Jertfa

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Annyta

Dacă ar fi, aşa de bună voie, să aleg sărăcia, păi m-aş gândi serios la călugărie, măcar să fac un lucru ca lumea...

Intrarea in monahism este un lucru foarte serios.Trebuie sa fii hotarata si
serioasa in aceasta privinta si sa nu fie doar un gand de moment.

Referitor la carieră, care a fost şi ea adusă în discuţie - dacă ar fi de exemplu un chirurg foarte bun, care evident a studiat şi a muncit enorm pentru a fi astfel, pe lângă darul primit de la Dumnezeu... ar trebui el să se ducă medic la un dispensar... pentru a alege sărăcia şi a se feri de păcatul mândriei, inerent, cred unii, pentru un om care are o carieră?

Nu, neaparat.Nu oricine poate sa devina chirurg.Din pozitia de chirurg
poate salva foarte multe vieti.Ori daca se face medic de dispensar, atunci
oamenii pe care el i-ar fi putut salva, nu-i mai poate salva.Si va fi intrebat
la judecata de ce a refuzat sa salveze vieti(si o sa i se enumere pe cine ar
fi putut salva, dar nu i-a salvat).De ce a refuzat sa-i salveze, pe cei pe care
Dumnezeu i-a trimis la el ?

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Intrarea in monahism este un lucru foarte serios.Trebuie sa fii hotarata si serioasa in aceasta privinta si sa nu fie doar un gand de moment.

De acord. Nu se pune problema în această perioadă ca eu să mă călugăresc.

Nu, neaparat.Nu oricine poate sa devina chirurg.Din pozitia de chirurg
poate salva foarte multe vieti.Ori daca se face medic de dispensar, atunci
oamenii pe care el i-ar fi putut salva, nu-i mai poate salva.Si va fi intrebat
la judecata de ce a refuzat sa salveze vieti(si o sa i se enumere pe cine ar
fi putut salva, dar nu i-a salvat).De ce a refuzat sa-i salveze, pe cei pe care
Dumnezeu i-a trimis la el ?

Păi da. Dar dacă e un profesor universitar, sau de liceu, dar i s-ar cere, în spiritul jertfei, să fie doar învățător, la o școală primară, eventual cât mai modestă, pentru a dovedi că e modest, nu e legat de carieră, de poziție, de confort...

[Yasmina]

În prealabil postat de Annyta

Păi da. Dar dacă e un profesor universitar, sau de liceu, dar i s-ar cere, în spiritul jertfei, să fie doar învățător, la o școală primară, eventual cât mai modestă, pentru a dovedi că e modest, nu e legat de carieră, de poziție, de confort...

Inevitabil mi-am adus aminte de aceasta:
http://www.gandul.info/reportaj/vorb...useni-11721125

În prealabil postat de Yasmina

Inevitabil mi-am adus aminte de aceasta:
http://www.gandul.info/reportaj/vorb...useni-11721125

Foarte frumos exemplul. Tot respectul.
Aș fi curioasă să îi cunosc motivația din spate. Cred că există o satisfacție să le oferi lumină unor copii care par uitați de soartă...
Sunt mai liniștită că a rămas în Cluj, făcând naveta, și nu s-a mutat de tot la țară :-)

În prealabil postat de Annyta

Foarte frumos exemplul. Tot respectul.
Aș fi curioasă să îi cunosc motivația din spate. Cred că există o satisfacție să le oferi lumină unor copii care par uitați de soartă...
Sunt mai liniștită că a rămas în Cluj, făcând naveta, și nu s-a mutat de tot la țară :-)

Am citit mai bine, am aflat și motivația... de a face ceva mai bun în viață decât bani pentru firmă... E ok.

Copiii nu erau chiar uitați de soartă, ci au calculatoare acasă și cont pe facebook... Asta mă cam miră... dar așa scrie...

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Annyta

Foarte frumos exemplul. Tot respectul.
Aș fi curioasă să îi cunosc motivația din spate.

Eu banuiesc, ca principala motivatia a fost scarba si dezgustul fata de
relatiile inter-umane din cadrul multinationalei unde era.

[Yasmina]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Eu banuiesc, ca principala motivatia a fost scarba si dezgustul fata de
relatiile inter-umane din cadrul multinationalei unde era.

Nu neaparat! Ai citit cu atentie?

"La 30 de ani mi-am pus întrebarea «ce fac eu, de fapt?» şi mi-am răspuns că fac bani pentru firmă. Mi-am adus aminte că am o bibliotecă în mintea mea, că pot să ofer ceva şi că pot să am satisfacţii, chiar dacă nu sunt bine plătită. A fost greu la 30 de ani, dar am început a doua facultate şi după absolvire am intrat în învăţământ. Au urmat examene, cursuri de formare, titularizare. A fost greu să trec de la un salariu mare şi de la maşina de serviciu, la un salariu de 900 de lei lunar. Nu am resimţit asta nici ca pe un regres, nici ca o depresie. Spun doar că a fost dificil", povesteşte Mirela Miron."

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Yasmina

Nu neaparat! Ai citit cu atentie?
"La 30 de ani mi-am pus întrebarea «ce fac eu, de fapt?» şi mi-am răspuns că fac bani pentru firmă.[b]

Dar tu ai citit printre randuri cu atentie ?

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Eu banuiesc, ca principala motivatia a fost scarba si dezgustul fata de relatiile inter-umane din cadrul multinationalei unde era.

Posibil ca și ăsta să fi fost un motiv. Ea și-a găsit însă un scop nobil, a urmat studiile necesare pentru a profesa, în mod clar e inteligentă, iar meseria de profesor este prin excelență menită să modeleze copiii.

Acum, dpdv al dezgustului față de relațiile cu colegii din multinațională... oare cât de rele pot fi acestea? Desigur, un asemenea mediu tinde să te transforme într-un robot, obiectivele firmei sunt în speță legate de mai mulți bani, și ele se propagă de sus în jos. Depinde de noi dacă ne ia valul sau nu.
Mai sunt și lucruri bune: disciplina în sine nu e rea, și dă roade în sensul cunoștințelor, al performanței. Poți exersa ascultarea, răbdarea, iertarea, toleranța... cât cuprinde... Că intri în contact cu tot felul de oameni.
Apropos, și ei sunt oameni, cam ca noi :-) Nu neapărat iremediabili pierduți...

Mirela, profesoara din articol, a ales pe baza experienței proprii și asta contează.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Annyta

Acum, dpdv al dezgustului față de relațiile cu colegii din multinațională... oare cât de rele pot fi acestea?

Depinde aici de ierarhia sefilor si de moralitatea acestora precum si de
politica de cadre a multinationalei.

Ca sa-ti dau un exemplu(extrem) cam pana unde se poate ajunge:

1.Prestatii sexuale pentru superiori, fie pentru marirea salariului, fie
pentru promovarea pe o pozitie superioara, fie ca sa nu fie data afara.
2.Adaugarea in plus de responsabilitati care nu exista in contract.
3.Ignorarea rezultatelor , la evaluarea angajatului, ca sa nu i se plateasca
in plus, sau sa fie promovat pe merit
4.Obligativitatea de a munci Duminica, facand munca superiorului tau.
5.Asumarea rezultatelor muncii tale, de catre superiorul tau.
6.Asa-zisele team-building-uri, in care stie toata lumea din firma ca de fapt
inseamna petreceri private cu angajatii cu multa bautura si apoi iti dai si tu
seama ce urmeaza.Apoi sunt altii care ii filmeza si apoi in santajeaza pt
obtinerea de promovari, mariri de salariu, favoruri personale

Desigur, un asemenea mediu tinde să te transforme într-un robot, obiectivele firmei sunt în speță legate de mai mulți bani

Iar daca seful mare, doreste profit atat de mult, incat este decis sa
renunte la conduita morala, toata deontologia zboara pe fereastra in aceea secunda,
profitul fiind unicul care conteaza.

Mai sunt și lucruri bune: disciplina în sine nu e rea, și dă roade în sensul cunoștințelor, al performanței. Poți exersa ascultarea, răbdarea, iertarea, toleranța... cât cuprinde...
Că intri în contact cu tot felul de oameni.
Apropos, și ei sunt oameni, cam ca noi :-) Nu neapărat iremediabili pierduți...

Da, nu sunt iremediabili pierduti.Dar unii vor sa fie pierduti.Ii interseaza
numai banul si pozitia sociala, statutul in firma si privilegiile corespunzatoare.
Iar daca cineva li se puna in cale, sunt gata sa te calce in picioare, fara nici
cea mai mica mustrare de constiinta,deoarece ei cred ca acele privilegii
li se cuvine din nastere.Unii din ei sunt materializarea expresii "a calca pe
cadavre".

Mirela, profesoara din articol, a ales pe baza experienței proprii și asta contează.

Posibil si asta.De acord.Dar de obicei cand o femeie faci o schimbare brusca
la 180 de grade, motivele reale sunt mult mai serioase si mult mai personale decat
se pot spune la televizor sau intr-un interviu.