Parintele Arsenie Boca

În prealabil postat de leonte

Deci iata cuantumul Ortodoxiei din Romania : 5-9%. Restul se inchina la dumnezeu strain, idol proiectat din ratacirea unora si intretinut de lacomia celor ce mulg "turmele". Desi mai toti se imbraca la fel si rostesc aceleasi cuvinte, trairea este alta. Si nu vorbesc de fierbinteala si devotamentul fiecaruia, pe care numai Domnul le stie. Ci despre trairea ce deriva dintr-o credinta defecta si dintr-o cateheza beteaga. De unde roadele duhului, la cel ce se inchina unui tiran atotputernic? De unde "roadele duhului" in formalismul literei Legii?

Frate, e posibil ca procentul pe care l-ai indicat să fie aproape de adevăr. Și nu cred că a constata starea duhovnicească a noastră ca popor înseamnă a judeca. Poate să însemne a plânge și, totodată, a semnala o mare nedreptate care i se face fiind ținut înfometat.

Însă întrebarea este: Ce e de făcut? Ce putem face noi ca să schimbăm asta? Teama multora dintre noi, văzându-ți revolta, este că ataci temeliile Bisericii. Eu cred, însă, că temelia n-o consideri șubredă, ci doar ce construiesc unii pe ea. Sunt de acord că ceea ce este prost zidit trebuie dărâmat și refăcut.

Consideri, oare, că preoția în sine, așa cum există în Biserică, adică prin hirotonire, nu este valabilă, și că preoți cu adevărat nu pot fi decât cei în care se vede roada Duhului? Bine ar fi să fie așa, adică să fie aleși doar aceia, să nu se țină cont în primul rând de studiile făcute (deși sunt și ele necesare, însă în plan secund), ci de vocație (care obligatoriu trebuie să premeargă studiului).

Mitropolitul Hierotheos Vlachos are un capitol (în cartea Psihoterapia ortodoxă) în care tratează cu asprime nevrednicia preoțească, arătând că există și o preoție universală, accesibilă și mirenilor. Căci preotul dacă nu este un vindecător nu este adevărat preot, spunea sfinția sa. Totuși, el n-a respins ierarhia Bisericii, ajungând, iată, episcop. Unul vrednic, se pare.

Aș vrea să înțeleg mai bine cum înțelegi felul în care defecțiunile astea pe care le constatăm cu toții ar putea fi îndreptate. Eu, unul, îmi doresc tare mult o schimbare în bine, însă mă simt neputincios. Nu văd cum niște cuvinte înșirate pe forum ar putea schimba ceva în bine. Încerc, doar, să mă schimb pe mine însumi și să mă rog pentru ceilalți.

Nu suntem primii care constatăm aspectele astea în Biserică. M-am uitat la cei dinaintea noastră, ce atitudine au avut. Și am văzut că au intrat ei înșiși în Biserică, devenind preoți vrednici și sfinți, respingând ispita revoltei. Părintele Galeriu spunea că este nevoie de schimbări, de restaurări uneori, însă ele trebuie făcute de sfinți. Altfel, ajungem ca Luther, să stricăm și mai mult, să facem rău din dorința de mai bine.

[leonte]

În prealabil postat de N.Priceputu

Însă întrebarea este: Ce e de făcut? Ce putem face noi ca să schimbăm asta? Teama multora dintre noi, văzându-ți revolta, este că ataci temeliile Bisericii. Eu cred, însă, că temelia n-o consideri șubredă, ci doar ce construiesc unii pe ea. Sunt de acord că ceea ce este prost zidit trebuie dărâmat și refăcut.

Părintele Galeriu spunea că este nevoie de schimbări, de restaurări uneori, însă ele trebuie făcute de sfinți. Altfel, ajungem ca Luther, să stricăm și mai mult, să facem rău din dorința de mai bine.

Corecta este observatia aceasta din urma. Gura iadului e pavata cu intentii bune si eu insumi ma tem de aceasta si caut sa-mi cantaresc bine cele ce sugerez. Se pare insa ca nu suficient de bine.

Cat despre daramarea a ceea ce este prost zidit, aici am o obiectie. Eu sunt pentru salvarea a ceea ce poate fi salvat. Desi afirmatia ta este in general corecta, in cazul concret al Bisericii Ortodoxe, nu se aplica. Biserica a fost zidita si incheiata. Ceea ce se zideste acum, in anii democratiei, sunt doar poteci de iesire din biserica; anexe ce pregatesc ratacirea cea de pe urma. Si daca este sa ramanem in alegoria santierelor, imagineaza-ti o curte a bisericii in care, de la poarta pana la pridvor s-a zidit un labirint cu multe iesiri in afara. Chiar si pridvorul are mai multe usi catre rasarit, dar numai una da in Biserica lui Hrisots.

Nu sunt pentru alungare, ci pentru botezul duhului celor ce au ajuns a fi ierarhi ai lui Hristos, fara sa-L cunoasca pe Hristos. Este suficient sa-i punem fata in fata cu Hristos, caci mai departe, daca sunt doar amagiti, isi vor recunoaste Stapanul cel iubitor, si-L vor iubi si ei. Daca sunt idraciti, indracirea lor va fi vadita si vor fi caterisiti conform canoanelor. Pe cei mai vicleni de atat, ii va ajunge moartea ce fireasca si vor parasi scena. Intrebarea este cine le va lua locul? Si aici este si greul intrebarii tale: ce este de facut?

Pentru toate cele de mai sus, solutia o reprezinta vederea in duh. Si slava Domnului ca mai avem astfel de frati, chiar in tara noastra. Nu degeaba a spus apostolul ca harul proorociei zideste Biserica. Proorocii sunt peste ierarhia bisericeasca si ar fi bine sa-i pretuim ca atare. Nu prin ploconeli, ca nici un prooroc nu asteapta asta, ci prin a pune pret pe cuvantul lor oricat de taios ar fi.

Se spune ca mandria este pacat. De ce? Pentru ca asa au poruncit... mosnegii nostri? <<Dar ei credeau ca pamanul sta fix si soarele se invarte in jurul nostru, cum se na luam dupa mintea unor astfe de innapoiati?>> Iata ce usor se darama o marturisire buna cu un fundament slab, superficial. Cu adevarat mandria este pricina tuturor rautatilor, dar nu din traditie, caci astazi si stiinta incepe sa ajunga la aceeasi concluzie. Iata al doilea instrument al biruintei: stiinta randuielilor celor firesti, care nu contrazice cu nimic poruncile lui Dumnezeu.

Dar al treilea si cel mai important aspect, este sa fim dispusi sa acceptam ca nu detinem toata intelegerea si tot adevarul. Sa ingropam aceasta aroganta subtila! Iata ca traditia ne invata sa punem pamantul in centru universului, iar stiinta laica dovedeste mersul planetelor si gaurile negre. De se va continua cu cerbicia atotstiutorilor nu vom putea evita capcanele ce se intind. Iti aminteti probabil despre citatul din sf. Siluan si cum au sarit multi sa-mi spuna ca sunt ecumenist. Iar cand am vadit sursa celor spuse... Iata cel mai perfid model de capcana. Iar eu nu sunt decat un singur om, fara o armata de cercetatori in spate. Intai te vor ispiti sa marturisesti o credinta subreda, iar pe urma te vor pune in fata evidentului. Cu cat vei sustine mai tare punctul tau de vedere, cel gresit, cu atat si credibilitatea iti va fi mai zdruncinata in momentul in care vei fi vadit. Repet. Nu Legea si Predania sunt gresite, ci felul in care au fost si sunt interpretate.

Cum ne intoarcem la adevaratul inteles? Prin rugaciune fierbinte, asa cum ne-a poruncit Hristos, nadajduind in luminarea mintii si in revelatia celor bune. Nu spun ca pe o poezie emotionanta, ci ca singur adevar in care cred.