|
|
|
|
|
|
|
#1
12.05.2013, 22:21:53
|
|||
|
|||
Atata timp cat cel credincios isi pastreaza crediinta (practic, cat timp are crediinta cat pt doi).
Ce te faci daca lupta asta este prea grea pt acela, daca in loc ca ispitele sa-l inatreasca (la o intensitate pe care o poate birui), il zdrobesc (fiind mai mult decat poate el biruii), il indeparteaza de Dumnezeu?
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor Amin. Last edited by adam000; 12.05.2013 at 22:42:20. 
|
|
#2
12.05.2013, 22:59:59
|
|||
|
|||
|
Citat:
Divorțezi de viață? (Sau poate, mai degrabă, te apropii cu adevărat de Dumnezeu, prin smerenie. Prin descoperirea și deprinderea iubirii creștine, care nu are nici o treabă cu "să-mi meargă bine" ci urmează pe Mântuitorul, Cel Care a purtat Crucea, jertfindu-Se.) Last edited by cezar_ioan; 12.05.2013 at 23:04:12.
|
|
#3
13.05.2013, 00:15:30
|
|||
|
|||
|
Citat:
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor Amin. Last edited by adam000; 13.05.2013 at 00:20:22.
|
|
#4
13.05.2013, 01:53:30
|
|||
|
|||
|
Citat:
Nu divorțezi, ci înveți. Deprinzi răbdarea, dezvolți abilități care, semn că nu le ai, deocamdată te fac să te crezi bun înaintea lui Dumnezeu iar pe soț îl vezi ca fiind rău. Dacă el urăște Biserica, în loc să plângi și să te rogi pentru necazul lui, tu îl urăști pe el la rândul tău. Arătînd prin aceasta cât ești, omule, de vrednic înaintea Domnului. Te folosești de necazuri pentru a înainta duhovnicește și nu divorțezi. Te mai cureți de păcate, prin acceptarea cu bucurie creștină a suferinței. Deprinzi smerita cugetare și alte virtuți. Iar dacă prețuiești mai mult altceva decât acestea, dacă acestea îți par secundare iar nu esențiale, ce să zic... Nimic altceva decât am scris mai sus. Last edited by cezar_ioan; 13.05.2013 at 02:08:13.
|
|
#5
13.05.2013, 09:21:53
|
|||
|
|||
|
Si daca nu exista dragoste intre soti? Daca sotii se casatoresc formal, sub presiunea rudelor si a imprejurarilor, si nu este dragoste intre ei, mai exista vreo taina? Oare marea taina nu este dragostea reciproca a sotilor si a amandurora catre Dumnezeu? "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta" - dar Dumnezeu nu este oare dragoste?
|
|
#6
13.05.2013, 10:08:37
|
||||
|
||||
|
Citat:
Dumnezeu nu este dragoste in sensul la care va referiti. Dumnezeu este existenta personala, este Persoana. Iar aceasta este trasatura de baza a persoanelor: existenta vointei. Un fel de sentimente intalnim si la animale, ba chiar anumite elemente foarte asemanatoare domeniului ratiunii. Dar vointa nu au decat: Dumnezeu, celelalte spirite (bune si rele) si oamenii. Animalele nu au vointa, ele raspund unor instincte. Cand Apostolul spune "Dumnezeu este iubire", el are in vedere altceva. Propozitia apostolica poate fi reformulata, spre a o intelege mai bine: "Iubirea (autentica) nu este decat ceea ce vine de la Dumnezeu". Tot asa cum in alta parte a Bibliei vedem ca El este adevarul. Sau Binele. Eu imi iubesc sotia fiindca VREAU sa o iubesc. Iar a-mi iubi sotia inseamna a respecta promisiunile facute la casatorie, cu mana pe Crucea lui Cristos. La fel e si cu Dumnezeu: il iubesc pe Dumnezeu fiindca VREAU sa il iubesc. Sentimentele exista, dar vin pe urma, nu uitati ca acest cal naravas are franele complet in mana vizitiului, care este Vointa. Mai intai m-am convertit, adica am facut o optiune fundamentala, pe urma au venit si sentimentele fata de Dumnezeu, si nu invers. Ei bine, si casatoria este o astfel de optiune fundamentala. De aceea oamenii au un Dumnezeu in Cer si o sotie (un sot) pe pamant.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com
|
|
#7
13.05.2013, 11:25:00
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#8
13.05.2013, 11:28:21
|
|||
|
|||
|
Dragă Mihnea, trecînd peste dezamăgirea că ai bătut câmpii cu grație răstălmăcindu-mi cuvintele referitoare la slujba din Biserică (despre care spuneam că este începutul Tainei și, desigur, al vieții în Hristos privind Taina respectivă, că doar cu Hristos înaintăm în fiecare Taină în parte) și ai redus totul la cântecul tău preferat despre Taina Cununiei, DOAR despre ea, (când de fapt începutul vieții întru Hristos e desigur Taina Botezului, dar eu mă refeream acolo la fiecare Taină în parte, la faptul că fiecare Taină e un nou început al vieții în Hristos, că intrarea în Taină însemană înaintarea cu încă un nivel în împărtășirea de Hristos)
mi-am recăpătat veselia citind ce spui tu despre trăsătura de bază a unei persoane, trăsătură pe care o numești, cu strașnic voluntarism, nimic altfel decât, firește, voință. Trăsătura de bază a unei persoane, doctore, e... mai multe. Ți-o spune un psiholog care e băgat nițeluș în personologie, cât să se ferească de păcatul de a da verdicte comice în legătura cu persoana și personalitatea. Partea tristă, după veselie, e că avem de înfruntat o problemă: tu îi consideri persoane pe minerii lui Cosma, cei care au zdrobit cu bestialitate încrederea românilor în libertate și democrație, în refacerea țării. În vreme ce eu îi consider animale feroce, bestii cu mască de chip omenesc. Voința este o catastrofă care desființează persoana și omenescul ei, atunci când nu e condusă de rațiune și de sentimente omenești. Voință are și dracu, hehe ce voință are nenorocitul, cum alege el să nuanțeze abil toate cele spre pieirea omului. Și vrei să spui că dracu e persoană? Poate... Dar în nici un caz nu îl definește voința, ci răutatea, care e o problemă a sentimentului și rațiunii din împletitura moralei. Pe scurt, o problemă de caracter. Last edited by cezar_ioan; 13.05.2013 at 11:32:00.
|
|
#9
13.05.2013, 11:38:26
|
|||
|
|||
|
Citat:
Fericiți cei care vor! (și pot, totodată, că puterea toată e sub controlul lor... Inclusiv de a aduce mai la urmă și sentimentele...)
|
|
#10
13.05.2013, 13:47:45
|
||||
|
||||
|
Citat:
|
|
|
Mod hibrid