Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[cezar_ioan]

Continui să te amăgeşti, biată soră, cu prezenţa lui Hristos acolo unde nici gând să fie prezent.
E frumos că Îl iubeşti pe Domnul şi că Îl doreşti pretutindeni. Dar nu e de folos să confunzi îngerii între ei, luminiţele cu Lumina şi aşa mai departe.
Credeam că ai capacitatea să te smulgi din fotoliul aceloraşi abordări pătimaşe atunci când interpretezi un "input" din lumea ta subiectivă (adică să scoţi mustul bun din imaginea psihică, subiectivă, iar nu oţetul).
Vezi însă ce greu e să te ridici atunci când te-ai îndulcit prea multă vreme în fotoliul iluziei? Doar o minune ne mai poate smulge din menghină, uneori.
Să-ţi ajute Dumnezeu să înţelegi că obiectul psihologic în jurul căruia vorbim nu este unul şi acelaşi! Deşi obiectul fizic este acelaşi.
La tine, din câte constat, deocamdată nu sunt diferenţe între Adevăr şi minciună. Le-ai topit într-o dorinţă personală, vulcanică. Rău lucru faci, rău că iubeşti ceea ce ar fi trebuit să respingi dintr-o simplă mişcare, de la bun început: fantezia!
Să fi ales, mai întâi, căutarea răbdătoare şi curată, bine condusă, iar nu efuziunile care îţi întreţin impresia că eşti un bun credincios şi un vajnic apărător al credinţei (împotriva bărbaţilor nebuni şi încrezuţi, nu-i aşa femeie creştină?).
Căutarea, s-ar fi cuvenit mai întâi, adâncită. Care e un proces nesfârşit de delicat şi tainic, cât îi viaţa.
Chit că Domnul, de fapt, e aproape.