![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Citat:
Toti pustnicii pe care i-am intalnit m-au invatat fiecare ce au putut dar un lucru l-am intalnit comun, la toti. "Noi nu facem matanii fiindca ne mantuiesc mataniile, noi nu tinem post fiindca postul ne mantuieste, noi nu citim la psaltire fiindca psaltirea ne spala de pacate, nu facem lucrul mainilor ca sa castigam bani sau ca sa dam de pomana. Noi facem toate acestea ca sa nu ni se umple mintea de ganduri spurcate si de tinere de minte a raului." Tot legat de dogma am sa iti spun o anecdota orientala. Un om avea doua maimute intr-o cusca, iar cusca avea o spartura. Intr-o zi, omul gaseste una dintre maimute afara. O prinde, o baga la loc si le bate pe amandoua. A doua zi, iar o maimuta pe afara, acelasi tratament. Dupa o luna maimutele nu mai ieseau afara. Atunci mai cumpara o maimuta, o baga in aceeasi cusca, iar maimuta noua iese afara. Atunci, cele doua maimute vechi, o fugaresc o bat si o baga inapoi in cusca. Dupa inca o luna, omul aduce a patra maimuta. Iese si asta, iar maimutele vechi sar pe ea, o bat bine si o baga in cusca. Dupa inca o luna apare si a cincea maimuta. Iese afara, iar maimutele 3 si 4 o fugaresc, o bat si o baga in cusca. Intrebare : de ce maimutele 3 si 4 o fugareau si o bagau in cusca pe maimuta 5? Rasunsul este simplu, pentru ca asa "au apucat randuiala locului". Dar nu pentru ca stiau adevarul. Adevarul il stiau numai primele doua, caci daca o prindea stapanul pe maimuta 5 afara, luau bataie toate. Cam asta e si cu dogma zilelor noastre. Pe mine nu ma intereseaza daca dogma catolicilor e mai bolnava decat dogma noastra. Pe mine ma intereseaza daca mai pricepem vreo bruma de Adevar din ceea ce citim prin carti, din mersul la biserica, din muzica si din arta bisericeasca in general. Caci nu ni s-a spus "faceti ascultare fara sa cartiti, iar ascultarea aceasta va va face liberi" ci ni s-a spus "cautati Adevarul, iar Adevarul va va face liberi!" si mai departe "Eu am venit sa marturisesc adevarul. Cel ce este din adevar, asculta cuvintele Mele." Acest asculta are sensul ca luam aminte si intelegem noima invataturii, nu ca ne supunem si ne purtam ca oile. Last edited by leonte; 08.02.2013 at 14:06:54. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Citat:
Daca dupa cine stie cati ani de ortodoxism ai descoperit ceva din ortodoxie, nu inseamna ca ortodoxia e gresita sau predata gresit. Fii barbat (adevarat) si asuma-ti eroarea, nu o mai pune in seama altora. Mai avem pe aici o fosta ortodoxa, actualmente penticostala care tot asa, altii sunt vinovati ca ea nu o priceput o iota din ortodoxie cat o fost (formal) ortodoxa. Oricat i-ai explica cum stau de fapt lucrurile, asta vrea ea sa vada si basta, ortodoxia e de vina. Si stii ce e mai trist? Ca si tine, nici acum cand a priceput pana la urma ceva, cat de cat, din ortodoxie, tot nu se poate lepada de lupul, pardon, omul vechi, chiar si-a schimbat doar blana: de la formal ortodox (sau ortodoxist in cazul tau) la penticostal (nu stiu tu ce oi fi..).
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 08.02.2013 at 14:34:48. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Citat:
Deci tu ai scris astea cu lacrimi in ochi si cu inima sfasiata de durere pentru sora noastra, iar mie mi se pare doar, ca unui nebun ce sunt, ca ar fi vorba despre o aroganta infecta din partea ta. Sa dea Domnul sa fie asa si sa merg eu singur in iad, iar tu sa mergi in rai, povestindu-le pana la moarte tuturor despre nebunia mea! Caci daca n-am fost in stare sa ma fac pilda de "asa da!" macar prin "asa nu!" sa contribui la fericirea celor ce vor auzi de mine. |
|
#4
|
|||
|
|||
|
Citat:
"Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit și au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptății, Dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; căci dobitocul fără grai, pe care era călare, grăind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului." 2 Petru cap. 2 Pai nene, daca ditamai prorocul n-a primit mustrare decat prin magar, tu cine esti ca pretentii sa ai, sa vina ingeri din cer sa-ti dea mustrare? "aroganta infecta" - bine ai scris, dar nu in dreptul cui trebuia. Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
Faptul ca suntem mai multi aroganti, nu trebuie sa te faca sa te simti exonerat de aroganta, decat daca chiar ai scris cu lacrimi in ochi si cu durere in inima pentru sarmana sora noastra. Ca si cum ar fi fost vorba chiar de mama ta, sau de sotia ta, sau de fiica ta. Cat despre chemare mea, mi-ar place foarte mult sa nu mai savarsesc raul pe care il blestem, ci binele pe care il doresc. Deocamdata insa, fiind tare la cerbice, voi continua sa nu ma supun celor intelepti ca porumbeii si blanzi precum serpii, chiar daca flutura un steag pe care scrie "iata aici pe Hristos", ci voi continua sa ii caut pe cei intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii si doar lor voi da ascultare. |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
Pietismul nu poate tine loc de dreapta invatatura. Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#7
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#8
|
|||
|
|||
|
Citat:
Esti sigur ca mai apuci ziua de maine? (nu de alta, dar e posibil sa gasesti chiar maine vreun intelept ca serpii si-un bland ca porumbeii) Iar daca nu o apuci, la ce folos atata impingere a unui ideal mereu mai departe? Ca sa traiesti ce si cum? Propria parere peste toate? Pai, frate Leonte, sa cugetam: a refuza ce avem deocamdata la indemana, in chestiuni sufletesti, e oare mai folositor decat a primi ce ni se ofera, ca unii ce suntem plini deja de toate bubele? Cand va e foarte foame, fratia voastra refuza painea de toate zilele in asteptarea caviarului? Cand va e sete, nazuiti dupa sampanie? Oare apa de la chiuveta nu merge deloc? Este fratia voastra atat de plin de roade incat sa refuze orice preot real si concret, asa pacatos cum or fi fiind preotii pe la Bacau si sa aspire (oh, vanitate!) la vreun sfant caruia sa ii dea, in sfarsit, ascultare? Dar nu stiti din Vietile Sfintilor ca insisi cuviosii au fost purtati de Duhul Sfant te miri pe unde, pe la tot felul de oameni dintre care unii nu erau chiar sfinti? Ca unul, asadar, care voieste sa deprinda o virtute o poate invata si de la un magar? Ravna sa aiba si inima buna, ca s-ar folosi pana si de pietre care, cum bine stim, striga atunci cand omul tace sau vorbeste stramb. Leonte, cum va explicati ca parintii invata si de la copii? Ca profesorii invata de la elevi? Ca preotul invata si de la fiii si fiicele duhovnicesti?..... Oare nu aveti o conceptie desueta si paguboasa asupra invatarii (ca de invatare iar nu de altceva e vorba in insusirea vietii crestinesti, mantuitoare)? Bag seama ca "de-o vreme incoace, nici iarba nu-mi place... " Asta e boala veche, mioritica... Duce la infratirea cu stelele si cu luna, asadar la cufundarea in cele create, la intrarea in societatea mineralelor, oricat de ceresti corpuri ar fi acestea... Si ce frumoasa societate ne-a harazit noua Hristos, dintru inceput... Last edited by cezar_ioan; 18.02.2013 at 03:13:45. |
|
#9
|
|||
|
|||
|
Eram odata intr-o biserica. Cautam sa ma spovedesc, insa ma codeam... Preotul mi se parea asa si pe dincolo... Aveam insa nevoie de spovedanie, constientizam clar aceasta. Dar mintea ma imboldea sa fiu critic, sa judec, sa taraganez, sa aman...
Se dadea o lupta in mine: pe de o parte motive clare pentru spovedanie, pe de alta parte motive contrarii, tot felul de ganduri si de impresii... Am ales sa stau pe o banca si sa ma rog, poate ma va lumina Dumnezeu. Cautam sa ma eliberez de tot zbuciumul si contradictiile dinlauntrul meu... In acest timp, oamenii veneau si se spovedeau, schimbau doua soapte intre ei, apoi plecau.... Doar eu ramaneam stana de piatra pe bancuta si ma sileam la rugaciune, ca vai de lume... Deoadata a intrat in biserica un barbat cu parul alb, un om cu fata vesela si ochii vioi, un batran plin de viata. De cum l-am zarit am simtit un fel de simpatie, o bucurie discreta insa inconfundabila. M-am mirat in sinea mea, am devenit curios. Omul s-a inchinat trecind dupa randuiala pe la icoane, a venit la mine si m-a intrebat daca astept la rand pentru spovedanie. I-am spus ca nu, poate sa mearga inaintea mea. Si asa a facut: s-a spovedit, apoi, cu fata luminata de o mare bucurie, cu ochii in lacrimi, a venit glont la mine. M-a surprins foarte tare iuteala cu care m-a abordat, a venit fix la mine fara nici o ezitare. Mi-a spus: "Va multumesc ca m-ati lasat, eram foarte dornic de spovedanie... Lumea zice ca parintele e tanar si fara experienta si ca nu se pricepe sa spovedeasca... Dar ce, noi suntem mai buni? Avem duhovnicul pe care il meritam, si inca mult mai bun, dar nu ne dam seama. Sunt foarte fericit acum, ca m-am marturisit! Cine stie daca mai apuc ziua de maine? Va multumesc, Doamne ajuta!" Si a plecat batranul. Si nu l-am mai vazut de atunci decat asa, ca acum, cu ochii mintii...:) Leonte, dupa cuvintele acelui barbat nu am mai avut nici o rezistenta si m-am dus imediat la parinte pentru spovedanie. A fost una dintre cele mai folositoare spovedanii din viata mea, cel putin prin impactul asupra unor hotariri-cheie pe care trebuia sa le iau. Multumesc lui Dumnezeu ca in ziua aceea m-am spovedit la acel preot, Domnul sa il calauzeasca totdeauna! Last edited by cezar_ioan; 18.02.2013 at 03:35:53. |
|
|