Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[AlinB]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Probabil Aline ca ne lipseste un gram de imaginatie populara si o oarecare tendinta de a merge cumva doi pasi inapoi in fata si unu in fata,coplestiti de eterne intrebari existentiale:,,unde sa ne mai ascundem cand fugim de noi?in jur este pace,nu-mi place,in suflet port un razboi.Sunt un salbatic intr-o lume civilizata cu forta si nu sunt genul sa va car torta...gandesc la rece cand inima fierbe,sunt un intrus,din propria mea lume ma simt exclus,plec departe".Iti place mai mult confesiunea asta pe post de balada hip-hop pt fiul risipitor?Nu fi precum fratele care ramine acasa,du-te dupa el :)

Pai..ce va bantuie de complicati asa lucrurile?

Pe mine nimic important Aline dar ziceam sa pun ceva mai dramatic ca sa nu parem sinucigasi :) macar sa avem un fel de aura de rebeli fara cauza,un fel de final in care eroul principal dispare la orizont intr-un apus rosu.Speram sa-mi apreciezi efortul cinematografic dar se pare ca am esuat complet si previzibil :) Serios vorbind acum.Am avut sansa sa vizitez Manastirea Sfantul Sava,din Pustiul Iudeii,Marea Lavra a Sfantului Sava.Am cunoscut acolo un calugar roman,intre doua varste.Am stat cu el pe mica terasa de unde se vede defileul si a povestit foarte multe lucruri fascinante din istoria manastirii,miracole sau intamplari normale.Si pe unele si pe altele le povestea cu un fel de sfiala,de sfanta discretie,sobru si totusi tainic,nimic bigot sau exaltat.Avea un echilibru foarte frumos in gandire,nu incerca sa te impresioneze cu statutul lui si nici nu te descosea curios.Frumos suflet,iconic as spune.In spusele lui minunile parca isi regaseau simplitatea lor fireasca,neavand nevoie de ornamente,frumoase prin puritatea si naturaletea lor.Puteai sa le accepti sau nu dar nu te tragea inima sa le diseci,nu exista o avalansa a detaliilor care te tenta spre asa ceva.Mi-a parut bine ca l-am cunoscut,parea apartinand acelui loc dintotdeauna.Era o minune de om... :)

[AlinB]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Pe mine nimic important Aline dar ziceam sa pun ceva mai dramatic ca sa nu parem sinucigasi :) macar sa avem un fel de aura de rebeli fara cauza,un fel de final in care eroul principal dispare la orizont intr-un apus rosu.Speram sa-mi apreciezi efortul cinematografic dar se pare ca am esuat complet si previzibil :) Serios vorbind acum.Am avut sansa sa vizitez Manastirea Sfantul Sava,din Pustiul Iudeii,Marea Lavra a Sfantului Sava.Am cunoscut acolo un calugar roman,intre doua varste.Am stat cu el pe mica terasa de unde se vede defileul si a povestit foarte multe lucruri fascinante din istoria manastirii,miracole sau intamplari normale.Si pe unele si pe altele le povestea cu un fel de sfiala,de sfanta discretie,sobru si totusi tainic,nimic bigot sau exaltat.Avea un echilibru foarte frumos in gandire,nu incerca sa te impresioneze cu statutul lui si nici nu te descosea curios.Frumos suflet,iconic as spune.In spusele lui minunile parca isi regaseau simplitatea lor fireasca,neavand nevoie de ornamente,frumoase prin puritatea si naturaletea lor.Puteai sa le accepti sau nu dar nu te tragea inima sa le diseci,nu exista o avalansa a detaliilor care te tenta spre asa ceva.Mi-a parut bine ca l-am cunoscut,parea apartinand acelui loc dintotdeauna.Era o minune de om... :)

Pai poate faci si tu parte din tablou la un moment dat. :)

Cine stie :) Numai bine Aline.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Pe mine nimic important Aline dar ziceam sa pun ceva mai dramatic ca sa nu parem sinucigasi :) macar sa avem un fel de aura de rebeli fara cauza,un fel de final in care eroul principal dispare la orizont intr-un apus rosu.Speram sa-mi apreciezi efortul cinematografic dar se pare ca am esuat complet si previzibil :) Serios vorbind acum.Am avut sansa sa vizitez Manastirea Sfantul Sava,din Pustiul Iudeii,Marea Lavra a Sfantului Sava.Am cunoscut acolo un calugar roman,intre doua varste.Am stat cu el pe mica terasa de unde se vede defileul si a povestit foarte multe lucruri fascinante din istoria manastirii,miracole sau intamplari normale.Si pe unele si pe altele le povestea cu un fel de sfiala,de sfanta discretie,sobru si totusi tainic,nimic bigot sau exaltat.Avea un echilibru foarte frumos in gandire,nu incerca sa te impresioneze cu statutul lui si nici nu te descosea curios.Frumos suflet,iconic as spune.In spusele lui minunile parca isi regaseau simplitatea lor fireasca,neavand nevoie de ornamente,frumoase prin puritatea si naturaletea lor.Puteai sa le accepti sau nu dar nu te tragea inima sa le diseci,nu exista o avalansa a detaliilor care te tenta spre asa ceva.Mi-a parut bine ca l-am cunoscut,parea apartinand acelui loc dintotdeauna.Era o minune de om... :)

Cred ca ai cunoscut pe cineva care va ajunge Sus. Asa sunt sfintii autentici. Cei de care e plina istoria crestina timpurie, dar, punctiform sa zic asa, mai apar in perioade recente. Rari, dar exista.

Sunt oameni minunati pe lumea asta Teddy,de exemplu parintele si maicutele romance de la asezamantul de la Ierihon,care nu numai ca stralucesc in felul cum isi traiesc vocatia dar ajuta cu foarte multe lucruri pe oamenii din imprejurimile asezamantului. Localnicii sunt foarte atasati de ei,am vazut cu ochii mei,vin cu copii in brate la maicute.Am vazut multe Teddy in lumea asta mare si niciodata nu am incetat sa ma minunez cum ridica Dumnezeu oameni in cele mai neasteptate sau vitrege locuri,ca un izvor de apa in pustiu.Prin ei,caci ei sunt cei ce trebuie apreciati,se raspandeste in lume Imparatia pana in ziua cand voia Lui se va face precum in cer asa si pe pamant.Ei,care par putini,fara nimic din puterea si fala lumii,aduc la lumina adevarata lume,cum trebuie ea sa fie.Imparatia nu este doar undeva dincolo de nori,se raspandeste incet incet,Dumnezeu lucreaza altfel decat credem noi,se va face voia Lui.Raul nu va invinge,pare sa invinga dar pierde,se zbate,noaptea aproape a trecut.

[anita]

Domnule Scotian ,vad ca sunteti cam sceptic in legatura cu minunile ...
Dar nu a zis Hristos "Cel care crede cat un bob de mustar va zice muntelui acestui muta-te.." ?
sau "Minuni mai mari decat acestea veti vedea " sau "unde sunt doi si cer ceva in numele Meu.." ?
Poate ar trebui sa fim putin sfinti ca sa avem parte de astfel de aratari ,minuni.
Totusi Dumnezeu a faptuit vindecari minunate prin sfintii Lui si chiar mirenii au avut parte de minuni in urma unor rugaciuni staruitoare (citirea unui Paraclis ,post ,spovedanie curata)
Daca a spus Hristos trebuie sa credem ,doar pentru asta a venit

Poate aveti dreptate doamna chiar daca nu vom muta muntii literalmente insa poate muntii sunt o metafora poate pt propriul nostru scepticism.Cumva cred in minunile mai simple,mai putin explicate,care au ceva tainic.Cele elaborate imi par cumva un rezultat al altor factori,parca isi pierd calitatile initiale,devin un fel de manifeste teologice.Parca evolueaza odata cu timpul,devin si ele mai complicate,unele nu toate,poate si pt ca multi nu mai acceptam simplitatea initiala.Cred ca exista minuni pe care nu le vedem,in lucruri mici,in cei de langa noi dar cumva le preferam pe cele grandioase,poate avem un fel de sete spre senzational.Oricum critica mea trebuie privita in limitele ei,nimic mai mult.

Spre seara o sa va scriu aici ceva,o poveste adevarata de demult.Nu este o minune in sensul clasic al notiunii ci doar un fapt de viata insa cu o mica scanteie miraculoasa,din alta perspectiva poate.M-am gandit sa va las un dar istoric :) ca multumire pt modul dvs de a dialoga.

[anita]

Nu ma refeream la minuni spectaculoase .
Dar cred ca minuni cum ar fi intoarcerea unui suflet la credinta dupa o viata de ratacire au o valoare mai mare decat aceste imagini ,poate unele din ele netrucate.
Ca sa crezi in minuni trebuie sa ai credinta .
Hristos i-a zis bogatului nemilostiv "cHiar daca ar invia cineva din morti ,daca nu asculta de Moise si de profeti tot nu va crede"
Hristos se refera aici la credinta faptuitoare ,daca asculta , nu daca au credinta ,deci ceva mai mult decat o simpla declaratie.