Revelatia mea

[moldoveanu]

In sfarsit mi-am dat seama ce s-a intamplat la caderea lui Adam si Eva.
Si mai inainte de asta la ingerii care au cazut incepand cu Lucifer si ceilalti care au cazut cu el.
Lucifer era inger si slujea pe Dumnezeu si exista doar prin Dumnezeu. In momentul in care i-a aparut idea de a-si fi el singur stapan, in acel moment s-a produs ruptura. Acelasi lucru s-a intamplat si cu Adam si Eva, ei existau prin Dumnezeu si doar pentru Dumnezeu, nu aveau dorinte proprii, patimi etc. Satana i-a ispitit ca vor cunoaste binele si raul. Ceea ce in sine putea fi trecut drept un lucru relativ pozitiv, pana la urma nu toti vrem sa cunoastem si sa fim intelepti? Problema era ca in interiorul acestei descoperiri se ascundea o taina pe care vrajmasul o cunostea pentru ca trecuse prin ea, dar naivii oameni nu! Taina era ca in momentul in care acestia au consimtit sa cunoasca, prin aceasta consimtire s-au despartit de Dumnezeu. Pentru ca au consimtit sa fie ei, au acceptat ca fiecare sa fie EU. Unde exista eu-l acolo nu poate fi si Dumnezeu. Sau nu poate intra harul cat sa umple.
Si Maica Domnului cand a fost de acord cu rolul ei pentru umanitate s-a lipsit de propriul EU. Putea fi ucisa cu pietre, putea avea poate multe alte probleme, dar nu s-a gandit la acest lucru. A lipsit cu desavarsire acel EU.
La fel putem vorbi si de Sfantul Ioan Botezatorul care nu facea ce vroia el ci se jertfea in totalitate lui Dumnezeu. Si cand l-a criticat pe Irod pentru legatura pe care o avea cu acea femeie, nici macar nu s-a gandit la ce ar putea pati pentru ca EU-l sau nu exista, sau era foarte diminuat. El slujea pe Dumnezeu din tot sufletul.
In sfarsit am inceput sa inteleg multe parti din rugaciuni pe care nu prea le intelegeam.

[moldoveanu]

M-am dus pe net sa caut despre lepadarea de sine si am gasit urmatoarele.

Dintr-un articol de pe CrestinOrtodox.ro:

Deci urmarea lui Hristos se face nu independent de El, ci in El si prin El. A avea gandul lui Hristos (Fil., 2, 5) cum spune Sfantul Pavel nu inseamna a elabora o teorie savanta cu privire la invatatura lui Hristos , ci a-L lasa pe Hristos sa gandeasea in tine, a te lasa patruns de iubirea, de smerenia, de puritatea Lui si in toate sa gandesti si sa faci asa cum ar face El daca ar fi in locul tau. Urmarea spirituala a lui Hristos nu se adreseaza numai mintii, angajind-o pe aceasta in formularea unor precepte savante pe un fond crestin si nici numai vointei, sau sentimentului, ci tuturor acestora, intregii fiinte, atingand coardele cele mai sensibile ale intimitatii celei mai tainice si patrunzand pana in cele mai adanci cute ale sufletului pentru a lucra o transformare sau o renastere in duh si adevar (Ioan, 3, 3-10). E vorba aici de lucrarea tainica a harului lui Hristos, care produce o transformare ontica, sau o schimbare de profunzime, fiintiala, sau o rasturnare morala, incat cel renascut in Hristos isi modeleaza viata conform principiilor lui Hristos. El nu mai gandeste, nu mai voieste si nu mai simte ca un om al pacatului, inclinat spre rau, sau inrobit de rau, ci inundat de puterile binelui tinde necontenit la realizarea lui. Daca este cineva in Hristos, este faptura noua ; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi" (II Cor. 5, 17).

Iata ce zice MITROPOLITUL DE 103 ANI AUGUSTIN AL FLORINEI (GRECIA):
[SIZE=2]„Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine..."[/SIZE]

[SIZE=2]Toţi, iubiţii mei, toţi ne numim creştini. Dar ne întrebăm: suntem într-adevăr creştini? Ca să fie cineva creştin, trebuie să asculte şi să facă tot ce zice Hristos. Desăvârşita ascultare faţă de Hristos, ascultare faţă de toate câte porunceşte, este semnul de recunoaştere a unui creştin adevărat. Şi ce porunceşte Hristos? O vedem în Evanghelia de astăzi. Zice Hristos: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede pe sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie!". Auziţi ce zice? Înţelesul cuvintelor Lui este: Vrei, omule, să-Mi urmezi, să vii după Mine, să fii omul Meu şi ucenicul Meu? Te chem lângă Mine, dar nu te forţez. Înaintea ta sunt două drumuri. Unul este drumul satanei, care la început pare uşor şi mulţumitor, dar la sfârşit este prăpastie, distrugere, iad. Celălalt drum este al Meu. Este drumul care pare îngust şi dificil. Drum anevoios şi obositor, drum presărat cu spini, cu multe piedici şi ispite, drum care seamănă cu drumul Golgotei. Dar acest drum, drumul credinţei şi al virtuţii, este binecuvântat, şi la sfârşitul drumului este viaţa veşnică. O, omule! Aceste două drumuri stau înaintea ta. Alege unul din două. Eşti liber. Dar din clipa în care vei alege şi te vei hotărî să urmezi drumul Meu - zice Hristos - , trebuie să împlineşti trei condiţii.
Şi care sunt, Hristoase, condiţiile cu care Mă primeşti?
Şi Domnul, Domnul cel răstignit, de pe înălţimea Crucii răspunde fiecăruia care urmăreşte mântuirea sa: Condiţiile sunt trei. „Să se lepede de sine" este prima condiţie. „Să-şi ia crucea sa" este a doua condiţie. Şi „să-Mi urmeze Mie" este a treia condiţie.[/SIZE]

Din cate imi dau eu seama lepadarea asta de sine e procesul invers caderii omenirii. Atunci la cadere s-a obtinut sinele iar prin lepadarea de sine se restabileste natura omului dinainte de cadere.

[moldoveanu]

Un alt text foarte puternic de Arsenie Boca:
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Arsenie_Boca.htm

Marele examen

„Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie" (Luca 9, 23; Matei 16, 24; Marcu 8, 34).
Crucea, podoaba Bisericii, lauda lui Pavel, semnul Fiului Omului, semnul Sfintei Cruci - suferinţa noastră cea de toate zilele, crucea suferinţei, harul Crucii, iată atâtea nume în legătură cu crucea.
Dar cea mai grea cruce e lepădarea de sine. Nu poţi să fii liber fără aceasta, fără lepădarea de sine, libertatea cu atâta se plăteşte. Să depanăm litania acestei porunci şi condiţia primă de a putea urma pe Iisus.
A fi creştin înseamnă mai mult decât aparţinere ta doctrinară la creştinism. A crede în Iisus Hristos înseamnă mai mult decât semnifică vorbele. Iată ce înseamnă a te strămuta din tine în El, înseamnă a-Lavea pe El în inima ta, a-L face pe El inima ta,înseamnă să ai un moment, o clipă în viaţa ta în care te-ai întâlnit real cu Iisus; clipă care să nu-ţi ajungă viaţa întreagă de a o desfăşura între oameni.
De altfel acesta şi este semnul că eşti un convertit al lui Iisus, că te-ai dedicat Lui irevocabil. Toată vremea ta viitoare nu-i decât desfăşurarea clipei aceleia, - decizia -, a cărei bogăţie nu se mai termină.
Până nu te-ai lepădat de tine, eşti o fântână seacă; iar dacă te-ai lepădat de tine şi te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie.Numai aşa poate sufletul să ajungă la sine însuşi, la El - cel adevărat, lepădându-se de sine şi strămutându-se în Dumnezeu.
Nu ştiu pe lume o biruinţă mai mare ca aceea de a te lepăda de tine şi a ajunge liber; e trăirea libertăţii duhului: Adevărul vă va face liberi". Deci, înţele*gem că fără (să plătim) această vamă a făpturii noas*tre vechi stăteam în minciună, încolţiţi de iluzii şi striviţi de roţile necesităţii fără ieşire, strânşi în acest cleşte.
De aici ne scoate numai Iisus.

[moldoveanu]

Si aici Omilia LV de Sfantul Ioan Gura de Aur:

OMILIA LV

„Atunci Iisus a spus ucenicilor Săi: ŤDacă cineva voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea lui şi să-Mi urmeze Mieť (Matei, 16, 24)”

” -Cînd ,”Atunci” ?
-Cînd Petru a spus: „Milostiv fii Ţie! Să nu-Ţi fie Ţie aceasta (Matei, 16, 22)” şi cînd a auzit: „Mergi înapoia Mea, satano! (Matei, 16, 23)”.
Domnul nu S-a mulţumit numai să-l mustre pe Petru, ci, voind să arate cu prisosinţă nechibzuinţa cuvintelor sale şi cîştigul patimii Lui, a spus: „Tu, Petre, îmi spui: ŤMilostiv fii Ţie! Să nu-Ţi fie Ţie aceasta!ť Eu însă îţi spun: Nu numai că îţi este vătămător şi pierzător să împiedici şi să opreşti patimile Mele, dar nici tu nu vei putea să te mîntui dacă nu eşti pregătit totdeauna de moarte”. Hristos îi învaţă pe ucenici cîştigul mare al patimilor Sale, nu numai prin cuvintele spuse mai înainte, ci şi prin cele de mai tîrziu, ca nu cumva să socotească ei că patimile Sale sînt nevrednice de El.


Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...a-lui-hristos/ )

[moldoveanu]

Iar aceasta zici ca a fost scrisa pentru mine:

Nu intamplator a spus Mantuitorul ca prima conditie a celui care vrea sa vina dupa El este “sa se lepede de sine”. Reala convertire launtrica, autentica pocainta cu aceasta incep, cu predarea si rastignirea acestei voi proprii, cu parasirea increderii in omul cel vechi, in “eul” tau, in propria ratiune, cu refuzul de a te mai supune poftelor si capriciilor mintii, inimii sau trupului tau, de a le mai cauta indreptatire si de a le mai da intaietate absoluta.

Multi parinti de astazi au spus si spun ca omul contemporan nu mai “stie” sa asculte si sa se smereasca nefatarnic. Crestinul de astazi este mult prea plin de sine, prea incantat de acumularile si de constructiile mintii sale, prea indragostit, pana la orbire, de ceea ce simte intr-un anumit moment dat sau de o dorinta care il mistuie, tine cu dintii prea mult de un plan sau de un scop pe care si le-a propus si pe care le-a cultivat, poate, obsesiv si irational, ca sa mai poata sa devina efectiv un om innoit intru Hristos.

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...darea-de-sine/ )

[andrei_elena]

În prealabil postat de moldoveanu

Si atunci m-a lovit. Imediat mi-a venit in minte versetul din Biblie unde vrajmasul l-a dus pe Iisus pe muntele Carantaniei (cred) si i-a zis sa i se inchine lui si-I va da toate imparatiile lumii si a folosit expresia "caci acestea mi-au fost date mie si eu le dau oricui vreau eu". Si imediat am facut paralela intre "da-mi te rog (mie) putere sa inteleg" si acel verset. Aici era problema. Eu nu ceream lui Dumnezeu sa rezolve problemele pe care le aveam ci sa-mi dea mie putere, sa-mi dea mie minte, sa-mi dea mie intelegere etc. De ce? E foarte simplu. Pentru ca de cand ma stiu sunt o persoana foarte mandra. (Evident ca am inteles care e treaba cu mandria dar niciodata nu am reusit sa ma lupt cu ea). Eu nu acceptam idea (nici macar) ca Dumnezeu sa-mi rezolve mie problemele. Eu trebuia sa le rezolv, eu trebuia sa inteleg etc.

In acel moment pentru prima data am zis: Doamne nu-mi da mie putere nici intelegere, rezolva Tu situatia mea, in Tine ma incred si la tine ma voi ruga. Eu doar ma voi ruga iar tu rezolva problemele mele (spirituale) si da-mi linistea sufleteasca care imi lipseste atat de mult.

Foarte frumos exprimat.. Este o problema care ma framanta si pe mine mult, cum spune si apostolul Iacov in epistola sa (cap. 4):
3. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.

La mine s-a produs un click asemanator celui despre care povestesti tu odata cand ascultam Evanghelia dupa Luca. Am facut comparatie intre cele doua Evanghelii dupa Matei si dupa Luca si in Luca este foarte explicit: nu trebuie sa cerem altceva decat Duhul Sfant. Asadar nu avem ce altceva sa cerem Domnului, El stie tot ce avem noi nevoie, singurul lucru pe care trebuie sa-l cerem este acesta si nimic altceva!

Matei 7, 7-11
7. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
8. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.
9. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?
10. Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?
11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?

Luca 11, 5-13

5. Şi a zis către ei: Cine dintre voi, având un prieten şi se va duce la el în miez de noapte şi-i va zice: Prietene, împrumută-mi trei pâini,
6. Că a venit, din cale, un prieten la mine şi n-am ce să-i pun înainte,
7. Iar acela, răspunzând dinăuntru, să-i zică: Nu mă da de osteneală. Acum uşa e încuiată şi copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot să mă scol să-ţi dau.
8. Zic vouă: Chiar dacă, sculându-se, nu i-ar da pentru că-i este prieten, dar, pentru îndrăzneala lui, sculându-se, îi va da cât îi trebuie.
9. Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
10. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide.
11. Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe?
12. Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie?
13. Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El!

Doamne ajuta!

[moldoveanu]

Frumos zis cu privire la Duhul Sfant. Intradevar ar trebui sa cerem doar iertare si sa ne jertfim si in acest fel ni s-ar da si har. Cu harul trebuie sa fim atenti insa. O cantitate mare de har atrage si luptatori adversi pe masura. Vorba aia: trebuie sa poti sa-l si "duci". De aceea e bine sa cerem mila si iertare si harul ni-L da Dumnezeu pentru fiecare dupa cat poate duce.

[androni]

În prealabil postat de moldoveanu

Frumos zis cu privire la Duhul Sfant. Intradevar ar trebui sa cerem doar iertare si sa ne jertfim si in acest fel ni s-ar da si har. Cu harul trebuie sa fim atenti insa. O cantitate mare de har atrage si luptatori adversi pe masura. Vorba aia: trebuie sa poti sa-l si "duci". De aceea e bine sa cerem mila si iertare si harul ni-L da Dumnezeu pentru fiecare dupa cat poate duce.

cum putem sa luptam cu acesti adversi pe masura, care sunt rugaciunile.
exemplu cum ne putem apara pacea interioara cind in jurul nostru sunt persoane posedate de demoni si care sunt intr-o stare de furie extrema. am incercat tot felul de trucuri, rugaciuni, am spus si tatal nostru, parca simt ca acesl demon ma patrunde si pe mine.
ce puteti sa spuneti despre aceasta
teoretic este usor de spus in cuvinte sa avem o pace interioara.
dar in practica este foarte greu

[moldoveanu]

În prealabil postat de androni

cum putem sa luptam cu acesti adversi pe masura, care sunt rugaciunile.
exemplu cum ne putem apara pacea interioara cind in jurul nostru sunt persoane posedate de demoni si care sunt intr-o stare de furie extrema. am incercat tot felul de trucuri, rugaciuni, am spus si tatal nostru, parca simt ca acesl demon ma patrunde si pe mine.
ce puteti sa spuneti despre aceasta
teoretic este usor de spus in cuvinte sa avem o pace interioara.
dar in practica este foarte greu

Probabil vorbesti de influenta unor forte negative, sper ca nu sunt chiar posedate persoanele la care te referi. Intradevar a da sfaturi e mult mai usor din mai multe motive: nefiind direct implicati nu avem incarcatura emotionala aferenta situatiei si atunci este mai usor a fi obiectivi. Plus ca judecam situatia de obicei dupa ce s-a petrecut, deci fiind calmi.
Eu nu am mare experienta dar din ce am observat ca a functionat era sa te rogi pentru persoanele care-ti fac rau sau te tulbura. Este greu, dar daca incepi sa te rogi pentru ele, sanatatea si sufletul lor vei vedea ca iti trece rautatea din tine si parca nu mai sunt asa rele persoanele respective. Si obligatoriu incearca sa te distantezi de acel "eu" de care vorbeam in postarile anterioare. "Eu-l" are dreptate, stie multe, condamna pe ceilalti, blestema cand i se fac nedreptati etc.
Dar intradevar e un drum foarte greu si anevoios drumul catre Dumnezeu...
Ce e pretios se obtine cu truda multa, ce e vant ca vantul trece.

În prealabil postat de androni

cum putem sa luptam cu acesti adversi pe masura, care sunt rugaciunile.
exemplu cum ne putem apara pacea interioara cind in jurul nostru sunt persoane posedate de demoni si care sunt intr-o stare de furie extrema. am incercat tot felul de trucuri, rugaciuni, am spus si tatal nostru, parca simt ca acesl demon ma patrunde si pe mine.
ce puteti sa spuneti despre aceasta
teoretic este usor de spus in cuvinte sa avem o pace interioara.
dar in practica este foarte greu

Participi in mod constant la Sfintele slujbe? La maslu? Ai facuta sfestanie in casa?
Te spovedesti si ta impartasesti periodic si sub indrumarea duhovnicului tau?
Daca faci toate acestea, ispitele de mai sus nu mai sunt atat de puternice.
Cam dura exprimare cu posedarea, nu de alta dar este o mare diferenta in a fi posedat si a fi sub influenta duhurilor rautatii.