Postul negru

[Florin-Ionut]

Cetoză vs Cetoacidoză

Ocazional, unii medici se preocupă în legătură cu starea de cetoză indusă prin post. Există deseori o confuzie între cetoză şi cetoacidoză. Cele două procese sunt oarecum similare însă au o natură de bază foarte diferită. Cetoacidoza are loc atunci cînd concentraţiile de cetone cresc foarte mult în sînge datorită unor stări fizice anormale. Cel mai des suferă de aceasta alcoolicii şi cei cu diabet de tip I. POSTUL NU PROVOACĂ CETOACIDOZĂ. Cetoza are loc atunci cînd numărul corpilor cetonici din sînge ajunge peste limita considerată normală (0.2 mmol/l = milimoli/llitru), însă rămîn sub nivelele extrem de ridicate ce sunt asociate cu cetoacidoza. Cetoza e un aspect firesc integrat în funcţionarea organismului; cetoacidoza, în schimb, nu. Organismul e dotat cu mecanisme biochimice normale menite a regla nivelul de cetoză, durata acesteia precum şi procesul prin care aceasta are loc. Aceste mecanisme protectoare nu funcţionează în cazul diabeticilor de tip I şi al alcoolicilor.

Analiza compoziţiei sîngelui operată de rinichi în timpul filtrării acestuia joacă un rol important, fiind unul dintre aceste mecanisme de protecţie. Cînd rinichii înregistrează nivele mari de acizi cetonici în sînge, aceştia excretă amoniac pentru a compensa dezechilibrul acizi-baze din organism şi prevenind astfel cetoacidoza. Această reglare din partea rinichilor împiedică de asemenea organismul să piardă cantităţi mari de ioni de sodiu şi potasiu în urină în timpul postului, cantităţi care de altfel în timpul cetoacidozei ar putea fi pierdute. Numai în a doua zi de post, înainte de trecerea completă la producerea de cetone, corpul excretă cantităţi semnificative de sodiu şi potasiu în urină, această pierdere încetînd odată cu intratea completă în procesul de cetoză. Conservarea ionilor de sodiu şi potasiu ajută la menţinerea echilibrului electrolitic în timpul postului.

Cetoză versus Înfometare
Se face uneori o confuzie referitoare la diferenţa între înfometare şi post. Ocazional, unii oameni confundă cetoza cu înfometarea. Ele sunt două lucruri foarte diferite.

Se pierde multă grăsime în timpul postului, e unul din motivele pentru care atît de mulţi oameni aleg să postească din motive de sănătate. Grăsimea oferă 3, 500 de calorii per pound (1 pound/ o livră = 454 grame) fiind cea mai eficientă metodă de de stocare a energiei în organismul uman. Un gram de grăsime furnizează 9 calorii sub formă de energie, în comparaţie cu doar 4 furnizate de 1 gram de carbohidraţi sau de proteine. E nevoie de mult exerciţiu fizic pentru a scăpa de o livră de grăsime. Postul, în comparaţie cu exerciţiul fizic, cheltuie grăsimea extrem de rapid convertind-o în cetone pe care apoi le foloseşte ca furnizori de energie. Se pierd în general 1-2 livre pe zi în timpul postului. Cu cît mai multă grăsime există în organism, cu atît mai multă va fi convertită.

Înfometarea, pe de altă parte, înseamnă utilizarea proteinelor din muşchi şi organe drept combustibil. Acest lucru are loc numai după ce TOATE rezervele de grăsime împreună cu alte ţesuturi aflate în exces - bacterii, viruşi, tumori-fibrom, poluanţi stocaţi, etc - au fost epuizate. Odată ce toate celelalte surse de combustibil au fost utilizate, organismul începe să-şi folosească propriile sale proteine esenţiale drept combustibil. Aceasta înseamnă înfometare. Majoritatea oamenilor, chiar şi cei mai subţirei, au destule rezerve pentru a posti cel puţin 45 de zile, îngeneral mult mai mult, fără ca organismul lor să inceapă a folosi rezervele de proteine esenţiale. Pe măsură ce postul cu apă progresează, nevoia de alimente scade aproape spre zero, apărînd din nou, brusc, în momentul în care organismul şi-a folosit toate rezervele şi e pe punctul de a recurge la proteine. Aceasta are loc undeva între 45 şi 120 de zile, deşi au fost ţinute şi posturi mai lungi de atît. Cei care au experimentat aceste lucruri spun că foamea imensă ce i-a cuprinsîn acele momente nu poate fi confundată cu nimic. Această foame e în general considerată a fi primul indicator al faptului că e timpul să întrerupi un post extrem de lung.

Odată ce organismul a intrat complet în cetoză, începe munca de autovindecare. Seria de boli care sunt influenţate pozitiv de posturi lungi e remarcabilă.

Serul leptină, gena obezităţii şi scăderea în greutate

Postul prelungit (mai lung de 3 zile – timpul cît îi ia cetozei să se manifeste în întregime) produce cîteva schimbări interesante în organism. Spre deosebire de curele de slăbire, în timpul postului organismul se reprofilează în întregime pe o sursă complet diferită de energie. Încetarea ingerării de carbohidraţi şi trecerea la cetone provoacă multe schimbări în funcţionarea fiziologică, lucru ce nu se întîmplă niciodată în cazul dietelor. O schimbare importantă e faptul că termostatul alimentării e oprit o vreme pentru a fi repornit/ resetat la un nivel nou şi inferior. După un post prelungit, corpul tinde să prefere grăsimi, pe care le oxidează rapid în loc să le acumuleze, iar în schimb nu-i mai plac carbohidraţii, în special amidonul. Are loc în paralel şi o scădere a toleranţei la glucoză, ceea ce înseamnă că nu mai e nevoie de mult zahăr pentru a satisface o poftă. Rezultaul final e faptul că dorim mai puţină hrană, iar pierderea în greutate înregistrată în timpul postului tinde să se menţină.

Organismul va cere, în timp, ingerări sporite de alimente, însă aceast fapt necesită o perioadă mult mai îndelungată decît în cazul dietei. Schimbările asociate cu postul tind să dureze mai mult. Studii în care au fost implicate persoane obeze care au ţinut posturi îndelungate arată că sunt necesari de la 2 la 7 ani pentru ca respectivele persoane să-şi recapete greutatea iniţială, şi asta dacă nu fac nici o altă schimbare în ceea ce priveşte ambientul fizic, emoţional şi spiritual care a dus în primă fază la îngrăşarea lor. Postul pare să fie un fenomen necesar în mod regulat ca parte intergantă a unui stil de viaţă ales cu bună ştiinţă, şi ar trebui practicat cel puţin odată pe an sau la doi ani. Din punct de vedere evolutiv, pare necesar să trecem prin perioade de post regulate pentru a ne menţine sănătatea.

Pe măsură ce pierderea în greutate are loc, postul sporeşte în mod semnificativ sensibilitatea cu privire la ce fel de alimente sunt de dorit, sau necesare şi care dintre ele conferă o senzaţie de bine organismului. Aceast fapt pare să aibă loc, în parte, datorită unei conştientizări sporite a percepţiilor organului vomeronazal ( OVN, este un organ auxiliar al simţului olfactiv care se găseşte la multe animale. Numit şi organul lui Jacobson ).
Toate mamiferele posedă acest organ; e localizat deasupra palatului (peretele superior al cavităţii bucale), în spatele nasului. Are o singură funcţie: identificarea substanţelor pe care le ingerăm. Molecule din aerul pe care-l respirăm şi din mîncare sunt izolate şi trimise organului vomeronazal, unde sunt ataşate receptorilor de acolo, care comunică direct cu creierul, fiind conectaţi în acea parte a creierului care se ocupă cu analiza moleculelor. Fiziologia şi comportamentul se schimbă, uneori semnificativ, ca răspuns la informaţiile primite. De exemplu, se ştie că femeile care trăiesc împreună vor ajunge să aibă menstruaţia în aceeaşi perioadă a lunii. Un cercetător, intrigat de acest fenomen, a prelevat transpiraţia unui voluntar, a diluat-o în apă distilată în cantităţi de 1/1.000.000, şi apoi a aplicat-o pe buza superioară a altor femei din respectivul oraş. În cîteva luni, toate aceste femei au început să aibă menstruaţia în acceaşi perioadă a lunii. Organismul a iniţiat un răspuns fiziologic foarte specific, bazat numai pe stimularea primită din partea unei substanţe ce-a fost în prealabil diluată cu 1/1.000.000.

Devenim din ce în ce mai puţin sensibili la informaţia pe care creierul nostru o primeşte de la OVN. Însă după o perioadă de post organismul devine extrem de sensibil la tot ce transmite acest organ. Mirosurile încep să fie percepute tot mai puternic. Această sensibilitate sporită se extinde şi asupra modului în care organismul răspunde la mîncare. Postul îţi permite să dezvolţi o nouă şi mai bogată relaţionare cu propriul organism; acesta va începe să-ţi sugereze ce mîncăruri preferă, ce mîncăruri sunt bune şi de ce fel de hrană are nevoie, toate acestea prin intermediul comunicării subtile existente între creier, OVN şi capacitatea de conştientizare. În general, pentru o lungă perioadă, organismul tău va pofti rareori amidon, carne şi zaharuri.

[Florin-Ionut]

O altă schimbare va fi interacţiunea dintre corp şi unele importante substanţe pe care acesta le produce. Printre aceste substanţe este leptina (o proteină ce controlează greutatea corporală, acţionînd asupra sistemului nervos central pentru a reduce aporturile alimentare; hormon responsabil cu senzaţia de saţietate), o substanţă produsă de aşa-numita „genă obeză” în interacţiunile ei cu organismul. Cantitatea de leptină e corelată în mod cert cu obezitatea şi pare să joace un rol esenţial în activitatea de stocare şi conversie a carbohidraţilor în ţesut adipos. Companiile farmaceutice au iniţiat multe studii pentru a găsi substanţe capabile să reducă nivelele de leptină din organism pentru a provoca scăderea în greutate. Postul are însă un impact semnificativ asupra nivelului de leptine; activitatea genei obeze şi influenţa ei asupra leptinei este diminuată, cu pînă la de 4 ori, în timpul acestuia. Şi mai important, producţia de ser leptină nu mai revine la nivelele iniţiale chiar şi după ce postul e întrerupt. Ritmul circadian al activităţii leptinelor în cadrul organismului nu e întrerupt în timpul postului ci doar nivelele sale zilnice de bază şi de vîrf. Grila de producţie rămîne la fel, însă cantitatea de de leptine produsă scade şi rămîne la nivele scăzute în timpul şi după ce postul ia sfîrşit. Spus într-un alt fel, termostatul ce controlează depozitarea grăsimilor e coborît şi rămîne la un nivel scăzut odată ce reîncepi să mănînci. Odată ce gena obeză îşi reduce producţia de leptină nivelele serului leptină scad extrem de mult iar transportul de leptine înspre creier e de asemenea redus. În a treia zi de post, pe măsură ce cetoza e iniţiată, producţia de leptină scade mult şi-şi va meniţine nivelul scăzut pe întreaga durată a postului.

***

În timp ce femeile, în general, tind să aibă nivele mai crescute de leptină, probabil o consecinţă a adaptării pentru a se asigura faptul că viitoarele mămici pot supravieţui în mod optim unor deficite de hrană, postul suprimă această diferenţă în secreţia de leptină. Aceasta scade la 0 în cazul ambelor sexe în timpul postului iar după post, femeile nu au în general, nivele sporite faţă de bărbaţi. Disparitatea începe să apară numai în timp.

În timp ce postul şi exerciţiul fizic ambele cauzează scăderi similare în nivelul leptinelor, cetoza nu e iniţiată complet în timpul exerciţiilor fizice, astfel că procentul de utilizare a grăsimilor este mult mai scăzut.

[sophia]

In titlu scrii de post negru, dar tu vorbesti in fapt de postul de mancare.
Postul negru este acela in care nici nu bei.
Si aici trebuie avut grija.
Lipsa de lichid (in speta apa), duce la tulburari in organism.
Mai ales rinichii sufera. Rezultatul: litiaza renala si alte celea.
Se spune ca trebuie sa bei cel putin 1,5 l de lichide pe zi. Cei cu tendinte spre litiaza si mai mult.

Si la post mai aspru, sau mai indelungat trebuie sa vezi starea de sanatate, sa mergi la medic. Uneori nici nu stii ce duci cu tine si trebuie sa ai un regim echlibrat de alimentatie si viata.

Atentie la cei cu: diabet, anemie (inclusiv talasemie), spasmofilii (pierderi de calciu si/sau magneziu), boli digestive si de rinichi si la cei care fac eforturi trupesti sau intelectuale mari.

Cumpatare, cumpatare si iar cumpatare.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de sophia

In titlu scrii de post negru, dar tu vorbesti in fapt de postul de mancare.
Postul negru este acela in care nici nu bei.
Si aici trebuie avut grija.
[...]
Cumpatare, cumpatare si iar cumpatare.

Post negru îndelungat în ce priveşte mîncarea, evident. Fără apă omul poate rezista puţine zile, corect. Din cîte ştiu, Biblia dă amănunte despre abţinerea de la apă doar în cazul lui Moise care a postit îndelung total, fără apă şi fără mîncare.

Şi în privinţa apei băute în acest tip de post trebuie de avut grijă. Prea multă apă duce la eliminări masive ale mineralelor din corp, lucru care nu este de dorit în stare de cetoză. De aceea trebuie documentaţie serioasă înainte şi, dacă se poate, un îndrumător cu experienţă. Creştin şi ortodox. :)

[Florin-Ionut]

http://www.scribd.com/doc/53696835/POSTUL-Un-Miracol

Cartea e scrisă de Paul C. Bragg N. D. Ph. D.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Florin-Ionut

http://www.scribd.com/doc/53696835/POSTUL-Un-Miracol

Cartea e scrisă de Paul C. Bragg N. D. Ph. D.

Este una din cărţile care a început să-mi schimbe viaţa în bine. Pentru mai multe detalii, şi saitul ăsta e interesant: http://www.allaboutfasting.com/ .

De pe 10 pînă pe 20 ianuarie nu am mîncat nimic. Am băut apă relativ puţină (nu apă distilată, ci apă de fîntînă şi aghiazmă mare), doar cînd îmi era sete. Tranziţia a fost de fapt perioada dinainte de cam 10 luni de mîncare strict vegetală, deci nu a fost nevoie de pregătiri speciale în cazul meu. Am făcut-o pentru detoxifiere şi autovindecare, deci pentru sănătate. Cînd doctorii îţi spun că bolile pe care le ai sînt incurabile şi că ei nici măcar cauzele lor nu le cunosc, atunci încerci metodele străvechi de tratament, inclusiv asta.

Etapele postului au fost aşa cum le descriu toţi: în primele trei zile mi-a fost uneori foame, dar am suportat uşor. După intrarea în ketoză, foamea a dispărut şi rar simţeam un fel de deranj în stomac din cauză că se micşora. Nu crampe, nu durere, ci un fel de jenă. În zilele 5 şi 6 ameţeam dacă mă ridicam brusc la verticală de la orizontală. În rest, în ultima perioadă am fost lipsit de vlagă deoarece în cele 10 zile am muncit mult nopţile, ca niciodată. Normal e să te odihneşti cît mai mult dacă ţii un astfel de post, dar aşa a fost să fie de data asta.

Deja am început să simt avantajele postului. Din ziua a treia mi s-au eliberat sinusurile - fapt neobişnuit pentru mine. Pe la mijlocul perioadei am avut două zile cînd mi-am simţit picioarele de parcă am făcut maraton. Era ca un fel de febră în toţi muşchii de la picioare, cauzată de faptul că acolo e cea mai mare parte a toxinelor din corp. Apoi mintea a devenit într-adevăr mult mai clară, exact cum au spus şi alţii.

Eu sînt tipul de om înalt şi foarte slab. Deşi rezervele de grăsime erau puţine, am slăbit vreo 7 kg. Cînd m-au văzut unii după aceste 10 zile, s-au speriat. Oricum, dacă eu am reuşit să fac asta, atunci oricine poate să o facă (mai puţin femeile însărcinate, cele care alăptează, diabeticii, alcoolicii şi poate or mai fi şi alte categorii excluse). Dar chiar şi această problemă se rezolvă prin post, a se vedea exemplul surorii autorului care a ajuns la o greutate normală după ce şi-a reparat problemele digestive odihnindu-şi sistemul digestiv prin nemîncare.

Cel mai greu mi-a fost să miros mîncarea. În ultimele zile visam la turte şi boabe şi miezi de nucă şi linte cu mămăligă.

Cel mai periculos este să nu faci corect tranziţia de la post la mîncarea obişnuită. Este o fază critică de cînd începi a mînca. Dacă eşti carnivor şi nu faci o trecere graduală proporţională cu durata postului, rişti chiar să mori. De aceea cei neexperimentaţi trebuie să se limiteze la maxim 7-10 zile la început şi să fie supravegheaţi de experţi. Eu abia recent am aflat că sînt în lume multe clinici unde te poţi interna pentru un astfel de tratament alternativ.

Un coleg mi-a spus că ştie pe cineva care s-a vindecat de cancer la colon prin metoda asta, după ce i-am povestit de experimentul meu. Pe Internet literatura de specialitate e plină cu exemple similare, de boli grave sau de oameni cu un picior în groapă care au scăpat încercînd în ultimă instanţă şi această metodă. E vorba de cărţi scrise de oameni serioşi, de supraveghetori cărorale-au trecut mii de oameni prin mînă, nu de informaţii culese de pe bloguri şi forumuri.

Rămîne pe viitor să repet periodic postul de la mîncare, după sfatul lui Bragg: mai des şi mai scurt, adică de patru ori pe an cîte 10 zile, o zi sau poate două pe săptămînă şi nemîncarea după ora 18:00 să zicem. În timp se pot face minuni şi de-abia aştept să văd efectele.

Acum ştiind mai multe, am toată încrederea că un om normal dezvoltat poate ţine uşor un post de 40 de zile, cu condiţia să aibă experienţă.

[vsovivivi]

Postu' negru fără rugăciune e bun dar are aripile frânte, căci nu duce la milă ci la lăudăroşenie şi la mulţumirea de sine care se felicită mereu căci îşi rememorează şi-şi înfloreşte succesele.

Dacă posteşti şi te şi rogi ca să te vadă şi să te ştie lumea că posteşti atunci te surpi, te păcăleşti şi te amăgeşti singur fără să-ţi dai seama punându-ţi nădejdea în tine.

Postul negru trebuie să fie permanent şi permanent ascuns şi permanent amestecat cu puţină rugăciune şi cu gândul la Dumnezeu ca să curgă mila prin tine. Şi el trebuie rânduit pentru că lupu' stă la pândă şi aşteaptă prilejul când eşti mai dispus a primi mita cu fetiţe şi mâncare spre trădare şi răzbunare, deci lupu' aşteaptă prilejul să se lepede de Dumnezeu cât ai clipi, când priveşti cu coada ochiului sau lateral şi nu direct adică din ascuns.

Ritmul trebuie să fie aşa:
LMiV-post negru şi de dulce, adică să uiţi de grija lumii care se gândeşte la tine.
Ma,J,S,D-dezlegări la dulce când nu e post şi maxim două mese pe zi după ora 12-15 şi după 20, iar când e post, o singură masă după ora 15. În sărbători sunt dezlegări la undelemn, vin, peşte.

Principală în post e privegherea, adică să veghezi să nu te scoţi mereu în evidenţă ca primul în toate... să nu râvneşti la..!

Dar unii poate că ştiţi mai bine 'care este postul şi rugăciunea care îmi place Mie'.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de vsovivivi

Postu' negru fără rugăciune e bun dar are aripile frânte, căci nu duce la milă ci la lăudăroşenie şi la mulţumirea de sine care se felicită mereu căci îşi rememorează şi-şi înfloreşte succesele.

Dacă posteşti şi te şi rogi ca să te vadă şi să te ştie lumea că posteşti atunci te surpi, te păcăleşti şi te amăgeşti singur fără să-ţi dai seama punându-ţi nădejdea în tine.

Postul negru trebuie să fie permanent şi permanent ascuns şi permanent amestecat cu puţină rugăciune şi cu gândul la Dumnezeu ca să curgă mila prin tine. Şi el trebuie rânduit pentru că lupu' stă la pândă şi aşteaptă prilejul când eşti mai dispus a primi mita cu fetiţe şi mâncare spre trădare şi răzbunare, deci lupu' aşteaptă prilejul să se lepede de Dumnezeu cât ai clipi, când priveşti cu coada ochiului sau lateral şi nu direct adică din ascuns.

Ritmul trebuie să fie aşa:
LMiV-post negru şi de dulce, adică să uiţi de grija lumii care se gândeşte la tine.
Ma,J,S,D-dezlegări la dulce când nu e post şi maxim două mese pe zi după ora 12-15 şi după 20, iar când e post, o singură masă după ora 15. În sărbători sunt dezlegări la undelemn, vin, peşte.

Principală în post e privegherea, adică să veghezi să nu te scoţi mereu în evidenţă ca primul în toate... să nu râvneşti la..!

Dar unii poate că ştiţi mai bine 'care este postul şi rugăciunea care îmi place Mie'.

Rugăciunea trebuie făcută zilnic, indiferent dacă mîncăm sau nu. Evident că postul e la pachet cu rugăciunea.

Nu lauda e scopul, ci dragostea pentru cel bolnav şi eventual sărac. Apropo de postul care-I place Domnului, să rupem lanţurile nedreptăţii de pretutindeni încercînd să convingem oamenii să mănînce sănătos ca să nu să se mai îmbolnăvească uşor şi să arătăm celor cu boli aparent netratabile că Domnul a avut grijă pînă şi de aceste niveluri de cădere a omului, punîndu-i la dispoziţie metode alternative absolut naturale prin care se poate vindeca. Să arătăm lumii că nu este obligatoriu să cumpărăm de la farmacie ca să trăim. Să fim altruişti, postind.

[Florin-Ionut]

fyi :)

http://detox-international.com/detox...at-prices.html

[vsovivivi]

În prealabil postat de Florin-Ionut

fyi :)

http://detox-international.com/detox...at-prices.html

Încerc să traduc zâmbetul tău subtil:
...
7. Să nu fyi!.. desfrânat!
...

Adică tu spui printre şitere că nu e bine şi că e rău să ţii post negru ca să te lauzi că poţi să slăbeşti şi că ar trebui să-l ţii dacă tot vrei să-l ţii cu încăpăţânare ascetică pentru ca la întrunirile frăţeşti şi prieteneşti unde eşti invitat să nu fi aşa de lacom şi zgârcit încât să mânci toate toate ca să nu mai aibă străinii şi săracii şi înfometaţii nimic de ros din pricina că tu ai mâncat tot ca omida, toate frunzele cele mai fragede şi mai crude... nu de tutun sau de 'iarbă' ci de salcâm adică pardon, florile.

Da-da, ai dreptate.