Citat:
În prealabil postat de iana
exemplul "tine loc" si de cateheza
|
Imi place foarte mult sa cred ca acest "
tine loc" pe care l-ai si trecut in gilimele, sa fie in mintea ta cu intelesul de
cel mai bun mod de a face cateheza; temelia si esenta catehezei. Cateheza, eu o percep ca pe o lamurire a credintei din care se naste comportamentul (exemplul personal). De exemplu, un ateu de neam strain observa ca sunt un om bland, ingaduitor, generos din putinul meu, nelacomindu-ma spre castig urat. Priveste la lumea din jur si ma intreaba cum de pot suporta nedreptatea cu zambetul pe buze? Atunci, eu ii dau lamurire marturisindu-mi credinta mea, nadejdea mea si Pricina bucuriei mele. Acela, vazandu-le pe toate cum fomeaza un tot unitar, coerent, logic si cu buna randuiala, va fi cel putin incantat, daca nu coplesit de-a dreptul. Si oare nu voi fi castigat macar stima lui, daca nu cumva chiar dragostea acelui om? Iar daca este deschis la inima, oare nu va indragi credinta mea si o va imbratisa?
Si care alta este credinta noastra, decat mostenirea primita de la sfintii parinti? Aceasta mostenire nu o pastram ca pe o povara obligatorie, ca si cum am fi legati prin blesteme grozave. Aceasta mostenire
o pastram pentru ca ii iubim pe cei ce au implinit predania, dar si
pentru ca am prins noima si finalitatea acestei credinte. Nu ne marturisim pacatele sub tortura focului nevazut, ci
pentru ca regretam ca nu putem fi precum sfintii parinti pe care ii iubim. Ne infranam de la imbuibare si de la celelate destrabalari
pentru a nu surpa sanatatea trupului care este templu al nostru in care salasluim ca niste duhuri ce suntem. Ne pastram mintea treaza
pentru a nu face gesturi necugetate, pagubitoare si aducatoare de necazuri si tulburari. Caci
Legea Tatalui nostru nu este un moft de copil alintat, ci randuiala sfanta si inteleapta, asezata spre folosul neamului omenesc.
Acesta este motivul pentru care eu nu caut alta cale pentru desavarsire si nici nu voi cauta vreodata. Si pentru a nu-L defaima pe Cel ce ma iubeste, ma feresc de a-l marturisi altfel decat prin puterea exemplului personal. Doar cu cei ce cauta sa-I defaime Numele am razboire. Ei predica o lege lipsita de noima, o lege a nebuniei, ca si cum nebunia ar fi virtute, reusind astfel sa alunge orice om chibzuit de la calea cea adevarata a desavarsirii. M-am intrebat de ce nu le astupa Dumnezeu gura, acestor defaimatori vicleni, iar raspunsul primit a fost naucitor :
pentru ca tu sa te silesti a vorbi numai din faptele tale.