Persoana si invatatura lui Hristos in gandirea indiana

Persoana si invatatura lui Hristos in gandirea indiana Mareste imaginea.


Iisus Hristos in gandirea indiana

Secolul al XIX-lea e cunoscut indeobste sub denumirea generica de "secol al invaziei Orientului de catre Apus" si poate fi considerat mai degraba ca un secol al predialogului interreligios.  Fara indoiala, a existat o invazie.  Aceasta nu a fost intru totul nimicitoare. In contextul ei a avut loc si o intalnire la nivel spiritual intre Orient si Occident, intalnire ce a provocat un curent de reinviere, de  renastere in sanul traditiilor religioase din Orient aflate intr-o stare de impietrire. In hinduism, caci acesta este contextul care ne preocupa, apar o serie de miscari reformatorice care imbina lupta pentru eliberare de sub imperiul britanic cu formularea unei teologii care, desi porneste de la premise clasice hinduse, se contureaza ca reactie imediata fata de crestinism. Astfel, crestinismul devine un punct de referire, un izvor de inspiratie si, ca atare, intilnim si o recunoastere a invataturii si persoanei lui Iisus Hristos din perspectiva nevoilor reformatorice imediate.

Aceasta recunoastere si pretuire a invataturii si persoanei lui Iisus Hristos a dus la incercari de inglobare selectiva a invataturilor crestine in contextul gandirii religioase hinduse. Nu trebuie sa uitam ca acest lucru a fost facut mai ales cu scopul de a contracara activitatea misionara crestina, prin stimularea unui sincretism religios sui generis, care sa fie ridicat la rangul de religie universala. Insa, in pofida acestui fapt, intalnirea dintre crestinism si hinduism din secolul al 19-lea si inceputul secolului al 20-lea reprezinta o premisa importanta pentru stadiul incipient la care se afla dialogul interreligios. De aceea, credem necesara cunoasterea atitudinii adoptate de reprezentantii cei mai de seama ai hinduismului modern fata de Iisus Hristos si fata de invatatura Sa.

Intrucat literatura aceasta este extrem de bogata si cuprinde mai multe tendinte moderniste si traditionaliste din cadrul hinduismului modern, ne vom referi, in cele ce urmeaza, la primele incercari de evaluare a credintei crestine formulate de reprezentantii miscarii Brahmo Samaj : Raja Rammohan Roy, Keshub Chunder Sen si Pratap Chander Mozoomdar.

Raja Rammohan Roy (1774-1833), profet al renasterii si nationalismului indian si fondator al miscarii Brahmo Samaj.  Crescut si educat in Patna, centru musulman de pe teritoriul indian, adopta de tinar o atitudine ostila fata de cultul statuilor si a altor reprezentari idolatrice extrem de abundente in sanul hinduismului popular. In 1814 se stabileste la Calcutta, unde studiaza Upanisadele si Brahma-sutras, ajungand la concluzia ca invatatura upanisadelor este in mod fundamental teista. Tot la Calcutta se intilneste cu misionarii crestini de la Serampore si, ca urmare, incepe sa studieze Sfanta Scriptura.

In 1820 publica, in extras, pasaje din Evanghelii, sub titlul : "Preceptele lui Iisus. Indrumare spre pace si fericire, extrase din cartile Noului Testament, atribuite celor patru evanghelisti (cu traducere in sanskrita si bengali)". Publicarea acestor extrase a starnit un puternic val de nemultumire in sanul gruparii misionare de la Serampore. Polemica starnita il forteaza pe Rammohan Roy sa-si concretizeze conceptia sa despre crestinism intr-o serie de scrieri, care au ca substrt fundamental ideea ca invatatura lui Hristos este singura care "duce mai bine la principii morale si este mai bine adaptata pentru a fi folosita de fiintele rationale, decat orice alte sisteme".                                             

Scriptura crestina nu este un tratat sistematic de teologie. Ea nu prezinta definitii dogmatice si metafizice, ci precepte si porunci menite credintei si supunerii cordiale care reinnoiesc inima si produc roadele dreptatii ".  Crestinii gresesc prin aceea ca "dau prea mare atentie cercetarii naturii lui Iisus Hristos si nu observarii poruncilor Sale". Adoptand o astfel de atitudine, Rammohan Roy evita  dimensiunea revelata dogmatica a credintei crestine in favoarea unei dimensiuni moral-rationale : "caci nici o realizare umana nu poate vreodata sa descopere natura lucrurilor celor mai obisnuite si cu atat mai mult a celor date prin revelatia divina".

Iisus Hristos este mediator si Mesia, ca prim nascut dintre toate fapturile. In aceasta calitate, el a preexistat in ceruri impreuna cu Dumnezeu si a fost trimis ca Hristos sau Mesia. Epitetul "Fiu al lui Dumnezeu" este "un semn al cinstei pe care singur o merita". Ca prim nascut este superior tuturor fapturilor inclusiv ingerilor: "Scripturile declara ca Fiul a fost superior chiar ingerilor din ceruri, traind de la inceputul lumii in vesnicie si ca Tatal a creat toate prin El si pentru El". Actul creator savarsit de Tatal, care este ""Divinitatea suprema", nu este impartasit de Iisus ca Dumnezeu deoarece "el a fost produs, a fost creat de Divinitatea suprema printre fapturile create" . Fiind produs de Tatal, este firesc ca Fiul sa fie dependent si supus Tatalui. Puterea si calitatile divine i-au fost date de Tatal universului si de aceea "ratiunea ne forteaza sa credem ca o fiinta care datoreaza alteia toata puterea si activitatea sa oricit de necuprinsa si de mare ar fi, trebuie sa fie considerata inferioara fata de ea" .

Prin urmare, spune el, "cei care cred ca Dumnezeu este suprem, ca poseda perfectiunea tuturor atributelor, independent de celelalte fiinte, trebuie, in mod necesar, sa nege identitatea lui Hristos cu Dumnezeu". Intrucat este dependent de Tatal si supus lui, intre Tatal si Fiul este "o unitate de vointa" si nu "identitate de fiinta". Rammohan Roy argumenteaza acest lucru dupa cum urmeaza :

Iisus a spus ca este una cu Tatal. In acelasi timp, el a afirmat unitatea sa cu Apostolii. Unitatea cu Tatal are acelasi caracter ca unitatea lui Hristos cu Apostolii. Asa stand lucrurile, suntem confruntati cu doua alternative, si anume :

In primul caz, unitatea fiintiala duce la absorbirea Fiului si a Apostolilor in Fiinta suprema, dupa cum stropii de apa dispar in ocean.

In al doilea caz, prin accentuarea deosebirilor ca persoane si a unitatii prin natura se ajunge la inmultirea numarului persoanelor divine. Intrucat nici una din aceste alternative nu consuna cu invatatura crestina, ramane posibila doar unitatea de vointa prezenta in relatia dintre Tatal si Fiul, precum si in relatia dintre Apostoli si Tatal.

Atitudinea lui Rammohan Roy fata de invatatura crestina si fata de Iisus Hristos izvoraste dintr-o revizuire proprie a conceptiei despre Brahman in lumina categoriilor teologiei naturiste a monoteismului si deismului rationalist din Apus. Iisus Hristos este interpretat in perspectiva preconceptiilor sale personale despre natura divina si despre Dumnezeu. Avand ca postulat un Dumnezeu nestramutat, care transcende intreaga creatie si toate fapturile, mentinandu-le prin legea sa morala, ) Rammohan Roy anuleaza posibilitatea unei miscari dinamice in Dumnezeu si de la Dumnezeu. De aceea, el concepe unitatea dintre Iisus si Dumnezeu ca fiind o unitate de vointa, de scop.

Aici este limita monoteismului filosofic. El nu merge mai departe si nici nu incearca sa cerceteze natura moralitatii si a lui Dumnezeu pe de o parte, si relatia dintre morala si Dumnezeu pe de alta parte, in perspectiva iubirii divine. Accentuand asupra caracterului moral al invataturii crestine in dauna aspectului dogmatic, revelat, Rammohan Roy formuleaza o hristologie pragmatista, rationalista si secularizata in care elementul mistic si credinta joaca un rol secundar. Rationalismul sau respinge trairea sub aspect sentimental a religiei. In acelasi timp, in baza conceptiei sale deiste si unitariene, el refuza sa recunoasca ideea unei intrupari divine, deoarece acest lucru ar compromite monoteismul si ar reprezenta o sursa de demoralizare personala si sociala .

Keshub Chundei Sen (1838-1884), un alt reprezentant de frunte al Miscarii Brahmo Samaj, desi ramane hindus conservator, ajunge la o apreciere mai profunda a lui Hristos. In 1866 el si adeptii sai, se regrupeaza, in urma scindarii acestei miscari, formand Brahmo Samaj pentru India. Aceasta noua tendinta data miscarii traditionale Brahmo Samaj se va baza pe o credinta eclectica, formata din elemente disparate scoase din mai multe religii. In acelasi an, Keshub Sen ajunge sa fie cunoscut in Europa prin prelegerea sa despre "Iisus Hristos, Europa si Asia", tinuta la Calcutta.

In evaluarea persoanei si invataturii lui Iisus Hristos, Keshub Sen porneste de la ideea moralitatii supreme a lui Iisus si a credinciosiei sale fata de adevar. In timp ce il disociaza pe Iisus Hristos de crestinismul istoric, Keshub Sen il considera ca izvor de reinnoire creatoare pentru hinduism si centru concret al unei noi religii universale a Spiritului.

"Iertarea si jertfa de sine" sunt principii cardinale ale moralei crestine necesare tuturor oamenilor pentru a-si "reforma caracterul". Keshub Sen considera crucea ca exemplu de jertfa si iertare si mijloc de regenerare a Indiei :

"Va asigur, fratilor, ca nimic altceva in afara jertfei de sine, de care Hristos ne-a dat un exemplu stralucit, nu va regenera India... si pentru a va indemna mai bine spre o vointa a jertfirii de sine, ridic in fata voastra crucea pe care a murit Iisus" . Caci "...Iisus este identic cu jertfa de sine si intrucat el a trait si propovaduit la plinirea timpului, tot asa el trebuie vestit la plinirea timpului. Cu cat India are nevoie mai mult de jertfa... cu atat mai mult Iisus isi gaseste lacas in aceasta tara" .

Iisus Hristos, "Printul profetilor" a facut infinit mai mult bine decat toti ceilalti profeti care   l-au precedat sau il vor urma si fata de care trebuie sa avem cinstea cuvenita .

Keshub Sen, spre deosebire de Rammohan Roy, nu neaga divinitatea lui Iisus. El o afirma insa in contextul invataturii religioase traditionale hinduse:

"...Recunosc divinitatea lui Hristos intr-o anume forma, in sensul ca Fiul participa la natura divina a Tatalui. Noi cei din India consideram Fiul ca pe un Tata renascut... Prin urmare, hindusii, in timp ce considera pe Tatal si Fiul persoane distincte si separate, ii unesc in gandire printru-un fel de identitate. Intelegem divinitatea lui Iisus in contra-distinctie cu Dumnezeirea Sa. A fi fiu adevarat, asa cum a fost Hristos, inseamna a fi divin" .

In aceasta afirmare ascunsa a divinitatii lui Iisus Hristos intalnim o negare implicita a caracterului de persoana de sine statatoare in cadrul Sfintei Treimi. Ba mai mult, intr-un anume fel, Iisus ar fi insusi Tatal care se renaste, iar acest lucru nu poate fi acceptat in nici un caz de gandirea crestina.

Intruparea este incoronarea unei evolutii continue a Logosului in Iisus Hristos, ceva asemanator cu avatarul hindus :

"Noul Testament a inceput cu nasterea Fiului lui Dumnezeu. Logosul a fost la inceputul creatiei si tot Logosul este perfectiunea ei - culminarea umanitatii in Fiul divin. Am ajuns la ultima veriga in seria organismelor create. Ultima expresie a Divinului este umanitatea divina. Dupa ce s-a aratat in forme nesfarsite de existenta progresiva, forta creatoare primara a luat in cele din urma forma de Fiu in Iisus Hristos". Keshub Sen introduce in acest context o idee noua care ii caracteriza intreaga sa gandire, si anume aceea a unei umanitati divine. For-muland acest concept, Keshub Sen a vroit sa subscrie in mod indirect credinta in natura divino-umana a lui Iisus, accentuand in acelasi timp, posibilitatea perfectiunii, a desavarsirii naturii intregii firi umane, dupa cum in Fiul a avut loc aceasta desavarsire prin unirea cu natura divina. Un rol important in formularea notiunii de "umanitate divina" il are si invierea, care sugereaza "continuitatea umanitatii lui Hristos... Aici omul ramane om... El (Iisus Hristos n.n.) a fost menit de Providenta  sa fie omului om, un om model, un om-Dumnezeu ,- asa a fost, asa este si va continua sa fie pana la sfirsitul veacurilor... El este umanitatea pura si simpla in care se salasluieste Divinul.

In el vedem natura umana perfecta prin afilierea naturii divine. Prin aceasta afiliere vedem cea mai deplina realizare a scopului vietii si slujirii lui Hristos...". Ca Hristos a inviat nu este nici o urma de indoiala" ...intr-adevar, sunt  gata sa marturisesc ca Hristos a inviat din mormantul sau pamantesc. Oare vorbesc  eu cu autoritatea unui martor ocular ? Da, intr-adevar. Daca credeti  ca Hristos  este  in mormant,  atunci  cu  siguranta  visati.  Caci, unde poate fi el gasit pe pamant ? Nicaieri. Un Hristos mort si   descompus este o deceptie. Hristos cel inviat exista cu adevarat. Duhul lui Hristos a inviat si s-a reintors la Tatal... cu siguranta traieste. Tu esti in ceruri la Tatal Tau, la sanul Sau. Duhul Tau este Duhul Tatalui Tau. O, Isuse, repet, Hristos a inviat! Aceasta nu e iluzie, nici vis, ci o realitate ; o realitate pe care o puteti vedea si admira... Acea fapta glorioasa, invierea lui Hristos, poate fi simtita de fiecare credincios adevarat... Ori de cate ori inimile noastre sunt atrase de puterea lui Hristos, suntem atrasi spre cer, caci Hristos nu este inmormantat, ci inviat. Nu numai ca a inviat, ci fiecare poate invia cu el si cu Duhul sau in cerurile cele preainalte" .

In relatia sa fata de Tatal, Iisus s-a golit de propriul Sau Eu in asa fel incat devine un mediu transparent in care Dumnezeu se salasluieste si prin care oamenii pot sa-l vada si sa-l cunoasca pe Dumnezeu :

"El (Iisus Hristos n.n.) a manifestat aceasta viata divina in om in asa fel incat nimeni nu a mai facut-o inainte. Hristos este in fata noastra un vas cristalin, transparent in care se gaseste apa vietii divine. In el nu mai exista nici un eu opac care sa obstructioneze vederea noastra. Mediul este transparent si vedem limpede prin Hristos pe Dumnezeul adevarului si al sfinteniei care se salasluieste in el... in Iisus vedem autosupunerea perfecta si asceza perfecta. Caci daca omul a renuntat la eul sau, mai are el la ce sa renunte ?" .

Iisus, in calitate de Fiu, este preexistent ca idee in divinitate :

"...Sub ce forma a existat el (Iisus Hristos n.n.) in cer ? Ca idee, ca plan de viata, ca o dispensare predeterminata ce asteapta inca sa fie realizata, ca puritate de caracter, nu concreta, ci abstracta, ca lumina inca nearatata... De fapt, Hristos n-a fost nimic altceva decat o manifestare pe pamant, in forma umana, a unor anume idei si sentimente ce existau dinainte in Divinitate... in Vechiul Testament al istoriei lumii, vedeti caderea omului prin neascultare ; Noul Testament arata nasterea copilului ascultator al lui Dumnezeu, care se bucura mereu prin savarsirea vointei Tatalui... Astfel, Hristos a existat in Dumnezeu inainte de, a fi creat. Exista un Hristos necreat si un Hristos creat, ideea de Fiu si Fiul intrupat care isi trage seva vietii si inspiratia de la Tatal. Aceasta este adevarata doctrina a intruparii. Luati de la Hristos tot ceea ce este divin, tot ceea ce este al lui Dumnezeu si nu mai ramane nici un Hristos" .

Sesizam in aceste randuri nuanta platonica a existentei ideale in idee si intruparea ideii. Hristos nu este o idee a Divinitatii supreme, a Tatalui, ci coexistent cu Tatal din vesnicie. El nu imprumuta atribute-divine ci le poseda in virtutea divinitatii sale.

Panteismului traditional indian, Keshub Sen opune un panteism hristic, mult mai apropiat de ideea de comuniune :

"Ce este panteismul hindus ? in mod esential el nu este altceva decat identificarea tuturor lucrurilor cu Dumnezeu. Nu vreau sa spun ca trebuie sa adoptati un panteism ca in cartile hinduse... acesta cuprinde erori ce trebuie evitate. Panteismul hristic este un panteism sublim si perfect. El reprezinta unirea constienta a umanului cu Duhul divin in adevar, dragoste si bucurie. inteleptul hindus realizeaza aceasta unire numai in timpul meditatiei si contemplatiei; el cauta absorbirea inconstienta in Dumnezeul sau cu toate lipsurile si greselile sale. Vointa sa nu este una cu vointa lui Dumnezeu. insa, comuniunea lui Hristos este activa si dreapta ; ea imbina puritatea de caracter cu devotiunea. Panteismul hindus, in forma sa cea mai rea, este mindru, deoarece se bazeaza pe credinta ca omul este Dumnezeu ; el este quietism si transa. Panteismul Hristos este autodaruirea activa a vointei. Este unirea Fiului care se supune ascultarii, a Fiului umil si iubitor, cu Tatal. In Hristos vedem panteismul adevarat" .

Acest panteism hristic al lui Keshub Sen se apropie de ideea crestina de comuniune in care are loc unirea constienta si voita cu Iisus prin pastrarea identitatii personale. Totusi, panteismul hristic este unilateral, in sensul ca admite relatia constienta doar intre om si divinitate nu si intre om si om sau alti oameni, impreuna constienti de ei insisi si de relatia lor cu Iisus Hristos.

Omenirea este ridicata spre cer de Duhul Sfant, care face ca "tot omul sa participe la viata divina". Duhul Sfant face din "Hristos care este o simpla persoana istorica, puterea sfintitoare din noi".

"Sfantului Duh i se cuvine slava de a naste si a boteza pe Fiul lui Dumnezeu, dupa cum marturiseste istoria biblica ; Lui si numai Lui ii revine puterea de a converti intreaga omenire in Fii ai lui Dumnezeu" . Treimea este reprezentata de Keshub Sen ca un triunghi desavarsit

in care se intalneste  iconomia creatiei si a filosofiei mantuirii :

"Punctul culminant este Dumnezeu Iehova, Brahma cel suprem al Vedelor. El salasluieste singur in slava sa vesnica ; de la el coboara Fiul in linie directa, ca emanatie a divinitatii. Astfel, Dumnezeu coboara si atinge limita temeliei omenirii; apoi, patrunzand in aceasta temelie se revarsa in lume si de acolo, prin puterea Duhului Sfant ridica omenirea degenerata la sine. Divinitatea care coboara spre  unitate este Fiul ; Divinitatea care ridica umanitatea la cer este Duhul Sfant".

Keshub Sen introduce aici ideea ca Iisus Hristos si Duhul Sfant ar fi emanatii ale Divinitatii supreme, a Tatalui sau a lui Brahma al Vedelor. El anuleaza in acest fel conceptia de Treime, in care Tatal, Fiul si Duhul Sfant, desi una in fiinta, in Persoane sunt trei. Pentru un hindus care crede in unitatea de neimpartit a Divinului, ideea posibilitatii unei separari personale in unitate fiintiala este cu neputinta, deoarece insusi principiul personalizarii al individualizarii (ahamkara) sta la baza inlantuirii omului in  ciclul renasterii.

Mantuirea omenirii de pacat este savarsita de Iisus Hristos : "Instrumentul mantuitor este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu". Hristos a savarsit acest act o data pentru intreaga istorie : "Mantuirea a fost completa si absoluta. Hristos s-a dat pe Sine drept rasplata pentru tot trupul si pentru vesnicie... El a daruit scumpul sau sange pentru noi toti, fie ca vom crede in el, fie ca nu vom crede" .

In viziunea lui Keshub Sen mantuirea este generala, universala. Ea a fost savarsita de Hristos ca act care inglobeaza in unicitatea sa intreaga omenire, pe cei care cred in el, dar si pe cei care nu cred. Mantuirea savarsita de Hristos nu depinde de credinta noastra; ea nu se valideaza prin credinta noastra ci ramane valida pentru toate timpurile ca act universal si vesnic.

Accentunad caracterul unic si universal al actului mantuitor savarsit de Iisus Hristos, Keshub Chunder Sen face un pas semnificativ spre crestinism, insa fara o materializare precisa.

Ucenicul sau, Pratap Chander Mozoomdar (1840-1905) si succesor la conducerea miscarii Brahmo Samaj pentru India, incearca sa formuleze o hristologie acceptabila atat hindusilor cat si crestinilor. Fiind dotat cu un spirit sistematic, el porneste de la ideea ca viata si invataturile lui Iisus Hristos sunt prezentate de misionarii crestini din perspectiva idealurilor si teologiei europene, fara a izbuti sa stabileasca un contract cu instinctele spirituale si aspiratiile nationale ale hindusilor. Tot ceea ce este universal are si un caracter indigen. Ba mai mult, "daca lumina credintei orientale si a devotiunii mistice va cadea pe chipul ceresc al dulcelui Profet din Nazareth, acel chip va fi luminat de o stralucire stranie, nebanuita". De aceea, Pratap Chander Mozoomdar va incerca "sa-l orientalizeze pe Hristos cat mai mult posibil", iar aceasta orientalizare inseamna : "Cand vorbim de Hristos oriental, vorbim de intruparea dragostei si harului nemarginit; iar cand vorbim de Hristos apusean, vorbim de intruparea teologiei, a formalismului, a puterii morale si fizice" .

Pratap Mozoomdar imbina viziunea lui Keshub Sen despre umanitatea divina cu evaluarea morala data de Rammohan Roy, careia ii da o interpretare personala. Hristos, in calitate de Fiu al lui Dumnezeu, a fost "manifestarea caracterului divin in umanitate", caci cine altul in afara de Cel vesnic ar fi putut sa-si descopere propriul Sau caracter ? Acel caracter divin coboara in Hristos spre iluminarea, convertirea, regenerarea si infierea tuturor oamenilor. Prin urmare, spune el, "Hristos este in acelasi timp Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului".

Iisus Hristos este unic in primul rand pentru faptul ca prin intruparea sa el implineste toate celelalte avataruri sau intrupari locale. Acest lucru este asa, pentru ca Hristos reprezinta intruparea cu adevarat spirituala si universala a Spiritului divin, punand bazele unui model vesnic de ordine divina a umanitatii. Celelalte intrupari reprezinta principii izolate ale naturii lui Dumnezeu. Profetii unei tari, intruparile din anumite epoci sunt partiale, locale, imperfecte, limitate in timp si spatiu, la nationalitati si imprejurari : Socrate la greci ; Moise la evrei ; Confucius la chinezi ; Krishna la hindusi , Mohamed pentru musulmani. In realitate, omul are nevoie de un chip, de un model central si universal care sa inglobeze diferitele intrupari ale manifestarii de sine a lui Dumnezeu. Este nevoia simtita de om de a avea o intrupare in care toate celelalte intrupari sa-si gaseasca implinirea. Hristos este o astfel de intrupare.

In al doilea rand, Hristos este unic deoarece el intruchipeaza adevarata relatie universala dintre om si Dumnezeu, si anume, relatia Tata-Fiu, ceea ce in realitate reprezinta "relatia adevarata dintre Dumnezeu si om", invatandu-ne totodata sa fim "Fii ai lui Dumnezeu".

In al treilea rand, Hristos este unic pentru ca transcende "limitele timpului si ale spatiului", ceea ce da chipului lui Hristos "universalitate". Acest fapt trebuie cunoscut si de cei care refuza sa accepte aceasta religie". Crestinii nu au inteles bine aceasta universalitate, atri-buindu-i lui Hristos vesnicia si nemarginirea lui Dumnezeu si in mod exagerat l-au ridicat la rangul de Dumnezeu adevarat. In acest caz, alternativa pentru crestini este fie de a accepta un teism pur, fie, urmand exemplul gruparii Brahmo Samaj, sa considere ca Dumnezeu este totul in toate, iar Hristos este manifestarea sa spirituala intr-o succesiune crescanda spre perfectiune.

Hristos este intruparea dragostei divine al carei scop a fost acela de a duce lumea finita si omenirea la starea de perfectiune. El nu a fost "o nemarginire arbitrara, o personalitate coeterna care duce la doua infinitati, la doua nemarginiri, la doi dumnezei". Iisus a spus ca Tatal este mai mare decat El. Esenta Lui este doar : dependenta, dragoste, incredere si unire.

Pratap Chander Mozoomdar explica viata, moartea, invierea si cea de a doua venire a lui Hristos in termenii unei misiuni spirituale a umanitatii divine. Crucea lui Hristos reprezinta durere si suferinta, in acelasi timp, ea este simbolul vointei lui Dumnezeu de a stapani toate evenimentele din viata omului, aducand biruinta asupra naturii, asupra durerii, asupra nevoilor si asupra mortii. Invierea este in substanta si nu materiala ; substanta este aceeasi cu Duhul lui Dumnezeu cu care ne aflam zilnic in comuniune.

Hristos nu numai ca a inviat, dar a si revenit dupa cum a promis prin Duhul Sfant. De aceea, Brahmo Samaj vorbeste de "trimiterea Duhului care face posibila succesiunea neintrerupta a umanitatii divine". Aceasta nu inseamna ca Fiul si-a incheiat activitatea, caci aceasta na va inceta .

Cea de a doua venire consuna cu sfarsitul lumii, care nu va fi o distrugere sau anihilare ci "un progres permanent". Hristos va veni ca "mirele in camera de nunta a lumii si nu ca un inger razbunator la mormantul ei".

Hristologia lui Keshub Chunder Sen si a lui Pratap Chander Mozoomdar nu depaseste cu mult tendintele unitariene prezente in Brahmoismul primar si sintetizate in gandirea moral-rationalista secularizata a lui Raja Rammohan Roy. Insa, in timp ce Rammohan Roy il considera pe Hristos ca faptura produsa de divinitatea superioara ingerilor, Keshub Chunder Sen face un pas mai departe identificandu-l cu "Logosul creator". El vede pe Hristos ca pe Cuvantul lui Dumnezeu prin care Dumnezeu a creat intregul univers si prin care continua acest proces creator. Greseala sa fatala, preluata de Pratap Chander Mozoomdar, consta in identificarea Cuvantului lui Dumnezeu cu o manifestare a Divinitatii supreme in miscarea continua a procesului evolutiv de descoperire treptata a Duhului lui Dumnezeu, in contextul careia Iisus Hristos este cea mai perfecta manifestare posibila in limitele marginirii umane si ale istoriei, in plus, in timp ce Keshub Sen considera ca in Iisus avem manifestarea deplina a Tatalui, Pratap Mozoomdar afirma ca realitatea divina nu este epuizata de Iisus Hristos. In alte cuvinte, Iisus Hristos nu este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat. El este doar o emanatie din Tatal sau o faptura, o creatie a Tatalui. Ca Fiu al Tatalui, Iisus nu este cosubstantial cu Tatal, ci se afla intr-o stare de subordonare si dependenta fiintiala, intregita de unitatea de voire prin ascultare si supunere.

Spre deosebire de Pratap Mozoomdar, care este mai consecvent si mai sistematic in expunerea ideilor sale referitoare la Iisus Hristos, Keshub Sen oscileaza. Astfel el il considera pe Hristos ca Logos creator, emanatie a Divinitatii, manifestare a Domnului cerului si pamantului, Fiul nascut al Tatalui, copil, faptura creata, sau Fiu coetern cu Tatal desi nu ca persoana, ci ca Logos care doarme si care a trait potential la sanul Tatalui, ratiune nascuta prin vointa celui Atotputernic sau Hristos cea de a doua persoana a Treimei.

Toate aceste idei indica a lipsa fundamentala de siguranta si coeziune. Keshub Sen trebuie, totusi, sa fie considerat ca pionier in incercarea de formulare a unei hristologii care sa contureze viziunea mistica orientala a lui Hristos si sa explice aceasta viziune in contextul unei situatii in care domina rationalismul si gandirea hindusa.

Conceptia lui Keshub Sen despre umanitatea divina, in care Iisus ca om se goleste de eul Sau pentru a deveni vasul cristalin, transparent al manifestarii divinului, merita o deosebita atentie. Aceasta idee, care leaga intreg procesul creator de actul intruparii, este asemanatoare cu cea a lui Soloviev, teolog ortodox rus, care vorbeste despre Iisus Hristos ca fiind "inomenirea divinului".

Mai sunt inca multe alte aspecte ale hristologiei crestine care lipsesc sau sunt fragmentar sau gresit prezentate : rolul lui Iisus Hristos in cadrul Sfintei Treimi; kenoza, rastignirea si invierea ; cea de a doua venire a lui Iisus Hristos ; dragostea divina ; relatia dintre Iisus Hristos si Duhul Sfint etc. Retinem ca importante si pozitive urmatoarele nuante fundamentale prezente in gandirea brahmoista reprezentata de Raja Rammohan Roy, Keshub Chunder Sen si Pratap Chander Mozoomdar :

-  Preceptele morale crestine sunt superioare tuturor sistemelor morale cunoscute pana in prezent;

-  Universalitatea invataturii crestine ;

-  Iisus Hristos este cea de a doua persoana a Sfintei Treimi care a mantuit intreaga lume o data pentru totdeauna ;

-  Iisus Hristos a murit pentru pacatele omenirii si a inviat ,

-  Iisus Hristos lumineaza, converteste, regenereaza si infiaza pe tot omul;

- Iisus completeaza la desavarsire toate manifestarile divine, intrupand adevarata relatie universala dintre om si Dumnezeu ;

-  Iisus Hristos inglobeaza in Sine pe tot omul ; El este "umanitatea divina".

-  Plinirea vremii pentru India consta in acceptarea invataturii evanghelice ;

-   Sfantul Duh continua opera de rascumparare savarsita de Iisus Hristos.

Este necesar sa subliniem aici ca aceste principii fundamentale crestine acceptate de brahmoisti sunt imbracate intr-o nuanta hindusa fiind necesara detasarea lor de acest context. Fara indoiala, incercarea brahmoista de reprezentare a unei hristologii acceptabile crestinilor si hindusilor nu este dintre cele mai reusite. Ea este o incercare sincretista. Totusi, simtim in ea o chemare irezistibila spre Hristos in cercurile hinduse, chemare ce reprezinta pentru fiecare dintre noi o noua porunca de a-L propovadui lumii intregi in contextul cerintelor si nevoilor spirituale ale omenirii.

Prof. Dr. Remus Rus

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 14988

Voteaza:

Persoana si invatatura lui Hristos in gandirea indiana 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE