Vamile Vazduhului.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

.... cand esti o minoritate prima lectie de viata este sa inveti sa ai rabdare :)

Mie-mi spui? Cu atât mai mult ştiu asta ca unul care nu sunt doar (din) minoritate, ci de-a dreptul minor...:)
Minor într-o minoritate cuprinzătoare. Te înţeleg aşadar, fii pe pace.

Iar acum să încep o încercare de redactare. Cred că vor fi câteva postări succesive, nu prea lungi, deoarece mi-ai adresat de fapt mai multe întrebări. Voi începe cu sfârşitul apoi voi continua răspunsul la şirul întrebărilor tale, către cea de căpătâi, unde se pare că avem ceva poticniri mai serioase.

[DragosP]

Aoliu ce ne mai ţii în suspence!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de DragosP

Aoliu ce ne mai ţii în suspence!

Sorry, lucrez mai greu de felul meu, încă mai am o ţâră de acrivie în lucrurile de preţ...:)

[cezar_ioan]

În acelaşi material (ar merita acum o serie de trimiteri şi la cartea lui Larchet, link pus de Antiecumenism mai înainte, anume aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...582#post531582)
găsim şi următoarele:


Sfintele sfujbe ale Bisericii Ortodoxe au de asemenea multe pomeniri ale vămilor. Astfel, în Octoih, lucrarea Sfântului Ioan Damaschin (sec. al VIII-lea), citim:
„O, Preasfântă Fecioară, la ceasul morţii mele, slobozeste-mă din mâinile dracilor si de judecată si de osândire si de cercarea cea înfricosătoare, si de vămile cele chinuitoare, si de căpetenia cea cumplită si de osânda vesnică, o, Maică a lui Dumnezeu” (Glas 4, vineri, cântarea a 8-a, canonul utreniei).
Iarăşi: „Când se va despărţi sufletul meu cu sila din mădularele trupului, dumnezeiască mireasă stai lângă mine .... ca să pot trece neoprit de stăpânitorii întunericului, care stau în văzduh.”
Episcopul Ignatie citează alte 17 astfel de exemple din cărţile de cult, care, de bună seamă, nu reprezintă o listă întreagă.

Cea mai desăvârsită înfăţisare a învăţăturii despre vămile văzduhului, a Părinţilor Bisericii din primele veacuri, este prezentată în omilia despre iesirea sufletului din trup a Sf. Chiril al Alexandriei († 444) care se află întotdeauna în ediţiile Psaltirii slavone alcătuită din catisme (adică, Psaltirea rânduită pentru folosirea în Sfintele Slujbe).
Printre multe alte lucruri care se află în această omilie, Sf. Chiril spune: „Ce frică si cutremur te asteaptă, o, suflete, în ziua morţii! Vei vedea draci înfricosători, fiorosi, nemilostivi si urâciosi, ca întunecosii etiopieni, stând înaintea ta. Chiar numai privelistea lor este mai rea decât orice chinuire. Văzându-i, sufletul se tulbură, se nelinisteste, caută să se ascundă, se grăbeste către îngerii lui Dumnezeu. Sfinţii îngeri iau sufletul; trecând împreună cu ei prin văzduh, sufletul se ridică, si ajunge la vămile care păzesc drumul de la pământ la cer, care opresc sufletul, împiedicându-i suisul la cer. Fiecare vamă cercetează păcatele de care răspunde; fiecare păcat, fiecare patimă îsi are vamesii si socotitorii săi.”

Mulţi alţi Sfinţi Părinţi, de dinainte si de după Sf. Chiril, vorbesc sau pomenesc despre vămi. După pomenirea multora, istoricul dogmelor bisericesti din sec. al XIX-lea, despre care s-a spus mai sus, concluzionează:

[b]„O punere în lucrare a învăţăturii despre vămi în Biserică, atât de permanentă, de neschimbatăsi de cuprinzătoare, mai ales printre dascălii veacului al IV-lea,
mărturiseste fără putinţă de tăgadă, că o primiseră ca predanie de la învăţătorii veacurilor de dinainte si se întemeiază pe
tradiţia apostolică.”

[cezar_ioan]

Pelerinule, în cele două cărţi la care am făcut trimitere am găsit suficiente detalii şi argumente privind problema Vămilor. Nu ştiu dacă pentru tine sunt suficient de mulţumitoare, nu ştiu dacă ai citit cărţile (măcar capitolele recomandate de mine aici) însă cred că sunt temeiuri suficient de sigure pentru chestiunea discutată.
Acum, deh, depinde de fiecare cât e de dornic să aprofundeze. Spiritul tău de cercetător pasionat, erudiţia istoricească şi alte însuşiri nobile specifice ţie ar putea, ce să zic, să considere ca insuficiente aceste date.
Pentru mine bobocul, însă, sper să înţelegi că-i suficient acest succint tezaur patristic.
Altceva nu mai ştiu ce să-ţi mai împărtăşesc. Deocamdată.

Încerc azi să mă concentrez asupra primului punct din întrebările tale. Raportul dintre Sfânta Tradiţie şi Evanghelie.

Toate cele bune!

[DragosP]

.............................

Daca tot vorbim despre Larchet tot el mai afirma: ,,Mai intai, aceasta invatatura nu constituie un articol de credinta si n-a facut niciodata obiectul unei definitii dogmatice din partea Bisericii. Ea este mai curand o teologumena. De aceea, credinciosul poate fara nici o primejdie pentru sufletul sau sa nu tina seama de ea, staruind cu smerenie in gandul ca viata de dincolo ramane o taina pentru pamanteni. Poate tot asa de bine sa treaca peste tot ce se petrece in rastimpul dintre clipa mortii si ceasul cand va sta inaintea lui Hristos, la judecata de apoi. Pentru ca Biserica nu are in aceasta privinta o singura traditie, ci mai multe traditii, diferite, dar nu ireconciliabile, ce pot fi acceptate atata vreme cat nu se impotrivesc invataturilor definite dogmatic, referitoare la viata sufletului dupa moarte.

Apoi, dupa cum au aratat de altfel si cei care o socotesc vrednica de crezare, invatatura despre vamile vazduhului nu trebuie socotita litera de Evanghelie si primita ca atare, ci cugetata duhovniceste. Sfantul Teofan Zavoratul spune ca ea infatiseaza fara indoiala lucruri care se petrec cu adevarat, dar nu exact asa cum sunt istorisite; pentru ca sunt tainice, duhovnicesti si greu de patruns, sunt prezentate pe intelesul omului ce traieste in trup, intr-o forma materiala, insa pur simbolica. Se poate vedea usor ca in aceste istorisiri numarul si felul vamilor din vazduh, ca si pacatele cercetate la fiecare din ele nu sunt intotdeauna aceleasi; in ele se oglindeste de fapt starea launtrica, experienta si cadrul de referinta, proprii fiecarui autor. De aceea, citindu-le, trebuie sa trecem dincolo de amanunte, tintind la simbolismul si mai cu seama la intelesul lor duhovnicesc. Lucrul acesta ni-l spune Episcopul Macarie al Moscovei, scriind ca "nu trebuie sa ne inchipuim vamile vazduhului in mod grosolan, material, ci, pe cat este cu putinta, sa cugetam la ele duhovniceste si, nestaruind asupra amanuntelor, diferite de la un autor la altul si de la istorisire la istorisire, sa cautam intelesul lor profund".

In esenta, invatatura despre vamile si vamesii din vazduh arata ca dupa moarte fiecare om va sa dea socoteala cu de-amanuntul de toate pacatele savarsite in viata sa si de toate patimile ce s-au incuibat in el, nespalate prin cainta; si mai inainte de a sta inaintea lui Hristos, la Judecata de apoi, va fi cercetat in fata duhurilor rele si a ingerilor; si unii ii vor fi parasi, iar ceilalti, sprijinitori si aparatori.Astfel, invatatura despre vamile din vazduh are un indoit rost pedagogic: primul, de a-l face pe om sa inteleaga ca orice fapta a sa are pret si insemnatate nu doar in aceasta viata pamanteasca, ci si in viata de dincolo; iar al doilea, de a-l indemna la pocainta. E semnificativ faptul ca unii duhovnici isi sfatuiesc fiii duhovnicesti sa citeasca istoria Sfintei Teodora mai inainte de spovedanie, pentru ca acolo sunt infatisate cu de-amanuntul pacatele si patimile de care boleste omul."

De principiu nu cred ca apostolul Pavel a avut in minte un asemenea concept, cel putin nu in forma dezvoltarii sale ulterioare, dezvoltare cladita pe deductii in baza unor afirmatii ale sale care nu sunt exprese sau clar definitorii in acest sens, care insa trebuie privite in contextul unui limba iudaic cu tendinte apocaliptice, ce poate fi regasit fie ca si idei si in alte scrieri in afara canonului biblic (precum in Cartea lui Enoh) limbaj care,precum intelege mai sus si Episcopul Macarie, are un inteles preponderent simbolic si nu o realitate neaparat incadrabila in standarde pamantesti. Biserica,de-a lungul timpului,a mentinut ideea in scop pedagogic,Parintii mergand pe aceasta linie, si a evitat,intelept as spune,dogmatizarea conceptului si datorita diversitatii sale dar mai ales a unor realitati ce pot depasi sfera evaluarii stricte,fie si dogmatica.Intradevar notiunile au fost intelese,de-a lungul timpului,si in sensul lor mai simplu,in functie de diverse caracteristici culturale dar preponderent si fundamental,dincolo de posibila realitate descrisa,ideea transmite faptul ca: ,,arata ca dupa moarte fiecare om va sa dea socoteala cu de-amanuntul de toate pacatele savarsite in viata sa si de toate patimile ce s-au incuibat in el, nespalate prin cainta; si mai inainte de a sta inaintea lui Hristos, la Judecata de apoi"

Revin si eu tot pe seara :) dar sa-ti las si eu pana atunci un mic dar drept multumire pentru stradania ta:transpunerea acestui concept, al ,,vamilor vazduhului" in mediul folcloric,intelegerea populara sa spunem.