Ati putea trai o viata ca un monah?Ce impune dedicarea totala pentru Dumnezeu?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Miha-anca

Ti-am citit postarea si iti inteleg mahnirea. Totusi, despre milostenie se spune, ca nu trebuie sa fie prea mare, ca apoi sa ne para rau. Deci, sa dam cat ne lasa inima si e primit de Dumnezeu.

Asta pentru ca suntem pacatosi si ca sa nu fie pricina de un alt pacat. E un sfat bun pentru noi pacatosii ca sa nu cadem in noi pacate.
Milostenia este direct proportionala cu pacatul. Cu cat suntem mai pacatosi si mai egoisti cu atat milostenia este mai mica. Cu cat pacatele sunt mai putine, inima mai curata, cu atat milostenia este mai mare . Despatimitul daruieste totul si inima din piept daca ar putea semenilor lui.

Toate faptele noastre poarta amprenta pacatelor noastre.
Milostenia trebuie privita din toate partile. Dinspre noi spre seaman, milostenia este mica daca pacatul este mare. Mica in raport cu averea noastra chiar daca pentru seaman poate parea o avere. Deci daca sunt bogata si daruiesc o farama din averea mea chiar daca sarmanul se bucura socotind ca a primit o avere eu tot o pacatoasa raman. Atat m-a lasat inima sa daruiesc, o farama. Pot sa ma culc linistita si sa ma amagesc ca nu sunt o pacatoasa?
In raport cu Dumnezeu. Daca nu este facut din dragoste de Hristos, ramane fapta goala , fara folos pentru mantuirea noastra.

Insa milostenia trebuie facuta asa cum putem si cum suntem, dar in acelasi timp sa ne vedem si pacatul si sa incercam sa ne indreptam.