Casatoria cu o persoana divortata

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AGabriela

Incercand sa ma tin dupa putina mea putinta in biserica, observ foarte multe cazuri in care un cuplu casatorit se desparte pentru ca unul din ei este in biserica iar celalt nu, unul vrea copii iar celalalt nu, unul iubeste celalalt este indiferent, unul rezista altul nu etc. Inca nu am o familie dar si daca va voi Dumnezeu sa formez o familie cu cineva imi doresc sa stiu cat mai multe despre problemele care sunt de aflat inainte de face pasul spre a nu ajunge la divort. Sunt anumite cazuri in care nici eu nu as sta intr-o casnicie tocmai datorita faptului ca sunt destul de slaba ca fiinta omeneasca.

Sa nu ne inhamam la jug nepotrivit, ne indeamna Apostolul. Mai exact, acelasi apostol care intareste cuvintele Domnului nostru si sentinta nerevizuibila a Bisericii Sale asupra caracterului de nedesfacut al unei casatorii, precum si a unei Sfinte Taine in general.

Dar, daca noi, nesocotind sfatul apostolic, ne inhamam la jug nepotrivit cu un necredincios, zicand, de exemplu, ca il vom schimba, atunci trebuie sa ne asteptam sa nu se schimbe, caci lupul mai degraba isi schimba parul, decat naravul. In asemenea situatie, casatoria, care oricum este o cruce (ori un jug la care trebuie tras, cum spune Apostolul), va fi o cruce cu mult mai grea. Un jug cu mult mai greu, ca atunci cand doua dobitoace trag fiecare in alta parte.

Prin urmare, insusirea care este, de departe, cea mai de pret a unui mire, ca si a unei mirese, este credinta. Mai de pret decat insasi dragostea, fiindca, dintre cele doua virtuti teologale, credinta e radacina care hraneste, iar iubirea este fructul care satura si innobileaza. Altfel spus, credinta aduce iubirea, pe cand iubirea poate sa nu aduca credinta si, nebazata pe temelia durabila a lui Cristos, repede se ofileste si se trece, ca viata unui fluture.

Bazandu-se pe credinta, pe hotararea comuna de a duce o viata asa cum ii place lui Cristos si cum ne indeamna Biserica, cei doi sunt siguri ca nu vor trage in parti diferite si jugul lor va fi usor, caci Domnul ne cheama si ne spune sa nu avem alta grija decat de a-L servi, spunandu-ne "povara Mea este usoara si jugul Meu este dulce". Cei doi se vor feri ca de foc de judecati particulare in chestiuni de morala, in care Biserica ne este Mater et Magistra. Astfel, ei vor sti care este scopul casatoriei, vor sti daca este ingaduit sau nu, permanent sau tranzitoriu, sa te feresti de prunci, si cu ce metoda, vor sti daca, in caz afirmativ, asemenea hotarare poate fi legitim luata de ambii soti ori numai de unul, si orice alt lucru la care un raspuns diferit i-ar putea opune.

In concluzie, pentru o casatorie fericita, nu trebuie sa aveti decat urmatoarele doua griji:
1) aceea de a va gasi un sot credincios;
2) aceea ca dumneavoastra insiva sa urmati invatatura Domnului nostru.