Esecul (prea mare) distruge omul

[-Irina-]

În prealabil postat de Demetrius

Adică tu presupui că Jamaica nu a dat deja în mândrie?

Pe de altă parte, care e presupunerea ta despre orgoliu? Dar despre mândrie?

Numai sa nu dea in mandrie vazand ca reuseste desi parintii in general nu o lasa sa incerce si il apreciaza mult pe fratele ei. Mi se pare un pericol real.

Da, presupun ca nu e deja. Rasfatul, daca asta e cauza starii ei, poate duce la nerecunostinta, lipsa de responsabilitate si neputinta de a te descurca singur (fara ajutorul expres al oamenilor apropiati adica, nu fara Dumnezeu, a nu se intelege altfel), dar nu vad de ce ar duce la mandrie. Poate duce la deznadejde cand esti pus in situatia de a nu reusi nimic (salt prea mare nimic -> tot) si asta mi se pare periculos, dar la mandrie chiar nu vad de ce. Poate doar la ingamfare de tipul "uite cate am eu fara sa muncesc" sau "toate mi se cuvin", dar chiar nu vad cum ar fi cazul aici. Explica mai clar, ca nu inteleg, sincer. Nu vad (nu glumesc aici.).

Pe scurt: vad unde bati, dar nu se confirma, pentru ca ea incearca sa se simta utila si inteleg ca ar vrea sa ajute, dar nu stie cum: faptul ca pana acum nu au lasat-o inteleg ca o duce la un gen de blocaj cand trebuie sa faca ceva cu ei acolo. Adica, n-ar trebui sa nu se mai ofere daca ar fi mandrie? Cu fratele si menajul cred ca e ca-n topicul cu milostenia: daca respectivul face din cersit meserie, ii mai dau?

Cred ca am facut-o caz teoretic deja, asa ca daca vrei sa despicam firul in 14 trimite-mi un PM. Nu de alta, dar la cat am scris eu, s-a dat mai devreme o replica mai buna dacat toate sfaturle si presupunerile mele incalcite si gandite in toate directiile, asa ca trebuie sa recunosc ca sunt altii mai in masura decat mine sa vorbeasca si sa nu parazitez inutil topic-ul. Sau, in orice caz, sa ma mai gandesc o data daca ce scriu ajuta.

[fallen]

Cred ca de cele mai multe ori, oricat am astepta ca ceilalti sa ne recunoasca meritele, si orice am face in acest scop, acest lucru nu se va intampla. Insa se pare ca atata timp cat solicita ajutorul nostru, inseamna ca au nevoie de noi, asa "handicapati" cum suntem...

[Demetrius]

În prealabil postat de -Irina-

Numai sa nu dea in mandrie vazand ca reuseste desi parintii in general nu o lasa sa incerce si il apreciaza mult pe fratele ei. Mi se pare un pericol real.

Da, presupun ca nu e deja. Rasfatul, daca asta e cauza starii ei, poate duce la nerecunostinta, lipsa de responsabilitate si neputinta de a te descurca singur (fara ajutorul expres al oamenilor apropiati adica, nu fara Dumnezeu, a nu se intelege altfel), dar nu vad de ce ar duce la mandrie.



Cred ca am facut-o caz teoretic deja, asa ca daca vrei sa despicam firul in 14 trimite-mi un PM...

Nu dezbat subiectele din topic ”pe la spate”(în MP)!

Pe de altă parte, ți-am pus întrebările de mai sus pentru că am observat că faci confuzie între mândrie și orgoliu și e de înțeles (uneori), dacă și în DEX sunt explicate împreună.

Mândria este un sentiment de conștiință deplină pentru onoare și demnitate; însă orgoliul este o impresia nejustificată pentru aceleași valori morale generate de conștiința de ”buric al pământului”, însă această patimă atinge în societate,mai mult sau mai puțin, pe aproape orice om; de aceea unii călugări se izolează în schituri.
Un caz celebru de mândrie(ca să înțelegem despre ce vorbim) găsești aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mucius_Scaevola .

[Jamaica]

http://www.doxologia.ro/terapie-pent...ti-psihologice

[-Irina-]

În prealabil postat de Demetrius

Nu dezbat subiectele din topic ”pe la spate”(în MP)!

Pe de altă parte, ți-am pus întrebările de mai sus pentru că am observat că faci confuzie între mândrie și orgoliu și e de înțeles (uneori), dacă și în DEX sunt explicate împreună.

Mândria este un sentiment de conștiință deplină pentru onoare și demnitate; însă orgoliul este o impresia nejustificată pentru aceleași valori morale generate de conștiința de ”buric al pământului”, însă această patimă atinge în societate,mai mult sau mai puțin, pe aproape orice om; de aceea unii călugări se izolează în schituri.
Un caz celebru de mândrie(ca să înțelegem despre ce vorbim) găsești aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mucius_Scaevola .

Iertare! Intentia mea era sa nu blocam topic-ul cu comentarii care mie mi se pare ca nu aduc niciun folos Jamaicai, nicidecum sa o vorbim pe la spate. Deci nu vroiam sa va (te?) iau de maneca intr-un colt, "la barfa" cum s-ar putea zice.

Trebuie sa-mi explici mai pe larg, pentru ca tot nu pricep. Deci, mandria = onoare si demnitate pana la extrem, iar orgoliul = momentul in care treci de la dorinta de onoare si demnitate proprii la ideea ca ai fi deasupra tuturor celorlalti?

Sa nu ia nimeni de bun ce-am scris! Cum am zis, nu cred ca e ok.

Dragă Jamaica,

Iată ce am citit ieri în cartea arhimandritului Sofronie, "Rugăciunea, experienţa Vieţii Veşnice", şi m-am gândit la tine, căci mi se pare un fragment dătător de nădejde:

"Experienţa străveche a vieţii în Biserică a dovedit fără greş faptul că pentru rugăciune - adică pentru Dumnezeu - nicio boală a duhului nu este incurabilă. Putem să ne naştem în cele mai nefavorabile împrejurări. Putem creşte în medii ignorante, dure şi chiar criminale, putem să fim atraşi de exemplele de vieţuire generale din jurul nostru. Putem suferi orice fel de lipsuri, ocări, pierderi. Putem fi diformi din naştereşi putem şti ce înseamnă a fi dispreţuiţi, răniţi, respinşi. Tot ceea ce e nenorocire în lumea de astăzi îşi poate lăsa amprenta asupra noastră. Dar, din clipa în care ne întoarcem la Dumnezeu, din clipa în care ne-am hotărât să urmăm poruncile Lui, începe un proces de tămăduire fundamentală. Şi nu numai că suntem vindecaţi de rănile sau patimile noastre, dar chiar şi înfăţişarea noastră exterioară se poate schimba. [...] Dacă vreunul din cititorii mei suferă de vreo rană psihologică prilejuită de un eşec în viaţă, el poate atinge o libertate împărătească a duhului schimbându-şi radical întreaga viaţă, dacă se adresează în fiece zi lui Dumnezeu cu o rugăciune personală ca aceasta, de exemplu:

Doamne Cel veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viaţă, Care ai revărsat peste mine harul Botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.

N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: „Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi: „orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”. De aceea, îndrăznind să Te chem: Păzeşte-mă de orice prihană a trupului şi a duhului. Învaţă-mă să Te rog cum se cuvine. Binecuvintează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice.

Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta.

Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat.Tu Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie. Cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-ţi sunt ascunse Ţie. De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc la Tine.

Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice porniri care nu găsesc bună plăcere înaintea Ta şi-l rănesc pe semenul meu. Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.

Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultimea mea răsuflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile Tale să fie singură lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine. Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine. În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari. Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea.

Miluieşte-mă! Nu mă depărta de la faţa Ta din pricina nevredniciei mele. Ci sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: din toată fiinţa mea.

Da, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi conştiinţă. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-ţi pot aduce pocăinţă după vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e oarbă încă.

Când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii Mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta. Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale. Curăţeşte-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.
Doamne, în mare mila Ta şi necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea!"

[Marimira]

În prealabil postat de Annyta

Dragă Jamaica,

Iată ce am citit ieri în cartea arhimandritului Sofronie, "Rugăciunea, experienţa Vieţii Veşnice", şi m-am gândit la tine, căci mi se pare un fragment dătător de nădejde:

"Experienţa străveche a vieţii în Biserică a dovedit fără greş faptul că pentru rugăciune - adică pentru Dumnezeu - nicio boală a duhului nu este incurabilă. Putem să ne naştem în cele mai nefavorabile împrejurări. Putem creşte în medii ignorante, dure şi chiar criminale, putem să fim atraşi de exemplele de vieţuire generale din jurul nostru. Putem suferi orice fel de lipsuri, ocări, pierderi. Putem fi diformi din naştereşi putem şti ce înseamnă a fi dispreţuiţi, răniţi, respinşi. Tot ceea ce e nenorocire în lumea de astăzi îşi poate lăsa amprenta asupra noastră. Dar, din clipa în care ne întoarcem la Dumnezeu, din clipa în care ne-am hotărât să urmăm poruncile Lui, începe un proces de tămăduire fundamentală. Şi nu numai că suntem vindecaţi de rănile sau patimile noastre, dar chiar şi înfăţişarea noastră exterioară se poate schimba. [...] Dacă vreunul din cititorii mei suferă de vreo rană psihologică prilejuită de un eşec în viaţă, el poate atinge o libertate împărătească a duhului schimbându-şi radical întreaga viaţă, dacă se adresează în fiece zi lui Dumnezeu cu o rugăciune personală ca aceasta, de exemplu:

Doamne Cel veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viaţă, Care ai revărsat peste mine harul Botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.

N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: „Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi: „orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”. De aceea, îndrăznind să Te chem: Păzeşte-mă de orice prihană a trupului şi a duhului. Învaţă-mă să Te rog cum se cuvine. Binecuvintează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice.

Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta.

Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat.Tu Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie. Cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-ţi sunt ascunse Ţie. De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc la Tine.

Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice porniri care nu găsesc bună plăcere înaintea Ta şi-l rănesc pe semenul meu. Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.

Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultimea mea răsuflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile Tale să fie singură lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine. Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine. În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari. Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea.

Miluieşte-mă! Nu mă depărta de la faţa Ta din pricina nevredniciei mele. Ci sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: din toată fiinţa mea.

Da, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi conştiinţă. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-ţi pot aduce pocăinţă după vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e oarbă încă.

Când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii Mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta. Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale. Curăţeşte-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.
Doamne, în mare mila Ta şi necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea!"

Foarte frumoasa aceasta rugaciune! Foarte folositoare aceasta postare!

Multumesc!

[Florinvs]

Intradevar- foarte utila postarea!