Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Doamne... ce ne-am face fara ea?... Fara rugaciune am fi fara Dumnezeu... Am exista, fara sa existam... ...

SI EU ZIC VOUA...

"Si Eu zic voua: Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.
Ca oricine cere ia; si cel ce cauta gaseste, si celui ce bate i se va deschide.
Si care tata dintre voi, daca ii va cere fiul paine, oare, ii va da piatra? Sau daca ii va cere peste, oare ii va da, in loc de peste, sarpe?
Sau daca-i va cere un ou, ii va da scorpie?
Deci daca voi, rai fiind, stiti sa dati fiilor vostri daruri bune, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da Duh Sfant celor care il cer de la El!"

[cristiboss56]

Pentru ca ne apropiem de Postul Mare , foarte importante si cu folos sunt cele 12 ichinaciuni , cele patru rostite de trei ori fiecare in parte , si care se pot invata cu usurinta de fiecare dintre noi . Aceste inchinaciuni se pot rosti oricand , in orice zi , in orice situatie , in gand sau cu voce tare :
" Dumnezeule , milostiv fi mie pacatosului" ( de trei ori )
"Dumnezeule , curateste-ma pe mine pacatosul " ( de trei ori )
" Cel ce mai zidit, Dumnezeule, miluieste-ma " ( de trei ori )
" Far de numar am gresit , Doamne , iarta-ma " ( de trei ori )
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

Când ne rugăm, nu ne propunem să ne rugăm cu lacrimi, nu ne sugerăm, nu căutăm si nu cultivăm asta. Dar ele vin, adeseori însoţite de un sentiment clar, inconfundabil de uşurare, de curăţare, de mângâiere. Lacrimile, străpungerea inimii (pentru că de aici, din străpungerea inimii vin lacrimile), sunt unul din semnele clare ca rugăciunea ne-a pătruns, ne-a apropiat de Dumnezeu. De aici durerea de a ne vedea departe de El mai tot timpul zilei şi vieţii noastre când, din nepăsare sau din nepricepere, ne aflăm fără El, înstrăinaţi de El, rătăciţi mai mult sau mai puţin. Pentru că păcatul aceasta este: rătăcirea de la Cale, de la Adevăr, de la Viaţa cea bogată, plină, puternică pe care o intuim şi o căutăm. Nu viaţa plictisită, lâncedă ce are nevoie de aburii tari ai plăcerilor pentru a o face suportabilă. Cu cât descoperim rătăcirea aceasta mai lungă, mai adâncă, cu atât durerea este mai mare, mai sfâşietoare: „atâta timp am trăit în întunericul depărtării de Dumnezeu”. Şi plânsul devine mai adânc, mai conştient. Rugăciunea e chemarea ca Dumnezeu însuşi să ne dea puterea, inspiraţia de a trăi alături de El. Chemându-L în fiecare moment al zilei, din ce în ce mai des, încredinţîndu-ne Lui tot mai deplin. Roagă-te deci, Alina, în fiecare clipă a zilei cu simplitate şi cu atenţie! Dar fă-ţi mai ales răgaz dimineaţa şi seara pentru rugăciunea cuprinzătoare în faţa icoanei, a candelei, în faţa lui Dumnezeu care te aşteaptă cu dragoste. Şi pentru ca puterea păcatului să slăbească, pentru ca gândul lui Dumnezeu să lucreze mai clar în tine, spovedeşte-te des! Roagă-te ca Domnul să te lumineze prin cuvântul duhovnicului şi acesta te va învăţa cum să păstrezi darul lacrimilor celor mângâietoare, al durerii ce te curăţeşte!

Arhim. Nichifor Horia, starețul Mănăstirii „Trei Ierarhi” din Iași

[cristiboss56]

Gândurile îmi rătăcesc la rugăciune


sursa: http://orthodoxwayoflife.blogspot.ro



Sfântul Ioan Scărarul spune astfel: „Trebuie să ne îndreptăm mintea spre cuvintele rugăciunii.”

Secretul de a ne controla gândurile în timpul rugăciunii este acela de a ne înfrâna imediat mintea rătăcitoare. În momentul în care sesizați că nu vă mai controlați gândurile, îndreptați-vă, fiți puternici și îndepărtați distragerile. Fiți fermi și ofensivi chiar dacă este o muncă anevoioasă.
Sfântul Teofan ne sfătuiește astfel: „Trebuie să facem eforturi să ne rugăm chiar dacă nu facem o rugăciune spirituală.” Şi „în acest caz, Dumnezeu văzând că omul se străduiește sincer, mergând împotriva inimii (adică a gândirii rătăcitoare), îi dăruiește rugăciune adevărată.” Prin conceptul de rugăciune adevărată, Sfântul Macarie se referă la rugăciunea profundă, netulburată, și liniștită care intervine atunci când mintea este limpede înaintea lui Dumnezeu. Atunci când mintea începe să devină netulburată, descoperă o dulceață atât de puternică încât își dorește să rămână în rugăciune adevărată fără a mai avea nevoie de altceva.
Am spus cu mai multe ocazii cum ar trebui să procedăm: „Nu trebuie să lăsăm gândurile să o ia razna. Atunci când totuși se întâmplă aceasta trebuie să le aducem înapoi, mustrându-ne pe noi înșine, și întristându-ne de această întâmplare. Sfântul Ioan Scărarul spune astfel: „Trebuie să ne îndreptăm mintea spre cuvintele rugăciunii.”
Cea mai bună idee este aceea de a merge des la biserică. Acolo, rugăciunile vin mai uşor întrucât totul este îndreptat spre acest scop, deşi această soluție nu este întotdeauna la îndemână pentru toți în fiecare zi. Deci este mai bine să ne obişnuim să ne rugăm cu atenţie şi să încercăm să rămânem în prezența lui Dumnezeu tot timpul.
Atunci când învățați rugăciunile pe de rost, nu uitați să intrați în profunzimea sensului și să-l simțiți în fiecare cuvânt. Astfel atunci când vă veți ruga, cuvintele vă vor atrage atenția și vă vor aduce într-o atmosferă de rugăciune.

[cristiboss56]

[cristiboss56]

Incepand de astazi ,miercuri, 13 martie, se rosteste pentru prima data in perioada Triodului, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul - "Doamne si Stapanul vietii mele", rugaciune care inceteaza in miercurea din Saptamana Mare.



Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie,- Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie, robului Tau. Asa, Doamne, imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin.
Recomand celor interesati despre aceasta rugaciune un link de pe acest site cu explicatile Parintelui Petroniu Tanase :http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...se-139129.html
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

Se spune că odată a venit diavolul la uşa unui călugăr. Împingea diavolul să intre, împingea şi călugărul dinăuntru să nu-l lase. Şi se ruga în timpul acesta: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mă!”. Dar dracul împingea şi mai tare, şi era, mai-mai să-l biruie, când, de teamă, călugărul a strigat cât a putut: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mă!”.

Atunci îndată dispărând diavolul, lângă el a apărut Mântuitorul.

- De ce n-ai venit până acum, l-a întrebat mâhnit călugărul?

- Am venit când M-ai strigat cu adevărat, din inimă.



Deci rugăciunea şi gândul la Domnul dacă nu pornesc din inimă sunt spoială, nu au nicio valoare. Câţi dintre noi nu păţim asemenea călugărului la uşa sufletelor noastre?!