Varsta si credinta omului - Comunicarea intre generatii

[sophia]

În prealabil postat de Yasmina

@Sophia
...

Spuneti ca nu discutati despre alaptat,sarcina si copii deoarece nu ati fost in postura ...
Asta nu este un motiv intemeiat sa nu te informezi si apoi sa schimbi pareri cu prietenele,pe marginea lecturii,a informatiilor;pe marginea citatelor.
Defapt asta a fost si ceea ce a facut Laura:a pus linkuri si citate din alti autori decat din ea insasi;nu stiu de ce ati avut reactia aia de revolta si panica totodata...
De ce spuneti ca intindeti mana pacii? Singura care s-a suparat atunci ati fost dvs !

Mai intai pun mesajele mele si ale Laurei de la vremea respectiva, ca sa stie si ceilalti despre ce este vorba:

"http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=15948&highlight=infertilitate&pag e=3

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ilitate&page=4

Nu au adoptat. Au copii lor. Cum ce au facut? au apelat la Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate orice, sa schimbe adn-ul, sa te vindece de cancer, si inclusiv sa iti dea un copil, caci asa cum am spus, Dumnezeu este Creatorul, nu medicul sau fertilizarea. Ce este asa mirare ca un cuplu steril din punct de vedere medical au resit sa aibe copii cu ajutorul Domnului? Dumnezeu face minuni mereu. Vorbim de Dumnezeu aici, Atotputernic.

Ba da cred ca daca este o rugaciune sincera, si nu egoista si daca nu este indoiala in credinta ta si esti drept-credincios, Domnul iti va da un copil sau mai multi, depinde de fiecare cuplu. Poti sa te rogi si fals sau sa ai credinta putina si atunci normal ca nu este nici un rezultat. Sau cum a spus acel Parinte in articolul postat de mine, problema poate sa fie si pe baza psihologica. Doar ptr. ca mergi la Biserica si spui o rugaciune nu inseamna ca ai credinta. Poti fi fizic in Biserica, si sa fi plin de credinte false si sa te tot indoiesti de credinta, de ce spune Biblia, de ce spun Sf.Parinti si tot asa.

La Dumnezeu totul este posibil, totul este sa ai credinta sincera.

edit: Nu consider ca le-as da sperante desarte oamenilor daca ii sfatuiesc sa se lase in voia Domnului, sa traiasca ortodox si sa se roage din suflet. E ca si cum ai spune ca a avea incredere in Dumnezeu este o speranta desarta. Caci Domnul face doar ce vrea El, netinand cont de om si de aici ar rezulta ca Dumnezeu este rau. Nu cred asta. Ca Dumnezeu este rau si face doar ce vrea El si nu da copii oamenilor doar asa, ca vrea El sa nu le dea, caci pur si simplu nu are chef. Treaba este mai complicata, zic eu. Ma repet. Depinde si cum s-a trait inainte de dorinta de a avea copii si de cata ravna duhovniceasca ai dat dovada dupa ce te-ai convertit la ortodoxie (in sensul sa nu fi doar botezat, ci sa fi practicant). Pai daca inainte ai facut avorturi sau ai luat contraceptive si ai trait o viata destrabalata, de ce sa asculte acum Domnul de tine? Dumnezeu nu este robul nostru, ci noi suntem robii Sai. Sunt mai multi factori.

Nu a spus nimeni ca cei fara copii ar fi mai prejos sau ca pacatuiesc ca nu le-a dat Domnul copii. Nimeni nu a spus asta. Asta totusi nu inseamna ca altii nu trebuie sa se mai roage si sa spere de la Domnul un copil, caci si asa altii nu au primit. Fiecare este unic si fiecare are credinta sa si Domnul are un plan cu fiecare in parte. A sfatui oamenii sa aibe incredere in Dumnezeu, in Biserica, in Tainele Bisericii nu sunt sperante desarte. E urat sa spunem asa si sa indrumam oamenii sa nu se roage, ca oricum nu iese nimic si pe Domnul nu Il intereseaza.

Cand te casatoresti si faci Taina Cununiei nu poti sa divortezi si sa iti parasesti sotul/sotia la primul hop sau ptr. ca ceva nu iese imediat. Casatoria este o Cruce pe viata. Nu inteleg ideea asta. Adica sotia care nu poate face copii este egoista ptr. ca nu vrea sa fie parasita de sot? Pai sotul o iubeste doar daca poate face copii, dupa gata, numai? Pai asta e dragoste? Mie nu imi suna a dragoste. Este lasitate sa pleci daca sotia nu iti un copil imediat. Trebuie sa stai si sa lupti pana la capat. Si stiu ca casatoria este o jertfa, o cruce. Dar cu Domnul se poate orice. Am incredere in El ca nu isi lasa credinciosii la greu de dragul de ai vedea cum sufera. Dumnezeu este Iubirea Absoluta. Doar ptr. ca nu intelegem mereu caile Sale, nu inseamna ca nu ne iubeste absolut si Biserica, Tainele, rugile nu functioneaza."

Mai sus i-am explicat din experienta mea si a altora cati ani de rugaciune, asteptat si suferinta au unii. Au scris si altii inaintea mea pe acel fir si in alte parti, ca nu s-a putut, cu toata rugaciunea. Ea insa insista ca daca suntem pacatosi nu ne da Dumnezeu, si numai cu rugaciune si etc.

M-am intrebat si atunci si ma intreb si acum de unde are siguranta aceea? De unde scrie ea ceea ce scrie la 20 ani.

Am simtit personal mesajele ei, pentru ca eram direct afectata. Altfel nu-mi pasa probabil. Si problema este ca nu cunosti persoanele carora le scrii pe forum si ce viata duc/au dus. Ea nu stie cum am trait/traiesc eu si ce credinta am. Are doar convingerile ei.

Si nu, nu mi-a ramas suparare pe ea. Tocmai de aceea am si scris acest fir, ca sa facem pace.
Ea a plecat atunci imediat de pe forum. Dar au venit si vin alte fete ca ea.
Si vroiam sa nu mai apara astfel de conflicte si de aceea intreb despre felul in care sunt formati tinerii de azi. Poate ca stiind asta, ma voi putea eu proteja mai bine, sa nu ma mai necajesc la mesajele lor. Nu stiu.
Era doar un mesaj intre generatii. Ce-am facut asa de rau cu el?

Si tu Yasmina ai si mesaje rationale si care imi plac, in ultima vreme.
Dar uite cand scrii ca acum cu asa termeni : iscodesti, declaratie si lipsa de smerenie si ce mai scrii la adresa mea cum sa nu ma doara?

Eu am scris ca va imbratisez si am intins mana pacii. Eu voua. Daca nici asta nu este smerenie, atunci nu mai stiu. Mama ta ti-a cerut vreodata iertare?
Te-ai impacat cu ea? Cam asa ar fi si aici.

Si mai este ceva: nu e vorba de suparare ci eu nu am putut incheia acel capitol. Pot incheia capitole daca pot lamuri problema cu omul si face pace.
Dar Laura a plecat urgent si nu am nici cum sa-i scriu.

Si nu cred ca imi intelegi durerea. Altfel nu ai scrie asa mie si nici altor persoane. Si nu cred ca acele cunostinte ale tale sunt mai echilibrate ca mine.
Si noi (eu cu sotul) si altii ca noi inchid o usa la un moment dat, nu se mai vede suferinta pe afara. Dar asta nu inseamna ca suferinta a disparut. Aia va ramane pana la sfarsitul vietii.
Se intampla insa ca la anumite momente/provocari sa se redeschida rana. De aceea imi fac rau cand dau de vreun fir de discutie pe forum care redeschide rani si subiecte delicate. Pentru ca sunt unele probleme foarte private si delicate, chiar daca voi cei care nu sunteti afectati nu intelegeti asta : infertilitate, avort, adoptie. Astea privesc numai omul in sine care trece prin ele. Ceilalti, ca simpli spectatori, nu pot pricepe si vorbesc cu prea multa nonsalanta si dispret.

Nici nu m-am asteptat ca la acest fir sa mi se raspunda cu atatea rautati.

Eu cred ca totusi tu nu vrei o impacare, pentru ca altfel ar fi fost suficient doar doua vorbe: si eu iti intind mana impacarii.

Atat. Nu mesaje intregi de reprosuri si iscodiri (ca sa folosesc termenul tau). Nici nu am cerut informatii private. E asa grav ceea ce am intrebat, ca sa imi fac idee de felul in care sunteti voi formati?
Eu am tot spus despre mine ceea ce era cazul.

Legat de faptul ca eu nu ma bag sa dau sfaturi legate de copii, nastere, alaptat pentru ca nu ma pricep. Tu spui ca nu este un motiv intemeiat.

Ba este foarte intemeiat. O prietena a mea nu a avut lapte (nu stiu de ce, ca n-am iscodit-o) la nici unul din cei doi copii ai ei. Nu a avut. Ei ce era sa fac? Sa ma apuc s-o inebunesc cu sfaturi din carti? Da, era bine sa alapteze, dar daca femeia nu a avut lapte. Cu ce o ajutam eu daca ii citam din carti?
Crezi ca ar fi avut brusc lapte?

La fel si cu cezariana sau nasterea acasa. Fiecare isi stie problemele si decide pentru sine. Daca eu am anumite experiente in domeniu pot sa le spun, cu titlu informativ, dar sa ma bag pe capul omului cand habar nu am?
Ah, in cel mai rau caz as spune cum as face daca as fi vreodata in situatia ei.

Clar, pot sa spun cum as face eu daca as ramane insarcinata si daca as avea un copil. Si la ce ar folosi, in afara de a rani lumea din jur?

N-am inteles mesajul lui Theodor... as vrea doar sa spun ca in comunicarea intre generatii si conflictul aferent si pe undeva chiar normal, trebuie ca toti sa se implice sa fie totusi mai multa pace si armonie. Nu stiu de ce numai aceia peste 65 de ani. Si tinerii si copii si cei in varsta.
Si n-am gasit nimic amuzant in mesaj. Sorry.

Fiecare la randul lui are o datorie de onoare de a respecta pe cei din jur, indiferent de varsta. Si exista un adevar trist, dar adevarat: noi tineri nu mai ajiungem, dar stim cum am fost si ii intelegem pe tineri. Tinerii nu stiu cum ne este noua, prin ce am trecut, ce am acumulat la bord, dar vor ajunge si ei ca noi si atunci cel mai tarziu, o sa inteleaga si poate ca o sa si regrete anumite conflicte de tinerete.

Spune frumos un cantec romanesc: "Sa am iar anii tineretii si mintea mea de acum!" Asta ar fi idealul.