Monarhia - mai este posibilă?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ciprian22

Pentru domnul Mihnea Dragomir.Cred despre bunastarea pe care o amintiti in anul 1938 si a perioadei interbelice in general ca se datoreaza in mare parte teritoriilor inglobate in Romania Mare dupa razboi.Transilvania,Banatul si Bucovina veneau de sub administratie Habsburgica iar nivelul dezvoltarii la toate capitolele erau cam la fel de diferentiate ca astazi intre noi si Austria.Urmele acestei administratii corecte se vad si astazi in zonele amintite.

Observatii juste. Ma bucur ca apreciati, ca si mine, administratia habsburgica. Pe atunci, Romania era "pe val". Printr-un regim monarhic intelept, tara noastra a iesit invingatoare din razboi. Sa observam ca si atunci, ca si la urmatorul razboi mondial, regii nu s-au aruncat cu capul inainte. Incepuse razboiul de doi ani si mai bine cand ei au considerat oportun ca Romania sa intre in razboi.

Pe de alta parte, deja in anii premergatori Primului Razboi Mondial, Regatul devenise o putere regionala, prin administrarea inteleapta a lui Carol I, domnie lunga care si-a aratat roadele. Iesisem invingatori din Al Doilea Razboi Balcanic (in primul nu intraseram, din aceleasi motive de intelepciune politica). In anul 1913, pacea si politica in regiune se discutau la Bucuresti. Era perioada Romaniei Clasice, inspirat numita si "La Belle Epoque". Statul avea deja toate structurile care se vor desavarsi dupa Primul Razboi Mondial, pe care l-am castigat (cu enorme sacrificii). Exista deja o Banca Nationala care emitea o moneda stabila, din metal nobil. Existau universitati, exista o justitie proba, exista Filarmonica, Saloane de pictura, Ateneu, Teatru National si alte numeroase teatre, exista deja o Casa a Corpului Didactic cu autonomia ei, iar marile spitale bucurestene ori iesene (in afara de Fundeni) erau functionale. Grefa binemeritata, cucerita cu sange de ai nostri, a prins perfect pe un corp care deja era bine format si sanatos.

Afluxul de bogatie a inceput sa fie jefuit sau administrat fara noima dand impresia de bine ..ceva asemanator cu situatia dintre anii 2002 si 2008 la noi.

Probabil ca glumiti. Nici nu se compara puterea de cumparare a romanilor de atunci cu cea de acum. Informati-va cam ce putea face cu solda un tanar locotenent in 1938 fata de ce poate face unul acum. Vedeti cum traiau medicii, profesorii, avocatii, functionarii. Cum traiau muncitorii lui Malaxa si Tonola, fata de muncitorii de la 23 August ori IMGB. Cum traiau taranii de atunci fata de asa-zisii tarani de acum.

Astfel Romania secatuita de magnati fara scrupule ale caror tentacule(Urdareanu,Gavrila Marinescu..etc)

Imi face impresia ca aveti ceva cu acestia. Despre Gavrila Marinescu nu stiu mare lucru, dar Urdareanu i-a fost fidel Regelui Carol, la bine si la greu.

erau infipte adanc in buzunarele unui Carol al 2-lea care a renuntat deja de 3 ori la tron si a venit in 1930

Hai sa punem "pe hartie" care au fost cele trei renuntari la tron anterioare ale lui Carol al II-lea. Sa vedem ce iese.

El era considerat inca din anii 20 creanga putreda a monarhiei Romane si nu s-a dezis deloc de aceasta sintagma.In urma actiunilor lui si a celor din anturaj, Romania a ajuns atat de slabita si izolata inaintea conflagratiei mondiale incat a putut fi pur si simplu dezmembrata.

Romania a pierdut teritorii importante (fara a putea spune ca a fost "dezmembrata", asa cum a fost Franta bunaoara) nu din slabiciunea ei, ci din cauza ca ajunsese prinsa intre doi monstri. Vroiati sa ne punem cu masina de razboi a nemtilor ? Ne pusesem cu 24 de ani in urma, iar nemtii ne-au ocupat in cateva luni capitala, impingand tara in doua judete. Tara si Regele au fost prada febrei tifoide. Acuma, sub Hitler, puterea germana era inca si mai teribila. Nu i-au rezistat Belgia si Olanda (ocupate de blindatele germane nu mai stiu daca in 6 ore sau in zece ore). Nu i-au rezistat Austria, Cehia si Polonia. Nu i-a rezistat ditamai Franta (asta i-a luat mai mult lui Hitler sa o ocupe: vreo doua saptamani). Sau, poate ca vroiat sa ne punem cu rusii, care ne luasera halca dinspre rasarit ? Pai, cand n-a mai fost Regele si tara a ajuns condusa de "Il Comandante", n-am pus cu rusii. Si ne-au batut rau, pana la urma.

In vremea lui Carol al II-lea, domnule, aveam, cu adevarat, o frumusete de tara. Oamenii faceau parale, se traia bine si fara bataie de cap exagerata. Romania era o tara de imigranti din Europa. Venisera (masiv) italieni, francezi, albanezi si greci. FOARTE multi greci. Acuma, romanii se duc si muncesc prin Grecia sau pe unde apuca. In vremea aceea, o pleiada fara sfarsit de mari intelectuali si artisti (Noica, Goga, Arghezi, etc, etc) proveneau din talpa tarii, fiindca sistemul de burse permitea, iar promovarile se faceau pe merit. Spuneti-mi un poet roman contemporan care sa mai vina de la tara. Ultimul a fost Marin Sorescu, dar a murit de ceva vreme. Pe timpul lui Carol al II-lea, bunicul meu orfan de razboi a facut scoala, liceul si facultatea de teologie din bursa de stat, intretinand-o si pe sora lui mai mica, care si ea a facut Liceul Pedagogic. Asa intelegea statul roman sa-i protejeze pe orfanii de razboi. In vremea aceea, Eliade a fost trimis cu bursa in India, sa faca Yoga pe bani de la buget. In vremea aceea, studentul Grigorescu fusese deja trimis la Barbizon, fiind un element promitator. Nu a dat examenul de stat, cerand o prelungire a bursei, ca trebuie sa mai studieze. S-a aprobat. Bani erau. Astazi, mai merg studentiii de la Universitate unde a-ntarcat Buddha plozii cu banii statului roman ? Mai picteaza ei in in Franta cu banii Ministerului si mai cer ani de prelungire prin telegraf ?

Gandind ca un asemenea personaj va putea sa ne conduca pe viata..Cred si spun asta in nume personal ca-i de preferat republica.Cu respect,Ciprian

Imi pare rau, dar eu intre un sef de stat monarhic rau precum Carol ori Mihai si sefi de stat republicani buni precum Dej si Ceausescu, ori intre camarile formate de Urdareanu (pe Nae Ionescu de ce nu-l puneti ?) si cele formate de Ana Pauker, Roller sau, in zilele noastre, Udrea si Cocos, prefer prima varianta.

De gustibus...

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

In vremea aceea, Eliade a fost trimis cu bursa in India, sa faca Yoga pe bani de la buget.

Dovadă că s-au făcut şi greşeli impardonabile...:)

[Florinvs]

Pana la urma orice forme de guvernare- fie ca este monarhie constitutionala, republica - si chiar si "dictatura de dezvoltare"" a lui Ceausescu- a avut sau are si avantaje si dezavantaje!
Atat in perioada interbelica, cat si in perioada 1964-1990, au fost si realizari dar si greseli.

Cred ca ne concentram prea mult asupra acestui aspect, si scapam din vedere principalele probleme cu care se confrunta astazi Romania: coruptia aparatului de stat, lupta politica dusa pana la extrem si absurd, situatia dezastroasa a agriculturii, lipsa industriei si a investitiilor, starea dezastroasa a sistemului feroviar, etc!
Am urmarit si activitatea guvernului Victor Ponta si a USL: la nivel de intentii si declarativ pare bine intentionat, ca si capacitate de administrare este net superior dezastrului numit Emil Boc, insa as vrea sa trecem de la politica de supravietuire de azi pe maine la una de dezvoltare!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florinvs

Am urmarit si activitatea guvernului Victor Ponta si a USL: la nivel de intentii si declarativ pare bine intentionat, ca si capacitate de administrare este net superior dezastrului numit Emil Boc, insa as vrea sa trecem de la politica de supravietuire de azi pe maine la una de dezvoltare!

Ca sa trecem de la politica de supravietuire de azi pe maine la una de dezvoltare, este necesar ca cineva care supravegheaza ca regula jocului politic sa fie respectata sa aiba o perspectiva dincolo de cei 4 sau 5 ani ai unui mandat. Cineva care sa nu vina cu o gandire de tip "dupa noi, potopul" ci cu o gandire de tip "ce fel de tara las fiului meu ?".

Dand cu chirie o suprafata impadurita pe timp de 4 ani, cui da chirie mai mare, suntem siguri ca stapanul vremelnic va rade padurea, va vinde lemnele si va planta in loc ridichi de luna. Dimpotriva, numind un padurar ca sa supravegheze buna gospodarire a padurii, padurar care va transmite padurea urmasilor lui, suntem siguri ca acela o va ingriji cum se pricepe mai bine, curatind-o de vreascuri si plantand din vreme elemente tinere, despre care are tot interesul sa creasca drept.

[Florinvs]

Evident! Ma intreb in Franta cum s-a putut realiza acest lucru! Din cate stiu si acolo in timpul lui Miterand sau Chirac au existat lupte politice ori neintelegeri intre presedinte si prim-ministru si "coabitari""!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florinvs

Evident! Ma intreb in Franta cum s-a putut realiza acest lucru! Din cate stiu si acolo in timpul lui Miterand sau Chirac au existat lupte politice ori neintelegeri intre presedinte si prim-ministru si "coabitari""!

Franta vine dupa 1200 de ani de monarhie. In linii mari aceeasi dinastie a Capetilor (cu diversele lor ramuri) a guvernat Franta timp de aproape un mileniu. Lucrurile s-au stricat in 1792, cand regele de atunci, care acceptase sa continue sa fie sef de stat cu rol decorativ, refuza sa promulge o lege ilegitima, care ar fi insemnat intrarea in schisma a Bisericii si crearea unui soi de "catolicism national" pe modelul aplicat "Bisericii Patriotice" din China comunista. Refuzand promulgarea, regele este arestat si...decapitat. Regina la fel. Incepe, pentru prima data, Republica. Este pus un tamplar, pe numele lui Robespierre. Se mentine un an in functie, dupa care e si el decapitat, dupa ce mai inainte ii decapitase el pe cei care inlaturasera monarhia. Cu decapitarea lui Robespierre, tanara republica franceza ajunge la concluzia ca nu mai poate avea un singur conducator, fie el si ales de la noi, din popor. Este creata o conducere colegiala: Directorarul. Un dezastru, fiecare dintre Directorii Republicii furand cat mai mult. Republica ajunge in nesiguranta si sfidare universala a legilor (anomie), stare care a insemnat si sfarsitul Republicii Romane (dar dupa o "cariera" mai lunga si mai merituoasa). Ca si in Roma antica, Republica Franceza a degenerat mai intai in sute de crime politice, pe urma in anarhie, dictatura si imperiu. Sfarsitul Revolutiei Franceze a fost imperiul. Napoleonian, in cazul ei. Incoronarea unui imparat in locul unui rege parea, tuturor, o izbavire dupa deceniul de degrigolada republicana. Dar, dupa cum se stie, Franta napoleoniana a fost invinsa. Dupa inlaturarea lui Napoleon, experienta republicana era prea recenta ca sa mai fie repetata. Se succed doi regi cu guvernari blande si bune, in etapa istorica numita "Restauratia". Ludovic Filip si Carol al X-lea lasa o Franta "la cheie" cand o noua "revolutie", cea de la 1848, din nou franc-masona, inlatura din nou monarhia si se instaleaza Republica a II-a. Dar, ca si in cazul variantei 1.0, si in "Frech Republic Reloaded" unui cetatean ales democratic i se urca la cap. Si, pe fondul in care lucrurile mergeau, din nou, prost (ca de obicei cand regii sunt alungati), cetateanul Napoleon al III-lea incepe sa conduca tot mai discretionar, pana ce ajunge sa se incoroneze singur. Al doilea Imperiu Francez avea sa se termine printr-o a treia revolutie masona: Comuna din Paris, care instaureaza, pentru prima data in istorie, un regim cu adevarat comunist. Din fericire pentru Franta, a durat doar cateva luni. Suficiente ca sa se ajunga la foamete. Republica beneficiaza apoi de cativa presedinti si oameni politici de valoare, precum Georges Clémenceau, care insa nu reusesc nici pe departe sa readuca Franta in pozitia de lumina a lumii in care o adusese Vechiul Regim. La sfarsitul anilor 30, republica degenereaza din nou, incat venirea la putere a unui batran militar in retragere, care se acoperise de glorie pe campul de lupta a Primului Razboi Mondial, pe numele lui Petain, este privita de toti, iarasi, ca o izbavire. Dar Pétain se aliaza cu Germania si, impreuna cu ea, pierde razboiul. Petain ar fi avut soarta trista a lui Robespierre, doar varsta lui inaintata facand sa i se comute pedeapsa cu moartea. Dupa ani de degringolada, venirea la putere a unui alt "presedinte tare", care se acoperise de glorie de asta data in Al Doilea Razboi, este vorba de de Gaulle, e privita iarasi ca o izbavire. Dar de Gaulle este si el inlaturat de o revolutie, tot masona, dar de asta data "de catifea": cea de la 1968. Si ajungem la timpurile noastre, cand presedinti tot mai corupti, precum Sarkozy sau actualul Hollande, conduc Republica 5.0. Cu rezultate care se vad, Franta fiind in plina criza economica si victima periodica a unor imense scandaluri de coruptie.

Pe scurt: dupa tragicele intamplari predate si azi in manual ca "Marea Revolutie Franceza", in care ceea ce era "fiica cea mare a Bisericii" reuseste contraperformanta de a-si ucide mai intai regii, pe urma preotii care nu intelegeau sa fie patrioti rupandu-se de Roma si, in cele din urma milioane de fii si fiice ale propriului popor, putem spune ca Franta nu si-a mai revenit niciodata, daca ignoram sclipirea de o clipa din timpul Imperiului napoleonian si relativa refacere din vremea restauratiei ce a urmat. Dar Franta de azi beneficiaza nu numai de ranile Revolutiei, ci si de urmele Vechiului Regim. Prezente in catedralele ei si in castelele ei cu care se lauda pana in ziua de azi, urmele Vechiului Regim sunt mai ales prezente intr-o cultura a dialogului, a artei si, mai ales, a rafinamentului, in care Franta este, si azi, ca si in Vechiul Regim, neegalata.

[Florinvs]

Intradevar, economic astazi Franta are probleme serioase (totusi nu se pot compara cu dezastrul economic din Romania!), stand la acest capitol mai prost decat Germania sau Marea Britanie!
Aici poate e de vina si spiritul latin, mai inclinat spre discutii si filozofare, decat spiritul nordic german si anglo-saxon, inclinat spre masuri pragmatice si o mai mare seriozitate in munca!

Franta de dupa 1945 probabil a avut perioada cea mai buna in anii 60'- 70'', cand marele Charles des Gaulle si alti presedinti de atunci au adoptat masuri economice realiste, a crescut consumul si implicit productia si economia, iar in politica externa s-au pus capat razboaielor coloniale (Algeria, Vietnam) si s-a adoptat o politica de distantare fata de hegemonia SUA.
""Atmosfera sociala"" din Franta acelor ani probabil este ilustrata cel mai bine in acele filme cu Jean Paul Belmondo, Alain Delon ori Louis des Funes!

Rezultatele economice a lui Francois Miterand in anii 80'' sunt mai controversate.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Imi pare rau, dar eu intre un sef de stat monarhic rau precum Carol ori Mihai si sefi de stat republicani buni precum Dej si Ceausescu, ori intre camarile formate de Urdareanu (pe Nae Ionescu de ce nu-l puneti ?) si cele formate de Ana Pauker, Roller sau, in zilele noastre, Udrea si Cocos, prefer prima varianta.

De gustibus...

Da, ca si cand un bolnav de cancer ar spune ca ar fi preferat totusi ciuma bubonica, stiind ca in prezent este practic eradicata.

[ciprian22]

Pentru domnul Mihnea Dragomir.Vad in cele spuse de dumneavoastra o abordare romantic si putin nuantata a situatiei(fara rautate sau vre-un fel de aluzie) .Va intreb daca in momentul de fatza locuiti in Romaniasau daca ati locuit mult in afara granitelor tarii.Intreb asta pentru ca eu cred ca aveti o viziune idealista asupra lucrurilor intamplate.Da,au fost desavarsite multe lucruri frumoase in perioada interbelica,si chiar inainte dar sa nu uitam ca tergiversarea intrarii Romaniei in razboi nu a fost un joc politic abil ci o lupta intre tabara pro Germana si tabara pro aliata in care insusi regale era clar filogerman.Doar ultimatumul Antantei si inclinarea evidenta a sortilor razboilului au facut ca Romania sa intre in tabara castigatoare.Despre jertfa noastra?Bunicul meu mi-a spus povesti interesante despre primul razboi mondial ,istorisiri ale strabunicului meu participant la ofensiva peste munti cat si la retragere.Marea majoritate a taranilor romani nu au mers la razboi din patriotism asa cum lasa multi de inteles.Ei au mers la razboi pentru pamant.Li s-a promis pamant dupa lasarea la vatra.De aceea cred ca au si luptat astfel(la Dragoslavele am inteles ca au muscat cu dintii din inamic la propriu)convinsi fiind ca daca vor pierde razboiul nu vor avea pamantul promis.Armata romana a plecat la razboi in directia nepotrivita, neechipata si nepregatita.Strabunicul meu a inaintat in Transilvania in picioarele goale cu o pusca veche si 5 cartuse pe care nu avea voie sa le traga.Este un fapt stiut ca ofensiva corecta ar fi fost cea din sud spre Bulgaria iar optiunea spre Transilvania o sinucidere.Iar lipsa de pregatire a soldatilor nostril a dus la adevarate tragedii de gen gara Bartolomeu.Numarul mortilor de la Oituz,Marasti,Marasesti a fost daca nu ma insel cel mai mare din tot razboiul ca si batalii in sine,depasint bataliile de la Verdun,Somme etc.Dspre Carol al 2-lea..prima oara a renuntat la tron in 1918 cand a fugit la Odessa pentru a se casatori cu Ioana Lambrino.Si-a anuntat parintii in scris despre asta.Cand a luptat impotriva bolsevicilor unguri a renuntat iar la tron isprava pentru care a primit domiciluiul obligatoriu la Bistrita.In 1925 cand a cunoscut-o pe Elena Lupescu asi anunta parintii intr-o scrisoare trimisa de la venetia ca renunta la titlul de mostenitor al tronului.Astfel Ferdinand al declara o creanga putreda iar Mihai devine mostenitor avand in ajutor consiliul de regenta(Principele Nicolae,Gheorghe Buzdugan,Miron Cristea) .Cred ca avand o diplomatie buna,si fiind neizolata Romania acelor ani ar fi stiut sa jongleze dezmembrarea..pentrul ca pana la urma asta a fost.Da poate ca puterea de compare a profesorilor din perioada interbelica era mare dar..sa nu uitam ca 60% din populatia Romaniei era analfabeta.Iar oamenii despre care dumneavoastra spuneti ca traiau bine erau foarte foarte putini in comparative cu suma totala a locuitorilor.Cred ca pentru noi astazi monarhia nu ar insemna decat o clasa de capuse in plus pe spinarea bugetului.La fel cum va fi si regionalizarea daca se va aplica la noi.Cu respect,Ciprian

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ciprian22

Cred ca pentru noi astazi monarhia nu ar insemna decat o clasa de capuse in plus pe spinarea bugetului.

Pai, spuneti asa. Restul e literatura si strategie de Cismigiu.

Daca-i cu parti-pris, nu-i bai.