Harul

[catalin2]

Cel ce s-a botezat in Sfanta Biserica nu mai poate pierde botezul, in cazul apostaziei devine doar inactiv. Harul se pierde si se castiga de multe ori, doar in cazul unei vieti despatimite nu se mai intampla asta. Un preot spunea ca exista o deosebire intre har si o traire mai extatica, ultima fiind cauzata de sentimenele omenesti. Nu stiu care e aceasta diferenta.

Ce de sfinti pe aici plini de invatatura teologica literara a Duhului Sfant. Rugati-va fratilor si pentru mine ca sa ajung si eu inaltimea cunostintelor domniilor voastre.

AMIN! ++++++++ Har pace bucurie!

[ioanna]

În pădurile primitive - ciomagul; în societate - sarcasmul. (G. Ibraileanu)

În prealabil postat de EzioAuditore

Sunt multi pe forum care au talanti. Eu zic ca atunci cand Dumnezeu are timp, sa posteze factura pe forum, iar fratii evlaviosi si induhovniciti sa se ocupe de acest mic detaliu.

În prealabil postat de EzioAuditore

dpmdv sa se puna icoane oriunde se doreste, si la semafor, nu ma deranjeaza mai ales daca pentru acele persoane conteaza atat de mult si ii ajuta atunci cu atat mai mult. Sa fie peste tot. Fara numar

În prealabil postat de EzioAuditore

Ce de sfinti pe aici plini de invatatura teologica literara a Duhului Sfant. Rugati-va fratilor si pentru mine ca sa ajung si eu inaltimea cunostintelor domniilor voastre.
AMIN! ++++++++ Har pace bucurie!

În prealabil postat de ioanna

În pădurile primitive - ciomagul; în societate - sarcasmul. (G. Ibraileanu)

Oamenii seriosi, nu se lasa sedusi de umor. In mana lor creionul devine mitraliera. Dar se pare ca beneficiaza de un machiaj din ce in ce mai fin.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de EzioAuditore

Rugati-va fratilor si pentru mine ca sa ajung si eu inaltimea cunostintelor domniilor voastre.

Fie tie, dupa cuvantul tau, si dragostea pentru ceilalti sa se abata insutit asupra ta!
Iar in acest caz, te sfatuiesc sa-ti faci rost de un permis de port-arma!!!

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Fie tie, dupa cuvantul tau, si dragostea pentru ceilalti sa se abata insutit asupra ta!
Iar in acest caz, te sfatuiesc sa-ti faci rost de un permis de port-arma!!!

Am scut, nu e nevoie de arma. Dar va multumesc pentru purtarea Dvs de grija.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Iarta-ma, Cezar! Tu cunosti bine pozitia mea, sau macar asa imi inchipui eu!... Imi permit uneori sa te cert, desi tu vezi bine ca nu o fac cu rautate, si sper din suflet, nici sa nu intelegi ca vreau sa ma substitui in "Inteleptul satului"... Daca ma mai adresez tie, astfel, uneori, si mult mai putin altora, as vrea sa intelegi ca nu se intampla asta nici din tendinta de a ma considera superior (Dumnezeu stie bine ca NU SUNT!), ci din multa simpatie. Cu toate astea, imi cer iertare, frate, dar eu nu pot sa te iubesc pe tine mai mult decat pe ceilalti care, in perceptia unora sau a altora, scot pe gurita tot felul de "perle"... Pentru ca, vezi bine, nici tu si nici eu, nu facem exceptie!
Spui: "Si uite-asa ne purtam veacul, cu totii, in Palma lui Dumnezeu." Pai vezi, Cezar, ce bine ar fi daca am accepta si dragostea lui Dumnezeu, acolo, in Palma Lui? Sau, poate n-am inteles eu bine!... Oare tu vorbesti doar de prezenta ta, "acolo", sau in comuniune cu ceilalti. Iar daca suntem cu totii "acolo", si eu, si tu, si... "mancatorii de caju, de migdale, de stafide negre, de fructe de mare si de alte porcarii "din afara".", si "feministe, care ne invata cum trebuie sa se poarte azi femeia crestina...", oare trebuie pe acestia sa-i impingem cu picioarele, sa cada de-acolo "de sus" si sa-si rupa gatul, ca si cum noi am fi "cei buni"? De ce noi "cei buni"? De aceea spuneam c-o sa fac bataturi la limba, tot insistand... Tu, cand vorbesti de har si de Dumnezeu, ti se umezesc ochii si chiar cred ca traiesti bucuria in sufletul tau, dar cand altul, pe care Dumnezeu nu l-a lasat "invalid" ci i-a pus si lui o farama de har, cine stie prin ce varf de unghie, spune si el ceva acolo, pentru inceput cum il taie capu', dar pe care poate Dumnezeu, daca nu l-a inteleptit deja, il va intelepti in curand mult mai mult decat pe noi, atunci ne razvratim si strivim in... palmele noastre, "corola de Lumini, a Lumii"... TOTI suntem creatia Lui, frate Cezar, iar daca eu nu te iubesc pe Tine, doar fiindca te "delectezi" cu "caju", sau numai fiindca te intrevad ratacind printre reguli ciudate de tinuta bisericeasca, in timp ce sufletul sufera "de frig", atunci NU MERIT sa stau in Palma lui Dumnezeu, ci mai degraba sa primesc Palma Lui pe obrazul meu ca sa ma trezesc din inselarea in care eu insumi ma complac!!

Multumesc pentru cuvant, Moshule.
Prin harul Domnului, fie acest cuvant de folos, intru indreptare!
Imi cer iertare, tuturor, pentru nebunia mea.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de N.Priceputu

Frate, de dorit să-ți răspund, doresc, însă nu știu dacă mă voi pricepe. Voi încerca, însă, să spun cam ce am înțeles eu din ce am citit, nu din cugetarea mea. Iar printre cărțile care mi-au fost de folos este și cea indicată de Laura mai sus: „Sfânta Treime sau la început a fost iubirea”, a Părintelui Stăniloae.

Și explică Părintele acolo, precum și în alte părți, faptul că în Sfintele Taine nu este prezent Dumnezeu în ființa Sa, ci cu energiile Sale necreate, numite și har. Iar acestea izvorăsc direct din Sine, fără a se confunda însă cu Persoana, sau cu Persoanele Sfintei Treimi, care sunt neîmpărtășibile, după cum nicio persoană, nici măcar umană, nu este împărtășibilă în ființa sa. Asta nu înseamnă că atunci când mâncăm Trupul și Sângele Domnului ne împărtășim simbolic. Este adevărat Trupul și Sângele lui Hristos acolo, în mod tainic, de neexplicat. Totuși, chiar și cei care s-au atins la propriu de Hristos în vremea în care a fost între oameni, nu s-au atins de ființa lui Dumnezeu în Sine, ci de trupul omenesc al Său, de ceva material, chiar dacă unit cu Dumnezeirea Sa.

Crede-mă, frate, că și eu aș vrea să răspundă despre acestea cineva mai în măsură să o facă, un teolog, dacă s-ar putea, pentru că mă tem să nu greșesc.

Nu-mi amintesc acum nici măcar ce am citit în Dogmatică cu privire la aceste aspecte atât de sensibile.
Totuși, știu că am citit, și așa și cred, că Dumnezeu nu poate fi atins în ființa Sa, fiind Subiect pur, după cum se exprima Părintele Stăniloae. Cum poți să atingi un subiect pur? Cum să atingi ființa Sa nemărginită și atot-transcendentă, dincolo de tot ceea ce este creat? Ca făpturi create, nu putem atinge decât ceea ce este creat, însă din mila și iubirea lui Dumnezeu ni se dă și ceva necreat, care străbate cele create. E vorba de har, care este necreat, și este un fel de mijlocire între Dumnezeu și om, un fel de punte, un fel de văzduh în sens spiritual, dacă putem spune așa, care înconjoară ființa Dumnezeirii și mijlocește comunicarea, atingerea cu El.

Acest har se dăruiește din belșug omului, așa cum soarele își dăruiește lumina și căldura sa; iar omul trebuie să se străduiască să-și păstreze ochii curați, și vasul inimii deschis, ca să poată primi darul acesta dumnezeiesc și dătător de viață veșnică. Este, de altfel, singurul mod de a primi Viața cea adevărată, căci singur Dumnezeu este Viu, iar noi doar din împărtășirea cu harul său necreat.

Deci mereu, atunci când spunem că ne împărtășim cu Hristos sau că El locuiește în noi, sau că Duhul Sfânt vine în inimile noastre, nu înțelegem că El vine în deplinătatea ființei Sale, ci că ne străbate sau ne atinge cu Harul Său.

Adăugare ulterioară:
Am căutat, după ce am scris cele de mai sus, și în dogmatică, să văd dacă n-am greșit. E subliniat acolo faptul că în Sfânta Euharistie primim pe însuși Iisus Hristos. Fără îndoială, e vorba de Trupul și Sângele Său, nedespărțite, însă, de persoana Sa dumnezeiască, pentru că numai din această unire a înviat. Deci este nedespărțit, însă nu poate Cel necreat să încapă în cel creat (omul). Nu poate creatura să „înghită” necreatul. Dar se poate uni. Acesta cred că este cuvântul esențial: unirea (cuvânt subliniat anterior de fratele Leonte).
Cum înțelegem această unire? Eu cred că trebuie să avem grijă să nu o considerăm contopire, să nu considerăm că-L primim pe Dumnezeu cu ființa Sa, pentru că asta ar însemna o cădere în panteism, gândind Dumnezeirea substanțial. Sau cum am putea să-l primim în noi pe Cel necuprins?

În ce privește împărtășirea cu toate persoanele Sfintei Treimi. Răspunsul decurge, consider, din cele de mai sus. Ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos, care la rândul Său este unit în mod tainic cu Dumnezeu-Fiul. Iar Sfânta Treime este deoființă și nedespărțită. Însă, cum nu ne împărtășim cu ipostasul Fiului, nu ne împărtășim nici cu ipostasul Tatălui și al Duhului Sfânt.

Am fost putin absent de pe forum dar am revenit si am reluat citania de la ultima mea postare .
Astfel , vazind raspunsurile , pe care le-am si bolduit, am cazut pe ginduri si am indrasnit sa intreb in continuare .
Daca pt. toate cele bolduite de mine aveti o parere ferma (ba chiar citind diversi autori) va rog sa formulati o pozitie (fie si citata din autori) despre :
- pe cine a nascut Maica Domnului ?
Un om , un Iisus, un mintuitor , pe insusi Dumnezeul neincaput in fiinta umana pina atunci, vreun har al dumnezeirii , vreo radiatie solara sau energetica, pe Dumnezeul-Om insusi in persoana, si pe una dar si pe alta ?
In ce chip a nascut ? De ce se numeste neintinata , nepatata, neprihanita si Preacurata ? De ce i se spune indubitabil ca a fost fecioara inainte de nastere , in nastere si dupa nastere tot fecioara a ramas , pt. ca a nascut niste energii ? Sau Ea a nascut un om si apoi a venit asa, un extraterestru si a intrat in omul acela si s-au combinat si a rezultat ceea ce stim noi ca se chiama Hristos Fiul lui Dumnezeu cel ce ste mai inainte de veacuri ?
Are vreo legatura ceea ce a nascut Ea si pe Cel purtat in pintece si felul in care a nascut, cu prezenta SIMBOLICA (precum afirmati - daca nu gasiti aliniatul vi-l indic eu !) a lui Dumnezeu in Sf. Euharistie ?



Va rog sa intelegeti ca nu va trag la raspundere pt. parerile pe care le aveti ; ca nu stau cu cartile pe genunchi urmarind aliniate ca sa ava pot "da in git"; ca parerile va apartin si ca eu nu pot decit sa simpatizez cu ele sau nu !
Dar pun totusi aceste intrebari deoarece eu vad ca si dvs. lucurile desi in amanunt ne deosebim destul de mult !
Daca sunteti bun va rog sa formulati o idee, o parere , despre cele intrebate !
Dar in ultima secunda mi-am dat seama ca din dragoste fata de restul fratilor s-ar putea sa nu raspundeti nevoind sa tulburati fratii cu pareri off topic !
Daca ar putea fi asa , va rog sa ma iertati pt. indrasneala si va accept tacerea !

NB: o alta intrebare ar fi prezenta Sf. Treimi la stejarul Mamvri : atunci Dumnezeul neincaput s-a facut incaput in trup omenesc care a vorbit si stat la masa cu Avraam (prinzind , bind apa) sau au fost doar niste energii necreate ale dumnezeirii care l-au imbatat de cap pe patriarh si acesta a avut vedenia intruparii ? Sau totul a fost real, absolut real ?
Cum de a incaput dumnezeirea nemarginita intr-un trup marginit de om , cum s-a atins cineva de Dumnezeul atotpur ?
Adica exact intrebarirele patriarhului eretic Nestorie ?
Sau totul a fost asa o poveste , o himera, o iluzie, un vis ?
Cum a fost , sau cum este pina la urma ???

În prealabil postat de zaharia_2009

Daca pt. toate cele bolduite de mine aveti o parere ferma (ba chiar citind diversi autori) va rog sa formulati o pozitie (fie si citata din autori) despre :
- pe cine a nascut Maica Domnului ?
Un om , un Iisus, un mintuitor , pe insusi Dumnezeul neincaput in fiinta umana pina atunci, vreun har al dumnezeirii , vreo radiatie solara sau energetica, pe Dumnezeul-Om insusi in persoana, si pe una dar si pe alta ?
In ce chip a nascut ? De ce se numeste neintinata , nepatata, neprihanita si Preacurata ? De ce i se spune indubitabil ca a fost fecioara inainte de nastere , in nastere si dupa nastere tot fecioara a ramas , pt. ca a nascut niste energii ? Sau Ea a nascut un om si apoi a venit asa, un extraterestru si a intrat in omul acela si s-au combinat si a rezultat ceea ce stim noi ca se chiama Hristos Fiul lui Dumnezeu cel ce ste mai inainte de veacuri ?

Maica Domnului L-a născut pe Hristos, Dumnezeu-Omul, Cel în care ipostasul lui Dumnezeu este unit cu cel omenesc. Deci, așa cum spune Biserica, este Născătoare de Dumnezeu, căci prin pogorârea Duhului Sfânt asupra Sa (persoană a Sfintei Treimi, nu doar harul Duhului Sfânt) Dumnezeu-Cuvântul a luat trup omenesc din ea.

Deci L-a născut pe Dumnezeu, înțelegând prin aceasta că în ea s-a zămislit, de la Duhul Sfânt, Fiul lui Dumnezeu, luându-Și trupul din ea, fără sămânță omenească. De aceea o numim Preacurată și Fecioară înainte, în timpul și după naștere. Căci nu de la om, ci de la Duhul Sfânt a zămislit.

Însă trebuie să nu uităm că Dumnezeu-Fiul este născut din veci, de către Tatăl, după cum spunem în Crez.

Are vreo legatura ceea ce a nascut Ea si pe Cel purtat in pintece si felul in care a nascut, cu prezenta SIMBOLICA (precum afirmati - daca nu gasiti aliniatul vi-l indic eu !) a lui Dumnezeu in Sf. Euharistie ?

O legătură între nașterea Maicii Domnului și Euharistie consider că există, în sensul că harul (de data aceasta) Duhului Sfânt se pogoară peste cinstitele daruri, prefăcându-le în Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos.

Când distingem, însă, între harul Duhului Sfânt și Duhul Sfânt ca persoană trebuie atenție, iar eu chiar mă tem că mă bag în așa ceva, ca să nu greșesc. Ce vreau să spun, însă, este că harul este nedespărțit de Persoana Duhului Sfânt, nefiind, în același timp identic cu Ea.

Cât despre prezența simbolică a lui Dumnezeu în Sfânta Euharistie... Chiar vă rog să-mi dați citatul, pt. că probabil m-am exprimat neclar acolo. Nu consider că este simbolic, ci că este, în chip minunat, Trupul și Sângele Domnului.

În prealabil postat de zaharia_2009

NB: o alta intrebare ar fi prezenta Sf. Treimi la stejarul Mamvri : atunci Dumnezeul neincaput s-a facut incaput in trup omenesc care a vorbit si stat la masa cu Avraam (prinzind , bind apa) sau au fost doar niste energii necreate ale dumnezeirii care l-au imbatat de cap pe patriarh si acesta a avut vedenia intruparii ? Sau totul a fost real, absolut real ?
Cum de a incaput dumnezeirea nemarginita intr-un trup marginit de om , cum s-a atins cineva de Dumnezeul atotpur ?
Adica exact intrebarirele patriarhului eretic Nestorie ?
Sau totul a fost asa o poveste , o himera, o iluzie, un vis ?
Cum a fost , sau cum este pina la urma ???

La stejarul Mamvri, iarăși, grea taină, greu de înțeles. Îndrăznesc, să spun, în (ne)priceperea mea ce cred, pentru că m-ați întrebat: Cred că Sfânta Treime S-a arătat în chipul a trei îngeri. Avraam li se adresează ca Lui Dumnezeu în treime, pentru că știe, simte că Dumnezeu Însuși i se revelează. Poate nici nu știe că sunt îngeri sau nu, nu-mi dau seama. Ceea ce știu, însă, este că Dumnezeu este necuprins, nelimitat în spațiu, veșnic, și, prin urmare, înfățișările sub care apare nu pot fi decât forme de împrumut, pentru ca să devină mai accesibil nouă.

Îmbracă, altfel spus, forme limitate pentru înțelegerea noastră limitată, ca să ne ajute să-L cunoaștem. Se micșorează pe Sine de fiecare dată, coborându-Se la noi, din dragoste, ca un Părinte bun.

P.S. Teama mea nu este de frăția ta; sunt convins că nu-mi pândești greșelile de raționament. De Dumnezeu mă tem, ca nu cumva spunând ceva greșit să mă abat de la ce învață Biserica și să induc și pe alții în eroare. De aceea, sunt recunoscător oricui ar sesiza ceva greșit, ca să mă folosesc, îndreptându-mă.

Pe de altă parte, mă gândesc că e o prea mare cutezanță a încerca să explici tainele Dumnezeirii și poate fi inevitabilă greșeala, întrucât încercăm, cumva, să definim nedefinitul. De aceea consider mai potrivite la tema de față mesajele scrise de cezar ioan, mosh-neagu, costel și ceilalți care au preferat o exprimare mai puțin explicită, mai degrabă descriptivă, prin evocarea unor stări, prin pilde și alegorii.
Cred că nu întâmplător însuși Domnul a vorbit în pilde, iar nu în adânci explicații filosofice. Care pot fi utile (nimic nu e de disprețuit, cu siguranță), însă nu pot spune totul.