Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

Catalin eu nu abordez esenta subiectului ci modul cum este infatisat.Referitor la prescuri vezi canoanele lui Nicolae al Constantinopolului si nu este cam acelasi lucru pt ca aici vorbim de un pagan nu de un catolic,care nu primeste orice prescura ci pe cele mai bune si care nu este in vizita/pelerinaj la Sfantul Munte ci tocmai intrase cu camilele prin biserica,asa,sa faca el o aroganta :).Hai sa ne uitam la context.Un sarazin intra intr-o biserica si isi aduce si camilele..Pentru sarazini camilele aveau valoarea aurului,asa ca gestul sarazinului este partial o aroganta si partial un interes comercial de a-si proteja un bun de pret,daca se poate in cel mai sigur loc pe care l-ar fi avut la dispozitie.Acestui sarazin atipic(prin ce urma sa faca) ii mor toate deodata ceea ce,in lumea araba,era mai rau ca un blestem.Noua sarazini din zece dadeau foc bisericii,noi il avem probabil aici pe cel de-al zecelea,exceptia.In alte biserici sarazinii au intrat calare pe cai si nu a murit nimeni,existand locuri,inclusiv in Tara Sfanta,unde s-a gasit solutia,mai putin miraculoasa,de a se construi intrari mici,trebuie sa intri plecat,care impiedicau acest lucru,intrarea calare.Reactia sarazinului,de mirare in fata puterii sfantului, este putin credibila in acest context,in cel mai natural caz era turbat de furie.Apoi se spune ca a dispus sa se scoata camilele afara din biserica.Deci nu se enerveaza ba chiar pios curata locul blasfemiei.Nu stiu cati sarazini ati cunoscut dar acesta sigur era unu mai special.

Apoi sarazinul asista la o minune in fata careia reactioneaza doar cu manie desi in lumea lui o scena similara cu asa ceva se termina cu moartea celor implicati.Desi nu avea nimic in cultura lui,in traditia lui,in lumea lui care sa-l pregateasca fie si vag pt asa ceva sarazinul trece brusc de la manie la revelatii teologice profunde ,,chipul celor ce am vazut eu"ce vor face obiectul unor dispute ulterioare in lumea crestina.Ba chiar este pus pe picior de egalitate,de catre preot, cu Parintii Bisericii.Foarte bizar ca un preot crestin,mai ales in acele timpuri, sa aiba in cap o comparatie atat de intrazneata si entuziasta.Sunt gata sa afirm ca un credincios ortodox,cu o viata de traire in spate,daca ar vedea live asa ceva ar putea lesina fie de frica fie de emotie.Sarazinul insa doar se infurie si dupa ce aude ca este un ales pt mantuire are o profunda revelatie,cu mult peste orice limita a intelegerii sale normale.Deci daca minunea in sine doar l-a infuriat vestea ca era ,,un om mare in fata lui Dumnezeu" se pare ca l-a impresionat mai mult.Apoi sarazinul se leapada de credinta sa si cere botezul ori in acele timpuri ritualul si intelesurile botezului nu erau disponibile chiar pe oriunde.Cumva sarazinul depaseste si aceasta dificultate.Apoi fuge la Ierusalim,nu oriunde,ci direct la Patriarh,imbracat intr-o camasa de par,un semn profund al pocaintei similar cu scene din Vechiul Testament.Intra direct la el si fara nici o introducere vrea sa fie botezat,aruncandu-se la picioarele lui(o alta imagine cu profunde implicatii,cumva vindicativa in raport de realitatile istorice,nefiind deloc intimplator faptul ca scena se intimpla in fata Patriarhului,un simbolism puternic in raport de calitatea celor doi participanti la ea,un sarazin nobil si Patriarhul).Ulterior ajunge chiar calugar.Este o evolutie incredibila cel putin as spune.Ma opresc aici,mai sunt.Au fost convertiri de sarazini in realitate?Cu siguranta dar posibil sa fi fost mai putin dramatice in comparatie cu scena noastra.

Nu pare deloc natural acest sarazin.Pare o intruchipare a unui sarazin intr-o imaginatie crestina dornica cumva de a indrepta urgia sarazina din realitate.O convertire ideala si un sarazin ideal.Partea cu copilul ramine o mare enigma,din ce stiu,la Liturghie,va impartasiti cu Trupul si Sangele Domnului nu al unui copil injunghiat si taiat in bucati.Mai exista o relatare similara,cu un copil jertfit,mult mai credibila ca si context si motivatii in Patericul Egiptean,spusa de avva Daniel.Acolo insa nu preotul indeplineste teribila sarcina ci un inger coborat din cer.Mereu m-am intrebat,daca gresesc imi cer scuze,de ce acestui gen de relatare(la intreaga relatarea despre convertirea sarazinului ma refer)ii lipseste cumva naturaletea si simplitatea miracolelor infaptuite de Hristos.Despre Hristos s-a spus ca a mers pe apa.Simple as that.Fara explicatii.Sau ca a inviat oameni.Take it or leave it.Aici este ceva extraordinar de elaborat unde istoria orala,atipic,retine intr-o ordine perfecta cele mai mici detalii intr-o imagine mult prea lucrata.Nu reusesc sa scap de umbra lui Toma,imi zambeste de peste umar... :)