Varsta si credinta omului - Comunicarea intre generatii

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Ba da cred ca daca este o rugaciune sincera, si nu egoista si daca nu este indoiala in credinta ta si esti drept-credincios, Domnul iti va da un copil sau mai multi, depinde de fiecare cuplu. Poti sa te rogi si fals sau sa ai credinta putina si atunci normal ca nu este nici un rezultat. Sau cum a spus acel Parinte in articolul postat de mine, problema poate sa fie si pe baza psihologica. Doar ptr. ca mergi la Biserica si spui o rugaciune nu inseamna ca ai credinta. Poti fi fizic in Biserica, si sa fi plin de credinte false si sa te tot indoiesti de credinta, de ce spune Biblia, de ce spun Sf.Parinti si tot asa.

Spunea Laura in mesajele sale:"Sau cum a spus acel Parinte in articolul postat de mine".
Dar se pare ca ti-a scapat acest amanunt pe drum si de aici supararea si revolta ca iti da tie lectii un copil.

Acum teoretic,si un copil ar putea sa ne dea lectii daca are o intelepciune iesita din comun sau este vreun viitor Sfant.
Si drept sa spun,ai o conceptie gresita in ceea ce priveste relatia Varsta=Experienta=Intelepciune-care nu este general valabila.

Adica sa nu asumi din start ca oricine in varsta este si un munte de intelepciune iar orice tanar, un prostanac care se impiedica in propriile picioare.Iar lectia smerenei ne invata ca oricand putem invata CEVA de la CINEVA pe care-l consideram inferior noua.

Ti-am dat de inteles ca eu nu sunt suparata,ca dovada ca nu am mai spus nimic despre acest subiect in atatea luni,dar am interactionat cu tine,am scris pe trhreaduri deschise de tine,nu te-am ocolit caci, repet nu sunt suparata!
In plan psihologic,cred ca tu esti suparata pe reprezentantele generatiei tinere si ai deschis acest thread nu pt a cere iertare cat pt a stabili ca ai fost jignita de postarile unui user si a vedea ce spune comunitatea despre asta.
Scuza-ma daca gresesc!

Daca relatiile pe forum ar fi grija mea si singurele motive de suparare,usoara viata as mai avea :)

Am spus ca-ti inteleg durerea,pt ca la nivel empatic poti intelege sau experimenta doar intr-o frantura drama celuilalt;desigur nu o traiesc cu intensitatea ta...Dar mereu imi spun ca nerodirea copiilor este o durere mult mai acceptabila decat alte atrocitati,adica pe o scara a durerilor omului asta ar fi mai blanda si mai ales, de indreptat prin ADOPTIE!
Si ce este mai important,sa traiesti toata viata in suparare,sensibilitate exagerata,amaraciune sau sa te consolezi,sa cauti solutii si te ingrijesti de sufletul tau?