu, fetita ma lasa sa fac orice treaba prin casa, insa niciodata nu ma lasa la calculator. Acest lucru, cu mici exceptii, ma bucura nespus. In curatenia ei, ea simte ca atunci cand stau in fata monitorului, de fapt, nu mai stau cu ea, pe cand, orice alta treaba as face, simte ca iau aminte la ea si petrecem impreuna.

Majoritatea familiilor se destrama sau intampina foarte mari ispite la o anumita varsta (50-60 de ani) pentru ca, pana la acea data, unul sau amandoi sotii au petrecut mai mult timp in alta parte (mai ales cu gandul), decat langa cel de aproape (sot/sotie). .

Totusi eu cred ca majoritatea oamenilor nu stiu foarte clar cum sa traiasca in ei si in cei apropiati de linga ei. De aceea ei traiesc in atatea lucruri artificiale din afara lor, cum ar fi TV-ul de exemplu. Din acest motiv, cred ca televizorul nu este distractia care abate atentia, ci distractia care ofera alternativa, atentia fiind deja abatuta si in cautare de alternative.
Si cred ca remediul este ca omul sa invete (si sa aiba de unde sa invete; sa fie invatat) cum sa traiasca in el (in primul rand) si cum sa traiasca in cei apropiati si sa afle bucurie din asta iar apoi omul singur va decide cui acorda atentia si cu cine "ramane".
Dar cand nu stie cum sa traiasca in el si nici in semeni, ce variante de alegere crezi ca are?

Iata un mod de a fi foarte de folos semenilor: sa iti inveti aproapele sa traiasca cu adevarat in el, in Dumnezeu si in cei apropiati!

Poate ca exact asta faci acum cu copilul tau, incepi sa il inveti exact asta :-)

Dar cum ai invata (si cum ar invata) un adult care nu a avut sansa sa invete acest lucru cand ar fi trebuit si din acest motiv nu ar sti sa isi invete nici copilul la randul sau, perpetuand lipsa sa?